Bugetul de stat pe anul 2023: semne bune anul are?

Anul 2022 s-a terminat destul de neplăcut pentru mediul de afaceri din România, cu o modificare fiscală importantă, pusă în practică în ultimele zile ale anului, pe repede înainte.

Încălcându-se cele mai elementare norme de transparență și predictibilitate, absolut necesare în orice proiecție multi-anuală bugetară sustenabilă. Chiar dacă în spatele modificării s-a aflat un Regulament al UE (care se transpune obligatoriu așa cum a venit el dinspre Comisie), graba cu care s-a lucrat și modul în care a fost evitată orice dezbatere publică pe subiect, mai ales cu cei afectați direct, ridică serioase semne de întrebare la nivelul tuturor sectoarelor economice din România care sunt mari contributori la bugetul de stat.

În construcția bugetară pentru acest an apar o serie de elemente extrem de sensibile, derivate din problemele structurale ale României

Legea bugetului de stat a fost aprobată înainte de finalul anului, acesta fiind un lucru bun (am avut ani în care acest buget nu s-a aprobat câteva luni după începerea anului la care el făcea referire). Chiar dacă dezbaterile în Parlament pe marginea lui au fost mai mult simulate, chiar dacă ipotezele de la care a plecat această construcție bugetară sunt extrem de discutabile, România a început anul cu un buget.

Cu toate acestea, în construcția bugetară pentru acest an apar o serie de elemente extrem de sensibile, derivate din problemele structurale ale României (pe care le rezolvăm doar cu reforme consistente) și care merită aduse în discuție, mai ales dacă comparăm cu execuția bugetară pe anul care tocmai s-a încheiat.

Chiar dacă avem la acest moment doar 11 luni publicate de MFP, procentele diferitelor categorii bugetare în total sunt relevante pentru întregul an și pot fi comparate cu cele pentru anul curent și cu ceea ce este estimat pentru 2024-2026.

Elemente sensibile din bugetul pe 2023 care pot pune în pericol consolidarea fiscală pe acest an

Iată care sunt, din punctul meu de vedere, aceste elemente sensibile din bugetul pe 2023 care pot pune în pericol consolidarea fiscală pe acest an, diminuarea deficitului și a presiunii acestuia asupra datoriei publice, sustenabilitatea investițiilor publice și cofinanțarea finanțărilor europene:

• Importanța în scădere a veniturilor fiscale în total venituri la bugetul de stat (65,7% în 2023 față de peste 69% din total venituri la bugetul de stat în 2022). În strategia fiscală guvernului, încasările de taxe și impozite devin tot mai puțin importante în construcția anuală a bugetului, atenția fiind tot mai mult îndreptată spre veniturile de natură nefiscală (8,53% din total venituri la bugetul de stat în 2023 format din dividende ale companiilor de stat, profitul băncii centrale etc.) și spre ”veniturile” transferate de la Uniunea Europeană (21,09% din total venituri la bugetul de stat în 2023, 1/5 din acestea, față de doar 13,4% în 2022).

• Aproape jumătate din veniturile la bugetul de stat se realizează prin doar două taxe, ambele impozite indirecte încasate și raportate prin efortul exclusiv al persoanelor juridice: TVA și accize. În 2023 se estimează circa 38,43% din total venituri la bugetul de stat să fie obținute prin cele două taxe, din care 24,44% din total venituri este dat de TVA și 13,99% din total venituri este dat de accize. Dacă mai punem că la acest procent se mai adaugă 12% din total venituri ca impozit pe profit și 13,48% ca impozit pe venit (impozitul de 10% pe venitul din salarii în cea mai bună măsură), rezultă că doar patru taxe susțin și în 2023 veniturile la bugetul de stat în proporție de peste 2/3 din veniturile la bugetul de stat.

• Având în vedere că bugetul de stat se sprijină în proporție de peste 50% pe trei taxe colectate de către mediul de afaceri (TVA, accize și impozit pe profit cumulează în proiectul de buget pe 2023 un procent de 50,43% din veniturile totale), dependența față de evoluția principalelor sectoare de activitate care furnizează aceste taxe și de situația financiară a principalelor companii din aceste sectoare este extraordinar de mare. Conform datelor furnizate de COFACE România circa 37% din acest procent de 50,43% este furnizat în prezent de 10 sectoare de activitate: comerț cu ridicata al produselor din tutun (12%), comerț cu amănuntul al carburanților pentru autovehicule în magazine specializat (9%), comerț cu amănuntul în magazine nespecializate (4%), activități de realizare a soft-ului la comandă (2%), producția de energie electrică (2%), extracția petrolului brut (2%), fabricarea de echipamente electrice și electronice pentru autovehicule și motoare auto (2%), fabricarea altor piese și accesorii pentru autovehicule și motoare de autovehicule (2%), lucrări de construcții rezidențiale și nerezidențiale (2%) și transportul de mărfuri (2%). De fapt, primele două sectoare (tutun și carburanți) generează împreună de 1,5 ori mai multe impozite decât celelalte 8 sectoare din top 10. În plus, cele două sectoare au o importanță egală cu importanța tuturor fondurilor europene (inclusiv PNRR) pentru formarea veniturilor la bugetul de stat.

