SINTEZĂ Ce articole din Codurile penale au trecut de CCR și ar putea fi trecute prin OUG anunțată de PSD: de la dezincriminarea parțială a traficului de influență la micșorarea termenelor de prescripție

PSD a decis luni, în Comitetul Executiv Național, că Guvernul va emite o Ordonanță de Urgență pentru adoptarea modificărilor la Codul penal și la Codul de procedură penală care au trecut de filtrul Curții Constituționale. Astfel, o serie întreagă de articole controversate ar putea fi trecute prin OUG – între acestea: reducerea termenelor de prescripție, reducerea termenelor necesare pentru liberarea condiționată, abrogarea neglijenței în serviciu, modificarea definiției traficului de influență, dar și cea a grupului infracțional organizat. O altă prevedere acceptată de CCR, la Codul de procedură penală, prevede că o instanță de apel nu poate da o decizie de condamnare, dacă în prima instanță a fost dată achitare, decât dacă există probe noi.

Vezi mai jos o sinteză a principalelor articole care au fost declarate constituționale sau care nici nu au fost supuse controlului CCR, din proiectele PSD aflate încă în Parlament

Cod penal

Legea trimisă la promulgare poate fi consultată aici

Este așteptată publicare de către CCR a motivării deciziei luate pe 25 octombrie pentru ca proiectul să intre la Comisia specială condusă de Florin Iordache, unde să fie modificate articolele declarate neconstituționale.

Articolele declarate constituționale:

art.75 alin.(1) lit.d)

* Achitarea integrală a prejudiciului în cazul unei serii întregi de infracțiuni, printre care și cele de corupție sau asimilate celor de coruție, vor constitui circumstanță atenuantă. În prezent, acestea sunt exceptate. Vor fi în continuare exceptate următoarele infracțiuni: tâlhărie, piraterie, furt calificat, fraude comise prin sisteme informatice și mijloace de plată electronice:

La articolul 75 alineatul (1), litera d) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„d) acoperirea integrală a prejudiciului material cauzat prin infracţiune, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, dacă făptuitorul nu a mai beneficiat de această circumstanţă într-un interval de 5 ani anterior comiterii faptei. Circumstanţa atenuantă nu se aplică în cazul săvârşirii următoarelor infracţiuni, dacă au produs un prejudiciu material: tâlhărie, piraterie, furt calificat, fraude comise prin sisteme informatice şi mijloace de plată electronice.”

* art.100 alin.(1) lit.a)-c) şi alin.(2)-(6) – reducerea fracțiilor la liberarea condiționată

– Pentru pedeapsa cu închisoarea mai mică de 10 ani se poate aplica liberarea condiționată dacă s-a executat jumătate din pedeapsă în loc de două treimi cum este în prezent.

– Pentru condamnații care au peste 60 de ani se impune executarea a doar o treime din pedeapsă, față de jumătate din ea cum este în prezent, în cazul pedepselor mai mici de 10 ani

1) Liberarea condiţionată în cazul închisorii poate fi

dispusă, dacă:

a)cel condamnat a executat cel puţin jumătate din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani, sau cel puţin două treimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 15 ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;

b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;

c) cel condamnat a îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;

etc.

* Confiscarea extinsă

art.112^1 alin.(1) sintagma „probelor administrate”; art.112^1 alin.(2) lit.a):

Art. 112^1(1) Sunt supuse confiscării şi alte bunuri decât cele prevăzute la art. 112, când faţă de o persoană se dispune condamnarea pentru o faptă susceptibilă să îi procure un folos material şi pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 4 ani sau mai mare, iar instanţa îşi formează convingerea, în baza circumstanţelor cauzei inclusiv a elementelor de fapt şi a probelor administrate, că bunurile respective provin din activităţi infracţionale. Convingerea instanţei se poate baza inclusiv pe disproporţia dintre veniturile licite şi averea persoanei.

(2)

Confiscarea extinsă se dispune dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a)

valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnată, într-o perioadă de 5 ani

înainte şi, dacă este cazul, după momentul săvârşirii infracţiunii, până la data emiterii actului de sesizare a instanţei, depăşeşte în mod vădit veniturile obţinute de aceasta în mod licit;

* art.154 alin.(1) lit.b) şi c) – micșorarea termenelor de prescripție:

b) 8 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depăşeşte 20 de ani;

c) 6 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani;

* art.155 alin.(3):

Prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut în art. 154 este depăşit cu încă jumătate.

* art.269 – favorizarea infractorului

alin.(3)

Favorizarea săvârşită de un membru de familie sau afin până la gradul II nu se pedepseşte.”

alin.(4) lit.a)

Nu constituie infracţiunea prevăzută la alin. (1) următoarele: a) emiterea, aprobarea sau adoptarea de acte normative

alin.(5):

Dacă prin acelaşi act material şi în aceeaşi împrejurare se acordă ajutor mai multor făptuitori, în scopurile menţionate la alin. (1), fapta va constitui o singură infracţiune de favorizare a făptuitorului

* art.277 alin.(1), (2) și alin.(3) teza întâi – Divulgarea de informații confidențiale

(1) Divulgarea, fără drept, de informaţii confidenţiale privind data, timpul, locul, modul sau mijloacele prin care urmează să se administreze o probă, de către un magistrat sau un alt funcţionar public care a luat cunoştinţă de acestea în virtutea funcţiei, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) Dezvăluirea, fără drept, de mijloace de probă sau de înscrisuri oficiale dintr-o cauză penală, înainte de a se dispune o soluţie de netrimitere în judecată ori de soluţionare în primă instanţă a cauzei, de către un funcţionar public care a luat cunoştinţă de acestea în virtutea funcţiei, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.

