Parlamentul danez a respins proiectul de lege privind recunoașterea Palestinei ca stat

Parlamentul Danemarcei a respins marţi un proiect de lege privind recunoaşterea unui stat palestinian, susținând astfel poziția guvernului după care nu sunt îndeplinite condițiile necesare, transmite Reuters. Spania, Irlanda și Norvegia și-au oficializat însă deciziile anterioare prin care Palestina este recunoscută ca stat independent.

Proiectul de lege din Danemarca a fost inițiat de către patru partide de stânga. Sascha Faxe, deputat din partea partidului Alternativa, a afirmat că recunoașterea Palestinei ca stat este singura cale de a obține o pace durabilă în Orientul Mijlociu.

O amânare mai degrabă decât un refuz

„Larga majoritate a politicienilor danezi sunt de acord că nu va exista pace durabilă în Orientul Mijlociu fără soluția cu două state”, a spus Faxe în Parlament, adăugând că vede această recunoaștere ca o cale de a acorda drepturi palestinienilor obișnuiți.

Ministrul de Externe Lars Lokke Rasmussen a spus anterior că guvernul danez nu ar putea recunoaște un stat palestinian pentru că nu are o autoritate unică funcțională sau control asupra teritoriului său. Rasmussen nu a luat parte la dezbaterile de marți, dar a spus că speră ca Danemarca să poată acorda într-o bună zi sprijinul său pentru un stat palestinian.

Trei state UE au recunoscut Palestina ca stat

Spania, Irlanda şi Norvegia au recunoscut oficial marţi un stat palestinian, în ciuda unei reacţii furioase din partea Israelului, care s-a văzut din ce în ce mai izolat după mai mult de şapte luni de conflict în Gaza, comentează Reuters, preluată de Agerpres.

Madridul, Dublinul şi Oslo au declarat că au încercat să accelereze eforturile pentru a asigura o încetare a focului în războiul dintre Israel şi Hamas în Gaza. Cele trei ţări spun că speră ca decizia lor să stimuleze şi alte ţări din Uniunea Europeană să le urmeze exemplul.

„Este singura modalitate de a avansa spre ceea ce toată lumea recunoaşte ca fiind singura soluţie posibilă pentru a obţine un viitor paşnic, acela al unui stat palestinian care să trăiască alături de statul israelian în pace şi securitate”, a declarat premierul spaniol Pedro Sanchez într-un discurs televizat.

Spania a recunoscut un stat palestinian unificat, incluzând Fâşia Gaza şi Cisiordania, sub autoritatea Autorităţii Naţionale Palestiniene, cu Ierusalimul de Est drept capitală, a spus el, adăugând că Madridul nu va recunoaşte nicio modificare a graniţelor de dinainte de 1967, cu excepţia cazului în care ambele părţi sunt de acord.

Ar putea urma Slovenia și Malta

Acest demers înseamnă că 146 din cele 193 de state membre ale Naţiunilor Unite recunosc acum un stat palestinian, a declarat marţi ministrul spaniol de externe Jose Manuel Albares.

Autoritatea Palestiniană, care exercită o autonomie limitată în Cisiordania sub ocupaţie militară israeliană, a salutat decizia.

Ministerul irlandez al Afacerilor Externe a anunţat săptămâna trecută că va transforma biroul său de reprezentare din Ramallah, în Cisiordania, în ambasadă, va numi un ambasador şi va ridica statutul misiunii palestiniene din Irlanda la cel de ambasadă. „Am fi vrut să recunoaştem Palestina la finalul unui proces de pace, însă am făcut această mişcare alături de Spania şi Norvegia pentru a menţine viu miracolul păcii”, a declarat premierul irlandez Simon Harris într-un comunicat.

Ministrul norvegian de externe, Espen Barth Eide, a descris recunoaşterea de către ţara sa a statului palestinian ca fiind un moment „de referinţă”, dar a adus şi critici la adresa Israelului.

Dintre cei 27 de membri ai Uniunii Europene, Suedia, Cipru, Ungaria, Cehia, Polonia, Slovacia, România şi Bulgaria au recunoscut deja un stat palestinian. Se aşteaptă ca Slovenia să aprobe joi recunoaşterea, iar Malta a declarat că ia în considerare acest demers.

Marea Britanie şi Australia au declarat că iau în considerare recunoaşterea, dar Franţa, membră a UE, a declarat că nu este momentul, în timp ce Germania s-a alăturat celui mai puternic aliat al Israelului, Statele Unite, în respingerea unei abordări unilaterale, insistând că o soluţie cu două state poate fi obţinută doar prin dialog.