Eugenia Gusilov: „Unirea” – cântecul de sirenă al domnului Simion

Cred chiar că instituțiile de peste Prut s-au exprimat prea elegant la adresa unei persoane care lucrează activ la subminarea statalității Republicii Moldova și mai și strigă în gura mare, în forul public, că el în direcția asta lucrează. Asta înseamnă să nu înțelegi nimic din istoria recentă și prezentul oamenilor care locuiesc în Basarabia.

Liderul AUR s-a exprimat recent (20 februarie 2024) pe tema unirii:

“Vă dați seama că noi avem un plan de unire. Adică nu ne dorim să mai existe Președinție, Guvern, Parlament acolo, la Chișinău, ci vrem să avem o singură țară, cum am avut înainte ca doi criminali ai istoriei – Stalin și Hitler – să ne despartă. Cu siguranță în ochii guvernanților din Republica Moldova asta e echivalent cu o destabilizare, dar ăsta sunt eu de mic, așa m-au învățat bunicii că e corect”.

(…)

„Republica Moldova, în opinia mea, nu este o țară, este un stat. Urăsc din străfundul sufletului meu hotarul de la Prut. Nu văd niciun argument pentru care al doilea stat românesc să continue să existe în altă componență decât în componența țării mame. Cu siguranță nu-mi doresc perpetuarea unei statalități moldovenești diferită de România.”^[1]

Așadar, liderul unui partid din România (ţară membră NATO și UE), spune, pe faţă, că își dorește desființarea statului vecin, pe motiv că a făcut cândva parte din “ţara mamă” și că el nu recunoaște “hotarul de la Prut” și că așa l-au “învățat bunicii”. Dincolo de nostalgiile cu care a crescut dl Simion, asta este, tras la indigo, retorica Rusiei faţă de Ucraina: că aceasta nu este o ţară adevărată, ci un stat artificial și că ea (Rusia) nu recunoaște statalitatea și integritatea statului ucrainean. Ce vedeți mai sus este definiția discursului revizionist. Acesta este motivul pentru care AUR este și va rămâne un partid extremist, și nicidecum suveranist (cum încearcă să se re-brănduiască în ultima vreme). Desigur, în adâncul sufletului lui, dl Simion (ca orice român de altfel) poate nutri ce sentimente dorește, însă ca lider de partid, ca parlamentar al României nu ar trebui să spună că dorește desființarea instituțiilor statului care este “prioritatea nr 1 în politica externă a României”. Dacă asta înseamnă sa fii prioritatea nr. 1 a României (să fii desființat și anexat patriei-mumă – atenție, asta zice și Rusia pe raport cu Ucraina), nu e de mirare că instituțiile de la Chișinău îl consideră, pe bună dreptate, factor “de destabilizare” pentru Republica Moldova. Cred chiar că instituțiile de peste Prut s-au exprimat prea elegant la adresa unei persoane care lucrează activ la subminarea statalității Republicii Moldova și mai și strigă în gura mare, în forul public, că el în direcția asta lucrează. Asta înseamnă să nu înțelegi nimic din istoria recentă și prezentul oamenilor care locuiesc în Basarabia. Asta înseamnă să stai cu ochelari roz pe nas și să visezi cai verzi pe pereți. Dacă scrii “Basarabia este România” pe toate gardurile (așa cum a făcut dl Simion în tinerețe), asta nu înseamnă că asta devine adevărat. Basarabia a aparținut României, dar Basarabia NU mai este demult România. Cine spune altceva, fie trăiește într-o realitate paralelă, fie trăiește în trecut și are spasme patriotarde și revanșiste (exact ca ocupantul actual al Kremlinului).

“Unirea” este într-adevăr o temă sensibilă atât în România cât și în Moldova, o temă care doare și încă poartă o puternică încărcătură emoțională și istorică. Cu toate acestea, relațiile dintre cele două state trebuie să se bazeze pe realitatea actuală în care există două state. Reapropierea trebuie să se facă organic (nu forțat) prin dezvoltarea relațiilor economice, politice, culturale. România este și va rămâne cel mai bun prieten al Republicii Moldova, iar legăturile care ne leagă sunt extrem de puternice. Dar chiar și într-o familie, membrii acesteia nu locuiesc întotdeauna împreună, în aceeași casă. Poți avea o familie trainică și fără ca să trăiești sub același acoperiș cu fratele tău, ci fiecare la casa lui.