• Pe lângă dependența veniturilor la bugetul de stat de un număr foarte restrâns de sectoare de activitate, avem și o dependență semnificativă de un număr mic de companii mari și foarte mari (multe multinaționale). Top 3 companii care alimentează bugetul de stat este dominat de o companie din sectorul de tutun (primul loc) și de două companii din sectorul carburanților (al doilea și al treilea loc). Primele 10 companii din top alimentează 1/10 din veniturile la bugetul de stat, echivalentul jumătate din fondurile care intră în România dinspre Uniunea Europeană (inclusiv PNRR). Conform prognozelor guvernului pentru 2023-2026 din Legea Bugetului de Stat, această situație nu pare să se schimbe semnificativ în următorii ani.

• Statul continuă campania sa de impozitare excesivă a capitalului prin comparație cu impozitarea muncii și acest lucru se vede în bugetul statului din 2023 și în proiecțiile pe anii viitori. De exemplu, venitul din muncă (salariul) este impozitat cu 10% în timp ce profitul este impozitat cu 10% și apoi dividendul distribuit către acționarii rezidenți în România este de 8%, adică dublu față de impozitarea muncii. Din calcul am exclus contribuțiile la sănătate și pensie pentru ambele categorii de venituri. Adică, statul impozitează astăzi capitalul dublu față de muncă și pare că vrea să continue în această direcție păguboasă pe termen lung, munca, în absența capitalului, rămânând neutilizată sau subutilizată. Aceste lucruri se văd și în execuția și construcția bugetară de astăzi și din următorii ani: impozitul pe profit și impozitele pe toate veniturile altele decât cele salariale au o pondere de aproape 17% din total venituri la bugetul de stat în timp ce salariații contribuie la aceste venituri cu doar 8,42% din veniturile totale; practic, o contribuție a muncii la jumătatea contribuției capitalului în formarea veniturilor bugetului de stat. Această abordare tot mai disproporționată care a accelerat în ultimii ani va reduce semnificativ apetitul antreprenorial în România, lovind din plin în acumularea sănătoasă de capital, pilonul cel mai important al dezvoltării oricărei națiuni.

• Statul continuă să piardă procente importante din TVA-ul pe care îl încasează prin efortul companiilor și sectoarelor menționate. TVA-ul colectat are în 2023 o contribuție estimată la 41,33% din veniturile totale. Însă, datorită sumelor defalcate din TVA, procentul de colectare este diminuat semnificativ cu la doar 24% (suma rămasă în conturile statului este estimată a fi cu 40% mai mică decât ce se colectează inițial). Motivul principal este că foarte multe entități ale statului (primării, de exemplu) nu sunt, de fapt, plătitoare de TVA. O reformă ar putea fi ca toate entitățile (private / publice) să devină plătitoare de TVA și să nu mai existe astfel de defalcări în bugetul de stat. Gradul de colectare și colectarea ar fi mult mai vizibile, sumele fiind foarte importante (diferențele care se scad din aceste defalcări de TVA sunt echivalente cu sumele primite de la UE, inclusiv cele prin PNRR).

• Veniturile din capital devin tot mai nesemnificative în acest buget, ceea ce înseamnă că multe investiții pe care le face statul nu sunt generatoare de venituri fiind, mai degrabă, asimilate consumului nu investițiilor (un rondou de flori, de exemplu sau anveloparea unei primării).

Avem un buget care depinde în proporție de 2/3 de 4 taxe și în proporție de 1/2 de trei taxe încasate exclusiv de pe urma persoanelor juridice

În concluzie, avem un buget de stat aprobat și în execuție de câteva săptămâni, ceea ce pare un lucru pozitiv. În realitate, avem un buget care depinde în proporție de 2/3 de 4 taxe și în proporție de 1/2 de trei taxe încasate exclusiv de pe urma activităților economice ale persoanelor juridice.

Avem un buget care se construiește tot mai mult pe venituri nefiscale și fonduri de la Uniunea Europeană și tot mai puțin din venituri fiscale. Un buget care depinde în proporție de 40% pe zece sectoare economice, două sectoare economice (tutun și carburanți) virând 1/5 din veniturile totale la bugetul de stat (cele două sectoare sunt la fel de importante ca toate fondurile europene la un loc pentru stat).

Avem un buget în care 10 companii (una din tutun și două din petrol și gaze pe primele locuri) care virează 1/10 din bani din buget, cam cât jumătate din fondurile nerambursabile.

Avem un buget de stat care taxează dublu capitalul față de muncă, dorindu-se o și mai mare taxare a capitalului care deja este sufocantă și generează tot mai multe capitaluri negative în companiile mici și foarte mici.

Avem un buget în care veniturile de capital (din investițiile pe care statul zice că le face an de an) sunt tot mai palide către inexistente. Semne bune anul nu prea are, din păcate.