(3^1)

Fapta funcţionarului public care înainte de pronunţarea unei hotărâri de condamnare definitive se referă la o persoană suspectată sau acuzată ca şi cum aceasta ar fi fost condamnată se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Dacă declaraţia se face în numele unei autorităţi publice, pedeapsa se majorează cu o treime.

(3^2)

Încălcarea dreptului la un proces echitabil, la judecarea cauzei de un judecător imparţial şi independent prin orice intervenţie care afectează procesul de repartizare aleatorie a dosarelor, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.”

* art.290 alin.(3) – Darea de mită denunțată în termen de un an nu se pedepsește:

„Mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta, dar nu mai târziu de 1 an de la data săvârşirii acesteia.”

Abrogarea art.298 – eliminarea din codul penal a infracțiunii de neglijență în serviciu.

* art.308 – infracțiuni de serviciu – alin.(3) şi (4) – reducerea limitelor pedepsei la jumătate la achitarea prejudiciului

Dacă infracţiunile prevăzute la art. 295 (delapidare – n.r.) şi art.297–300 (abuzul în serviciu, neglijența în serviciu, folosirea abuzivă a funcției în scop sexual, uzurparea funcției – n.r.) au produs un prejudiciu material, iar făptuitorul acoperă integral prejudiciul cauzat, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, limitele prevăzute la alin. (2) se reduc la jumătate.

(4) Dispoziţiile alin. (3) se aplică tuturor persoanelor care au comis împreună una dintre faptele prevăzute de alin. (1), indiferent dacă plata a fost efectuată doar de unul sau o parte dintre aceştia.”

Dintre articolele care nu au fost sesizate la CCR:

* Este considerat trafic de influență doar dacă infracțiunea vizează „foloase materiale”, nu „foloase”, așa cum este acum (art. 291).

* Eliminarea unei categorii întregi din definiția funcționarului public – s-a abrogat alineatul 2 (art. 175). Ce prevedea: „este considerat funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public”.

* La delapidare, urmărirea penală se va declanșa doar după o plângere prealabilă. (art. 295)

* Modificări la mărturia mincinoasă – nu este infracțiune „simpla divergență de mărturii”, nici refuzul de a face declarații prin care persoana se autoincriminează sau în sensul solicitat de organele judiciare, nici modificarea sau retractarea declarației (art. 273).

* Modificarea definiției grupului infracțional organizat: trebuie să fie grup structurat, format din cel puțin 3 persoane, să există pentru o perioadă de timp și să acționeze coordonat în scopul obținerii unui beneficiu material; membrii grupului trebuie să aibă roluri prestabilite și să nu fie format ocazional (art. 367).

Cod procedură penală

Legea în forma trimisă la promulgare poate fi consultată aici

Modificarea articolele declarate neconstituționale, conform deciziei CCR publicate pe 3 decembrie, este în procedură legislativă. Luni au fost adoptate modificările de către Senat, urmează un vot în Camera Deputațior.

* Art.4 alin.(3), (4) și (6) – interzicerea comunicărilor publice din dosare:

(3) În cursul urmăririi penale şi al judecării cauzei sunt interzise comunicările publice, declaraţiile publice precum şi furnizarea de alte informaţii, direct sau indirect, provenind de la autorităţi publice referitoare la faptele şi persoanele ce fac obiectul acestor proceduri. Persoanele din cadrul autoritatilor publice nu se pot referi la persoanele suspectate sau inculpate ca şi cum acestea ar fi vinovate decât în cazul în care există o hotărâre definitivă de condamnare cu privire la acele fapte.

(4) Prin excepţie, în cursul urmării penale sau al judecăţii organele de urmărire penală sau instanţa de judecată pot comunica public date despre procedurile penale care se desfăşoară doar atunci când datele furnizate justifică un interes public prevăzut de lege sau acest lucru este necesar în interesul descoperirii şi aflării adevărului în cauză.

(6) În cursul procesului penal este interzisă prezentarea publică a persoanelor suspectate de săvârşirea unor infracţiuni purtând cătuşe sau alte mijloace de imobilizare sau afectate de alte modalităţi de natură a induce în percepţia publică că acestea ar fi vinovate de săvârşirea unor infracţiuni.

* art.10 alin.(4^1):

Exercitarea dreptului de a nu da nicio declaraţie nu poate fi utilizată împotriva suspectului sau inculpatului în nicio fază a procesului penal, neputând constitui o circumstanţă personală care să întemeieze convingerea organelor judiciare că persoana este vinovată de săvârşirea infracţiunii pentru care este cercetată

şi nu poate fi utilizată la coroborarea probelor.”

* art.103 alin.(3),

Condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei nu pot fi dispuse pentru alte fapte decât cele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

Nu se poate dispune extinderea procesului penal în faza de judecată pentru alte fapte sau circumstanţe decât cele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată. Schimbarea încadrării juridice poate fi dispusă numai în cazul în care situaţia de fapt poate primi o altă încadrare juridică decât cea reţinută în actul de trimitere în judecată.

* art.139 alin.(3^1)

Înregistrările de pe camerele de supraveghere, precum şi cele realizate în locuri publice pot constitui mijloace de probă.”

* art.370^5

Dacă pe parcursul judecării cauzei se constată că actele sau probele efectuate sau administrate în cursul cercetării penale sunt lovite de nulitate, acestea sunt eliminate din cauză, indiferent de soluţia pronunţată în cursul verificării prealabile.

* art.421 alin.(2)

„Instanţa de apel nu poate desfiinţa sentinţa primei instanţe prin care s-a dispus achitarea inculpatului şi nu poate pronunţa o hotărâre de condamnare direct în apel decât dacă sunt readministrate probe sau administrate probe noi care să conducă la desfiinţarea soluţiei de achitare a primei instanţe pentru infirmarea motivelor pentru care a fost dispusă achitarea.”