Dat fiind contextul regional actual (agresiune în formă continuă, timp de 2 ani, a Ucrainei, cu peste 500,000 morți și răniți), unionismul descreierat este extraordinar de periculos. Şi voi explica de ce. Rusia este în acest moment la apogeul revizionismului, mai mult ca oricând în ultimii 30 ani. Rusia vede toate statele din fosta URSS ca fiind teritorii care îi aparțin de drept (este viziunea în baza căreia Vladimir Putin a atacat Ucraina). Moldova a făcut parte din URSS, prin urmare, dacă România și Moldova decid (de comun acord) să se unească, în acest context, România se face vulnerabilă la un atac din partea Rusiei. Unirea Moldovei cu România în context de război regional este o invitație directă ca Rusia să atace România. Dacă în absența unirii/reîntregirii, românii mai pot spera că Rusia ne va trece cu vederea și își va aținti privirea către alte țări, fiți siguri dragi români că, dacă ne “reîntregim” cu Moldova, Rusia se va ocupa și de noi, mult mai repede decât ne-am dori. Așadar, tipul de discurs pe care îl practică dl Simion nu face nimic altceva decât să expună inutil România unui război direct cu Federația Rusă. Dacă acum, nu este foarte sigur dacă Rusia ne va ataca direct sau nu, în varianta “România dodoloață” e garantat. Pentru că, dacă Rusia a putut să atace atât de brutal și nemilos Ucraina (o țară cu care avea legături profunde de rudenie, lingvistice, culturale, economice și istorice), nu va avea nicio ezitare față de Moldova – mai ales dacă aceasta din urmă face, în viziunea Moscovei, un pas “greșit”.

Știu că subiectul “unirii” reprezintă “sfânta sfintelor” pentru mulți politologi și patrioți romani, dar sentimentele frumoase nu trebuie să ne întunece mintea și să ne bage în gura lupului mai devreme decât trebuie. Dincolo de cum reconciliezi această unire în plan securitar (România e stat membru NATO, în timp ce Moldova nu – și mai are și neutralitatea înscrisa în Constituție), momentul posibilei reîntregiri trebuie ales cu mare grijă. În nici într-un caz acum, când Rusia este maxim de agresivă, iar România insuficient de puternică ca să se apere pe sine, darămite și Republica Moldova. Mai degrabă, în contextual actual, Ucraina este cea care oferă un scut de protecție Moldovei. Iar România, ajutând Ucraina, sporește și siguranța Republicii Moldova. Dacă alege greșit momentul pentru unire, România crește riscurile la adresa propriei securități și doar se transformă în țintă pentru Federația Rusă. Pentru ca unirea să aibă șanse reale, trebuie ca pericolul rus să fie neutralizat. Doar în aceste condiții, reîntregirea ar putea avea loc și ar putea fi trainică/de durată. Până atunci, cuvântul de ordine, atât pentru România cât și pentru Republica Moldova, este dezvoltare, dezvoltare și iarăși dezvoltare.

În România, noi trebuie să ne vedem de treabă și avem destule de făcut: spitale în care oamenii să fie tratați nu neglijați, azile de bătrâni în care vârstnicii să nu fie batjocoriți și chinuiți, grădinițe în care educatoarele să nu timoreze și insulte copii, benzinării care să nu sară în aer și universități fără plagiate. În primul rând, românii trebuie să aibă mâncare în stomac, bani în buzunare, căldură și electricitate în casă. După care ne putem gândi și la altele. Deci, nu e cazul sa visăm cai verzi pe pereți (unirea), ci să ne concentrăm pe problemele României. În măsura în care poate, România va ajuta (și a făcut-o întotdeauna) Republica Moldova. Dar nu e cazul să “ajutăm” ca să desființăm instituțiile de la Chișinău (Președinție, Guvern, Parlament). Din păcate, România astăzi nu este în postura să își asume 100% responsabilitatea militar sau economic pentru Republica Moldova. Prin urmare, cea mai pragmatică “reîntregire” ar fi în cadrul UE, momentul în care cele doua state în care se vorbește limba româna se vor regăsi împreună în interiorul Uniunii Europene.

Republica Moldova are un guvern capabil care lucrează în aceasta direcție. România îi este aproape guvernului de la Chișinău pe drumul integrării europene. Nu ne trebuie mai mult. România şi Moldova în Uniunea Europeană – aceasta este formula câștigătoare. Iar cine se hapsâneşte, s-ar putea să piardă și ce are.

Prin declarațiile sale iresponsabile, dl Simion vrea să se înfrupte din cutia Pandorei (cutie deschisă deja de Putin odată cu atacarea Ucrainei). Cu acest tip de discurs (cine și cui ce teritorii datorează) împărtășești sută la sută ideologia Kremlinului. Această gândire revizionistă nu are nimic de a face cu interesul național, pentru că dacă România începe să formuleze pretenții teritoriale, și alții ar putea formula pretenții teritoriale față de România (Bulgaria ar putea să ceară Dobrogea, iar Ungaria – Transilvania și Banatul). Deci, oricât am vrea să ne luăm revanșa, oricât de mult tânjim după reîntregirea neamului, nu trebuie să cădem în această capcană, pentru că riscăm să pierdem mult mai mult decât am câștiga. Nu trebuie să ne lăsăm păcăliți de cântecul de sirenă al dlui Simion! _Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro