DOCUMENT PNL a depus motiune simpla impotriva ministrului Educatiei: "Educati Romania, nu o pesedizati!"

Deputaţii PNL au depus miercuri, în plenul Camerei, moţiunea simplă pe Educaţie, intitulată „Educaţi România, nu o pesedizaţi!”, în care solicită demiterea ministrului Valentin Popa. Anunţul a fost făcut de liderul deputatilor liberali, Raluca Turcan.

„Această moțiune a venit ca răspuns la nepăsarea cu care este tratată școala românească. Există cel puțin două fapte care îi îngrijorează pe toți angajații din educație și nu numai: 1. întârzierile la plata salariilor și 2. lipsa banilor care poate duce la demisii, comasări și închideri de școli” se arata in textul motiunii simple.

Precizam ca adoptarea unei motiuni simple nu atrage dupa sine demiterea ministrului vizat.

Redam mai jos textul motiunii simple:

Domnule Președinte,

Stimați colegi deputați,

Domnule ministru Valentin Popa,

Prezenta moțiune nu este despre lupta politică. Această moțiune nu este despre câtă susținere și putere are un partid în Parlament. Nu este nici despre aparițiile în media a partidelor politice.

Dragi colegi,

Această moțiune a venit ca răspuns la nepăsarea cu care este tratată școala românească. Există cel puțin două fapte care îi îngrijorează pe toți angajații din educație și nu numai: 1. întârzierile la plata salariilor și 2. lipsa banilor care poate duce la demisii, comasări și închideri de școli.

De două luni de zile, salariile profesorilor întârzie la plată. Știți foarte bine din ce cauză s-a întâmplat acest lucru: ați descentralizat sistemul plății prin mai multă centralizare; acum nu se mai dau banii prin autoritățile locale, ci direct prin Minister. În luna ianuarie, profesorii au așteptat salariile în data de 5 și au venit după ziua de 15, iar luna aceasta, din cauza încurcăturilor fiscale și a blocării programului contabil, EduSal, lefurile au fost procesate după data de 15. Sunt categorii de profesori care vor aștepta banii și două săptămâni. Ați umilit profesorii fără jenă. Le-ați arătat ”cine este jupânul”! Bravo, PSD!

În același timp, există mari suspiciuni că banii pentru plata salariilor se vor termina după primele nouă luni din an. Adică, din toamnă, plata salariilor va fi pusă în pericol. Am primit tot mai multe semnale de la cadrele didactice că, din acest motiv, în inspectorate se caută soluții disperate de a reduce costurile în fiecare școală prin comasări de clase, restructurări de posturi, generalizarea învățământului simultan sau chiar desființarea de școli.

Stimați colegi de la PSD și ALDE,

Ați promis că educația va fi o prioritate. O să vă demonstrăm că nu a fost așa. Trebuie să înțelegeți că, dacă doriți să ajutăm România, într-un moment simbolic al națiunii române – anul centenarului, trebuie să-i oferim o șansă prin educație. Soluția nu este să reduci cheltuielile – ci să crești finanțarea pentru școli și să soliciți calitate în actul didactic. Astfel:

Trebuie să angajăm mai mulți profesori, nu să comasați clase în care să se ajungă și la 40 de elevi.

Trebuie să desființăm învățământul simultan, nu să-l generalizați;

Trebuie să angajăm și să plătim mai bine paznicii și personalul auxiliar nedidactic pentru creșterea siguranței în școli, nu să desființați posturile acestora.

Iată încă o dovadă că în România învățământul nu este gratuit, așa cum prevede Constituția: Comisia Europeană confirmă că, în proporție de 40%, cheltuielile cu educația în România sunt susținute din buzunarul părinților. Părinții aduc de acasă aproape 15 miliarde de lei anual, în timp ce statul alocă anual doar 3% din PIB pentru educație, bani insuficienți pentru reparații, cretă, manuale, căldură sau transport. De altfel, chiar fostul ministru al educației, domnul Liviu Pop, actual președinte al comisiei de specialitate a Senatului, a afirmat asta – „Statul asigură o parte din gratuitate, părintele asigură altă parte din gratuitate…”. Dar, ce facem cu copiii părinților fără resurse? Dar cu copiii fără părinți, doamnelor și domnilor aflați, vremelnic, la putere?

Dragi colegi,

Fiți sinceri cu domniile voastre și cu românii și îndrăzniți să recunoașteți că educația nu a fost niciodată o adevărată prioritate națională pentru Guvernele de după 1989, controlate în cea mai mare parte de PSD, de-a lungul ultimilor douăzeci și cinci de ani. Gesturi de umilință față de elevi, studenți, părinți și profesori au fost făcute de oamenii instalați de PSD la conducerea Ministerului Educației Naționale, fiindcă în spatele declarațiilor generoase, au dărâmat încrederea în școala românească.

Să nu uităm că PSD ține învățământul în sărăcie, permanent subfinanțat și fără resurse suficiente, pentru că angajamentul ca școala să primească 6% din PIB a fost o pură utopie. Tot ce a adus PSD în sistem au fost decizii care s-au dovedit greșite și profund dăunătoare școlii ca întreg. Iată câteva exemple care au marcat ultimii 28 de ani: concursurile pentru ocuparea posturilor de directori și inspectori școlari au fost viciate și politizate; Bacalaureatul a fost forma de evaluare care s-a schimbat cel mai des, în funcție de interesele politice ale PSD; au fost desființate școlile profesionale; manualele școlare au lipsit de pe băncile elevilor exclusiv din neglijența miniștrilor; iar diplomele absolvenților de orice formă de învățământ au devenit din ce în ce mai golite de conținut.

Să fim realiști! Am ajuns cu toții la un moment în care nu mai avem voie să permitem continuarea acestei politici educaționale fără viitor.

Dacă ați avea curiozitatea să vorbiți cu oamenii din sistem, cu dascălii dedicați, nu cu cei care vânează o funcție pe undeva, ați vedea că ei nu sunt dezamăgiți atât de ministru, cât sunt de dezamăgiți de modul în care PSD-ul tratează școala românească. Primii vinovați în ochii dascălilor, și a societății în ansamblu, sunt chiar cei pentru care ministerele sunt simple pătrățele pe tabla de șah a luptelor politice. Pe aceste pătrățele se plasează pioni – de regulă persoane fidele liderului suprem, dispuse să treacă peste orice linie roșie pentru a-i face pe plac acestuia. O spunem direct: Liviu Dragnea și cercul de putere pe care îl controlează este autorul moral al decimării credibilității în instituțiile statului, procedând nu la fel ca foștii lideri ai PSD, ci mai rău, investind în funcțiile cheie fideli politruci de partid, în locul unor profesioniști recunoscuți.

Stimați colegi,

Primim tot mai multe semnale ale întoarcerii vechilor practici ale regimului comunist chiar în ministerul de la care așteptăm să ne conecteze la modernitate și la fluxurile de cunoaștere internaționale. Se simt aceste metehne mai ales la vârful ierarhic al sistemului de învățământ, acolo unde oameni de o crasă incompetență, fără viziune, experiență sau performanțe profesionale de notorietate, își impun neștiința și neputința – dirijați de grupurile de interese din jurul lor – și distrug deliberat educația. Acești politruci tipici, promovați de PSD la nivelul conducerii ministerului, ignoranți față de politicile care sunt atât de necesare sistemului de educație, ne îndepărtează cu fiecare zi de relevanța, echitatea, eficiența și performanța sistemului.

Este foarte clar pentru tot românul de ce PSD nu a respectat cerința legală de alocare a 6% din PIB pentru educație. PSD se întreține din taxele plătite de români, susține funcționarea a 28 de ministere, cu peste 130 de secretari de stat, dar și a unei lungi liste de agenții guvernamentale, practic cea mai stufoasă rețea de înalți funcționari publici din toate cele 28 de țări membre UE. Nu ne este frică să spunem: educația nu primește bani pentru că portofoliul nu este atractiv pentru greii partidului, cei care se bat pe ministerele spre care se scurge cea mai mare parte a bugetului public.

Politica dusă de PSD în domeniul educației s-a dovedit, de fiecare dată, un caz tipic de prăbușire a credibilității publice, iar această moțiune, propusă de PNL la foarte scurt timp de la instalarea noului guvern marionetă al președintelui PSD, Liviu Dragnea, are ca obiectiv marcarea capătului de linie din seria experimentelor nefaste marcă înregistrată PSDragnea în învățământ.

Iată un bilanț sec: programul de guvernare PSD-ALDE, împreună cu asumările PSD față de studenți, toate acestea conțineau un număr de 111 măsuri cu referire la domeniul Educație. La un an de mandat, putem trage următoarea concluzie: din cele 111 promisiuni aferente programului de guvernare, doar 11 au fost parțial îndeplinite, unele chiar profund defectuos. Peste 90% dintre promisiunile făcute nu au fost respectate. Întrebarea este dacă PSD nu poate sau nu vrea să-și ducă la îndeplinire angajamentele luate în fața românilor?! Iar răspunsul considerăm că este clar pentru toată lumea: PSD a mințit grosolan – aceste măsuri vor rămâne doar la nivel de ”discutate și uitate”!

Iată prin ce se exprimă punctual caracteristicile critice ale stării educației românești astăzi:

Analfabetismul și absenteismul ridicat, dificultățile de învățare, motivația redusă – atât din partea elevilor, cât și din partea majorității cadrelor didactice – pentru activitățile școlare sunt doar câțiva dintre factorii menționați cu cea mai mare frecvență în documente și studii educaționale invocate în analizele instituțiilor cu activitate specializată în acest domeniu.

Salarizarea total nestimulativă și bătaia de joc la adresa cadrelor didactice pune adeseori presiune pe umerii acelor oameni care ar trebui să formeze caracterele viitorului. În lipsa unei soluții, unii apelează la meditații și încearcă să se descurce cum pot, alții, foarte mulți, pleacă din sistem. Așa se face că în anul 2015, din 20.570 de candidați la titularizare, doar 7.649 au obținut minimum nota 7. Aproape 5.400 din numărul total de candidați au obținut note între nota 1 și 4,99. Și asta nu se întâmplă numai din cauza salariului mic, ci mai ales din cauza viziunii inexistente, dincolo de interesele meschine de partid, exprimate în politizarea conducerii școlilor. Lipsa de interes a absolvenților foarte buni pentru cariera didactică este generată și de politica greșită a salarizării uniformizate a cadrelor didactice, indiferent de performanță, iar lipsa de autonomie a școlii nu este benefică pentru a face față concurenței mari cu mediul privat (în anumite domenii, cum sunt informatica, științele, limbile străine).

Dragi colegi,

Iată o altă problemă care va avea grave consecințe pe termen mediu și lung: „manualul unic, adoptat prin lege”, pentru fiecare disciplină, evident editat de o singură editură de stat. Acesta va uniformiza actul didactic, va inhiba gândirea alternativă și gândirea critică și va aduce un manual slab din punct de vedere al actului didactic, iar prețul va fi stabilit din pixul ministrului. Un astfel de manual unic ne condamnă mai degrabă la închiderea minții, decât la colaborare și asigurarea unui viitor pentru români. Revenirea la manualul unic este, în mod cert, un subiect care ar trebui să îngrijoreze toate familiile și întreaga societate civilă, preocupată de învățământul românesc. Într-o lume globală, modernă și dinamică apelarea la sintagme de genul „așa era pe vremea mea și era bine” relevă o gândire anacronică, retrogradă dar mai ales neprofesionistă.

În ultimii 5 ani nu a existat toamnă în care elevii să înceapă școala cu toate manualele pe bănci. Problemele nu au apărut din partea editurilor, ci din cauza incompetenței din Ministerul Educației: licitațiile au fost întârziate, rezultatele viciate, iar contestațiile tărăgănate și cu grave suspiciuni de corupție. Ministerul greșește profund: problema manualelor nu este una de natură economică, ci una pur educațională.

În locul introducerii unui manual osificat, prăfuit și care uniformizează, PNL propune:

Licitații corecte și organizate la timp, fără schimbarea condițiilor peste noapte;

O programă școlară stabilă și predictibilă în timp, iar în funcție de specificul claselor, profesorii să aleagă manualul potrivit intereselor și competențelor elevilor;

O evaluare, monitorizare, un control al calității manualelor mai riguros și o actualizare continuă a conținutului acestora.

Un manual unic, tipărit la o editură unică, ar însemna o traiectorie unică a elevilor, o uniformizare și îngrădire a posibilităților de dezvoltare a copiilor în funcție de nevoile, înclinațiile și aspirațiile acestora. Trebuie să păstrăm dreptul profesorilor de a alege manualul și modul de predare. Profesorul trebuie să devină cel mai important în actul de predare, nu manualul. Concurența dintre edituri și autori stimulează, în mod cert, calitatea manualelor și apariția de noi produse competitive. România trebuie să recupereze decalajele educaționale față de celelalte țări europene, iar soluția unei edituri și a unui manual unic, nu poate decât să fie una de avarie pentru țări cu un regim totalitar sau țări cu grave probleme economice sau conflicte armate. România nu este nici în război și nici în criză economică. Singurul război este cel declarat de PSD mediului de afaceri, băncilor, companiilor străine și liberei inițiative. Or, ceea ce au făcut cu legea manualului unic și a editurii unice este un monopol. Monopolul este antidemocratic și anti-progres.

Ministerul și Guvernul au obligația morală și legală să țină cont de binele copiilor și al societății și nu doar de interesele economice și electorale ale PSD.

Să fie foarte clar: scandalul manualelor a fost cauzat de incompetența, neștiința și lipsa de interes din partea celor care au organizat licitațiile, iar soluția improvizată de PSD este una profund dăunătoare!

În acest sens, PNL solicită renunțarea la Manualul Unic și Editura Unică! PNL somează Guvernul să vină cu un calendar realist de organizare a licitațiilor pentru manualele elevilor de clasa a VI-a. Licitațiile trebuie să fie organizate corect, transparent și să respecte rigorile legii față de banul public și interesul elevului. În acest moment este o certitudine că elevii de clasa a șasea nu vor avea manuale – cu sau fără editură unică! (nu este timp nici măcar pentru competiția de proiecte de manuale, de licitații nici nu mai vorbim).

Dragi colegi,

Ne pleacă profesorii. Și nu pleacă 1-2, ci cu miile. Iar tinerii absolvenți merituoși de studii superioare nu se înghesuie să vină la catedră.

În acest moment formarea continuă și evaluarea cadrelor didactice este o pură formalitate, centrată pe aspecte birocratice și nu pe ceea ce se face la clasă, pe cunoștințele dobândite de elevi și studenți. D-le ministru, Masteratul Didactic va fi aplicat, sau veți încălca și dumneavoastră Legea Educației Naționale? Dacă nu înțelegeți că o ”școală de formare a profesorilor” este vitală pentru supraviețuirea învățământului românesc, priviți statisticile și o să vedeți dimensiunea dezastrului anunțat!

Domnule ministru, în mandatul dumneavoastră se vor închide școli? Vor exista clase comasate în care să se înghesuie și 40 de elevi? Veți generaliza învățământul simultan pentru a reduce cheltuielile?

Să știți, dacă nu ați aflat încă, faptul că modificarea costului standard / elev a fost operată prin OUG nr. 90/2017 – ceea ce va duce la închiderea de școli și presupune comasări pompieristice făcute din pix – sau, mai grav, din șoaptele „partidului”. Nu toate școlile se pot încadra în această finanțare. Ce veți face cu multele școli din mediul rural, din sate izolate, care au câteva zeci de elevi? E clar că alocarea aceasta nu le poate asigura funcționarea. Le desființați? Și dacă transportul elevilor în comune apropiate nu se poate asigura, din lipsă de microbuze sau din cauza terenului accidentat, ce se va întâmpla cu acei elevi? Îi abandonați? Le închideți și preferați să lăsăm elevi neșcolarizați, deși Constituția României garantează dreptul la educație? Vă reamintesc că este vorba de aproape 1000 de școli în această situație. Toată această tărășenie se traduce în pierderi de locuri de muncă, blocarea unor posturi în școli, pensionări forțate, comasări de clase, neplata sporurilor legale… o serie de cheltuieli decise fără nicio analiză riguroasă, fără nicio idee asupra modului în care schimbările vor avea vreo utilitate.

Domnule ministru, veți continua procesul de centralizare și politizare a sistemului educațional?

Sub guvernarea PSD a devenit discutabilă inclusiv utilitatea inspectoratelor școlare. Putem cu siguranță discuta despre restructurarea tuturor inspectoratelor, pentru a pune în poziții strategice oameni cu viziune, aptitudini și cunoștințe relevante. Ceea ce nu putem face, însă, este să acceptam alba-neagra în inspectorate, să acceptăm ținerea în șah a inspectorilor, sub amenințarea cu schimbarea dacă nu execută ordine și directive de partid. În ce țară civilizată ați mai văzut să organizezi un concurs serios pentru Inspectori Școlari Generali, iar apoi să vină Partidul și să îi „decapiteze” – să îi schimbe cu oameni fideli șefilor din partid, într-un dispreț total față de tot ceea ce înseamnă competență și meritocrație? Decapitarea a avut loc în două etape; acum câteva zile “rebelii inspector“ supraviețuitori ai primei runde, au fost evaluati peste noapte și disponibilizați printr-un simplu ….fax trimis din minister!

Managementul educațional ar trebui să fie așezat pe baze raționale, impersonale, să curgă în mod coerent, organic dinspre minister înspre inspectorate și, de aici, înspre directorii de unități școlare, fără slugărnicia și despotismul cu care acestea se desfășoară în prezent.

Prin Legea Educației Naționale nr. 1/2011 s-a dorit descentralizarea sistemului, iar școlile urmau să aibă mai multă putere în politicile de personal. Era nevoie să reducem imixtiunea politicului, pentru ca să fie coerent tot procesul: dacă școala angajează, tot ea trebuie să poată să și disponibilizeze, dacă cineva nu-și îndeplinește bine sarcinile. Însă PSD a revenit în forță și a recentralizat sistemul, pentru a aduce și școala românească în captivitate, după modelul Teleorman, dând frâu liber implicării politicului și protejând incompetența și servilismul. De la începutul anului salariile profesorilor sunt plătite direct prin Ministerul Educației, iar efectul s-a văzut: săptămâni întregi de întârzieri la plata salariilor. Autoritățile locale au rămas doar cu responsabilitatea pentru clădiri, școala a fost ruptă complet de comunitatea locală.

Domnule ministru, de ce PSD ignoră total un domeniu cu mare potențial de creștere economică pentru România – domeniul IT?

Lipsa cruntă de digitalizare a procesului educațional este o realitate care ține sistemul educațional românesc pe loc. În era Internetului și a comunicațiilor mobile, nu suntem în stare să dezvoltăm, să conectăm și să punem la lucru platforme informatice comandate și realizate, pentru care s-au risipit zeci/sute de milioane. Ignorarea cu obstinație a erei digitale în care trăim face să nu avem aproape nicio direcție în creșterea competențelor digitale ale populației și în dezvoltarea abilităților digitale pentru noile generații. Deși sectorul digital produce mai bine de 6% din PIB-ul României și are ceva mai mult de 100.000 de angajați, dovedindu-se un sector cu un potențial mult mai mare, nu există nicio strategie relevantă la nivelul ministerului de resort pentru a cultiva competențele digitale conform cu potențialul uriaș pe care îl avem. Nu este o situație ce se poate rezolva urgent, peste noapte. E nevoie să implicăm cadre didactice performante, care să poată pregăti viitorii specialiști. Dar cum să ții un astfel de angajat în sistemul preuniversitar, când dincolo de remunerația infimă, primează interesul reprezentantului Alpha… de obicei „emisarul partidului”, care are ultimul cuvânt în toate subiectele?

Domnule ministru,

Realitatea ce transpare din rezultatele la testele internaționale este foarte dureroasă: România ocupă locul 48 din 72 țări participante. Performanța superioară obținută la cel puțin o disciplină (nivel 5 sau 6) acoperă doar 4,3% din totalul elevilor participanți. 45% dintre elevii de 15 ani sunt analfabeți funcționali (conform evaluării PISA 2015), iar rata șomajului în rândul tinerilor sub 25 de ani este peste 20%. Ce viitor vor avea acești tineri într-o lume tot mai globalizată și competitivă?

Investițiile minime în învățământul românesc sunt o altă cauză a stării dezastruoase în care se regăsește acesta. În anul de grație 2018, aniversarea a 100 de ani de România Mare ne găsește încă sperând la un sistem de educație care să ofere șanse egale pentru toată lumea, pentru viitorul nostru al tuturor. Peste 2000 de școli (2418 unități) au încă toaleta în curte, conform declarației ministrului educației, din ianuarie 2018. Tot acel ministru mai zicea că doar programul de guvernare PSD-ALDE poate rezolva problema, dar în 3 ani… Revoltător.

Stimați colegi,

Iată care sunt rezultatele aplicării programului de guvernare PSD-ALDE asupra învățământului preuniversitar românesc:

Sistemul de învățământ românesc este discriminatoriu, sărăcit și, de multe ori, încremenit în metehnele trecutului și profund dependent de politic. Copiii noștri nu sunt vinovați cu nimic și nu merită să se irosească într-un sistem care, în loc să-i învețe să zboare, le frânge aripile.

PSD a amăgit tinerii părinți că îi va sprijini și va construi 2500 de creșe, grădinițe și unități after-school, pentru ca încă din primii ani de viață copiii să primească suport de specialitate pentru dezvoltarea lor. Nu a făcut nimic în acest sens, ba mai mult, parlamentarii PSD-ALDE au respins în Parlament alocarea de fonduri pentru construcția de creșe.

Se vorbește despre nevoia de învățământ profesional și tehnic de calitate, dar atelierele școlilor pun la dispoziție elevilor instrumente de lucru utilizate acum câteva zeci de ani, ce nu mai au nicio legătură cu producția modernă. Nu sunt alocate niciun fel de resurse pentru înnoirea bazei materiale a școlilor din România.

Noul program de guvernare, propus de PSD-ALDE la începutul anului 2018, a eliminat măsura prin care Guvernul își propunea să sprijine prin programe de calificare tinerii ce nu au reușit să promoveze examenul de Bacalaureat. Astfel, sute de mii de tineri sunt lăsați de Guvernul PSD-ALDE să se descurce pe cont propriu, după ce școala a eșuat să le ofere competențele fundamentale necesare.

Mai mult, celebra „revoluție fiscală” de la finalul anului 2017 a dus la situații absurde în diverse unități de învățământ, unde au apărut cazuri de angajați cărora li s-a diminuat salariul sau care chiar ar fi trebuit să vină cu bani de acasă pentru a-și putea acoperi toate contribuțiile. Niciodată sistemul educațional românesc nu a fost mai bulversat ca în acest moment, PSD atingând o contraperformanță nepermisă pentru orice societate, cu atât mai mult pentru o țară UE.

PSD a repolitizat sistemul de educație, schimbând din funcție toți inspectorii școlari generali ce nu corespundeau cerințelor partidului, astfel că, de cele mai multe ori, deciziile în țară nu se iau în școli, în interesul elevilor, ci în sediile PSD-ului, conform unor interese de grup.

PSD se pregătește să închidă din nou școli, dar, în schimb, a eliminat din actualul program de guvernare măsura ce prevedea asigurarea de microbuze școlare pentru transportul elevilor din comunitățile în care nu vor mai exista unități de învățământ.

Elevii cu cerințe educaționale speciale sunt, de asemenea, lăsați de izbeliște în continuare, cadrele didactice nefiind pregătite să lucreze cu aceștia și neexistând personal suport ce poate să răspundă nevoilor lor, astfel că decalajele dintre elevi nu fac decât să se adâncească.

Programul Școală după Școală, atât de necesar pentru mulți elevi și familiile lor, nu are finanțare nici acum, funcționând doar izolat, din banii părinților, mulți dintre aceștia lipsind exact în cazurile în care participarea elevilor la astfel de programe ar fi foarte necesară.

Rata de părăsire timpurie a școlii este în creștere, România fiind foarte departe de a-și atinge țintele asumate prin Strategia Europa 2020.

Planurile-cadru sunt învechite, iar orice încercare de schimbare se blochează în „a reforma, dar să nu se schimbe nimic”, nereușind să aducă „revoluția” de care are nevoie sistemul educațional românesc pentru a forma elevi într-adevăr pregătiți pentru viață.

Ca și când nu ar fi fost suficient, în 2018, Guvernul PSD pune sub semnul întrebării însăși legalitatea examenului de bacalaureat. Explicațiile publice ale celor răspunzători pentru organizarea acestui examen nu sunt convingătoare pentru întrebările legitime: “Se respectă sau nu prevederile legale? Se aplică articolele 77 și 78 în spiritul și litera legii?”. Nu există absolvenți de liceu în luna februarie, doamnelor și domnilor de la PSD!

Așadar, având în vedere toate aceste grave probleme cu care se confruntă învățământul preuniversitar românesc și lipsa de reacție a guvernării PSD-ALDE pentru a soluționa aceste arii problematice, este evident faptul că majoritatea aflată la guvernare este incapabilă să aducă schimbările pozitive pentru școala românească.

Sistemul educațional românesc se zbate în continuare în haos și subfinanțare, neprimind niciun sprijin coerent și eficient din partea guvernului, fiind, din păcate, tot mai grav afectat de politizarea excesivă aplicată de PSD și de măsurile pompieristice nefundamentate pe vreo analiză reală de impact.

România rămâne țara din Uniunea Europeană cu cel mai mic procent din PIB alocat pentru învățământ, deși nevoile ar fi mult mai mari. 2,9% din PIB în 2017 și un 3,1% din PIB – pe hârtie – în 2018.

Stimați colegi,

Ca să demonstrăm bune intenții pentru dezvoltarea educației și să eliminăm tendințele de subjugare a educației în formă continuată, avem nevoie cel puțin de:

LEGISLAȚIE COERENTĂ ȘI PREDICTIBILĂ. Să stopăm Ordonanțele de Urgență care schimbă într-o singură noapte sistemul din temelii, iar profesorii, elevii și părinții sunt puși în fața faptului împlinit, fără a avea niciun cuvânt de spus;

Punerea în practică a MASTERATULUI DIDACTIC. Trebuie revizuit sistemul de formare inițială, dar și a celui de formare continuă a cadrelor didactice, prin creșterea ponderii practicii pedagogice și prin înființarea programelor de Masterat Didactic. Actualele programe nu pregătesc îndeajuns de bine pe viitorii profesori, iar rezultatele se văd la examenele de titularizare, de definitivare în învățământ și, în final, la evaluările naționale și internaționale ale elevilor;

IMPLICAREA SPECIALIȘTILOR CE DORESC SĂ SPRIJINE EDUCAȚIA. Ministerul Educației trebuie să fie unul deschis spre societate și comunitățile locale. Școala nu mai trebuie să fie ruptă de nevoile elevilor, ale părinților sau ale pieței muncii;

CONSOLIDAREA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PROFESIONAL – și anume, licee tehnologice dotate și adaptate cerințelor în parteneriat cu oamenii de afaceri. Acestea trebuie să fie concentrate pe regiuni de dezvoltare, acolo unde există cerere de forță de muncă și unde se poate reechilibra dispersia forței de muncă;

REDUCEREA ABANDONULUI – nu putem lăsa pradă abandonului școlar și, în consecință, sărăciei, peste 60% dintr-o generație. Acești copii trebuie să se întoarcă la școală pentru a avea o șansă la o viață mai bună;

RECUNOAȘTEREA COMPETENȚELOR ȘI A EXPERIENȚEI printr-un sistem de bonificație menit să încurajeze inițiativa la nivelul de bază, respectiv prin salarizarea cadrelor didactice la nivel competitiv cu alte posturi de pe piața muncii, la studii similare;

DESCENTRALIZAREA REALĂ A MANAGEMENTULUI ȘCOLAR. Să spunem STOP politizării învățământului. Copiii trebuie să aibă șanse egale la o educație de calitate;

CREȘTEREA FINANȚĂRII pentru educație și cercetare. O primă țintă ar putea fi – Școli sigure și curate! Consolidarea tuturor școlilor cu probleme de siguranță / igienă, printr-un program de investiții urgente. Investire în consiliere școlară și orientare profesională eficiente, o medicină școlară de calitate. Investiții în cercetare pentru dezvoltare.

CORECTAREA LEGISLAȚIEI ÎN CEEA CE PRIVEȘTE EXAMENUL DE BACALAUREAT pentru a-l aduce în legalitate pe cel din acest an și a clarifica situația pe viitor, prin modificarea de urgență a Cererii de înscriere la examenul de bacalaureat 2018 în sensul înlocuirii termenului “ absolvent cu “elev” si a solicitării “susținerii anticipate a probelor de competențe” în vederea participării la sesiunea iunie –iulie a examenului de bacalaureat.

Nu uitați că sunt mulți copii români care au nevoie de școală în limba română și care nu trăiesc în România. Unii dintre ei se află în această situație din conjucturi istorice pe care le cunoaștem cu toții, alții din cauza guvernărilor dezastruoase ale PSD-ului, în diferitele lui avataruri. Oferiți-le ceea ce le garantează Constituția, învățământ în limba maternă.

Stimați colegi,

Este simplu de observat că viitorul României este într-un real pericol. Guvernul PSD-ALDE este incapabil să sprijine școala românească și să formeze resurse umane de calitate pentru o economie prosperă în viitor.

Ministerul Educației nu trebuie transformat într-un centru social în care să fie angajată clientela de partid. Posturile de secretari de stat și consilieri, inspectori, directori și profesori trebuie ocupate de buni profesioniști și oameni dedicați meseriei lor. Din acest minister se poate schimba în bine viitorul României! Se poate schimba în bine dacă la vârful lui vor fi oameni foarte bine calificați și care vor înțelege că sunt acolo în slujba elevilor, studenților, profesorilor, părinților…. în slujba fiecărui cetățean.

Dragi colegi,

Suntem în anul Centenarului Marii Uniri. Iar educația este despre viitorul României!

Dar educația începe chiar azi, este și despre prezent, despre ce facem azi pentru a contura un viitor mai bun, pentru societate și pentru toți cetățenii acesteia. Un popor care astăzi se educă, mâine va inova, iar inovarea aduce progres și progresul generează prosperitate și o viață mai bună pentru noi toți, un viitor pentru copiii noștri aici, în România.

Stimate domnule ministru,

Partidul nu poate ”fi în toate”. Dumneavoastră ați depus un jurământ și v-ați asumat că veți contribui la creșterea calității școlii românești.

V-ați asumat respectarea Constituției României și a Legii Educației Naționale. Am arătat mai devreme că sunt mii de copii din această țară cărora li se încalcă un drept fundamental – cel la învățătură. Am arătat că nu sunt bani pentru toate școlile, că formarea profesorilor întârzie, că jumătate de generație la vârsta majoratului nu are nicio diplomă sau calificare pentru a se putea integra pe piața muncii. 50% dintre tinerii țării sunt lăsați pradă sărăciei, nepăsării și marginalizării sociale.

Partidul Național Liberal vă solicită să aduceți garanții că:

nu se vor închide școli;

nu vor fi comasate clase;

nu se va generaliza învățământul simultan;

nu vor fi disponibilizări în sistem (profesori sau personal auxiliar);

nu vor mai exista întârzieri la plata salariilor și că sunt suficiente fonduri până la sfârșitul anului pentru salarii.

Dragi colegi,

Dacă aveți aceleași probleme în circumscripțiile dumneavoastră, nu ezitați să dați o bilă neagră acestui Minister. Dragnea nu o să vă ia nici fotoliul și nici nu o să vă închidă Birourile Parlamentare. VOTAȚI MOȚIUNEA dacă vă respectați profesorii, dacă doriți binele propriilor copii! Lăsați partidul să facă politică golită de conținut. Acum aveți șansa să faceți ceva pentru cei care v-au trimis aici! Uitați-vă în ochii copiilor care vor o șansă reală la o viață de calitate.

Așadar, astăzi, nu jucăm alba-neagra cu educația, astăzi mizăm pe negru. Mizează pe negru chiar și cei care au insignă roșie în piept. Un vot împotriva politicilor PSD-ALDE pe educație, înseamnă un vot pentru normalitate.