Majorarea capitalului social la societatile listate. Sau cum sa se revizuiasca, dar sa nu se schimbe nimic din ce conteaza

Intre momentul cumpararii de actiuni noi, emise ca urmare a majorarii de capital social al unei societati listate si momentul la care investitorul devine efectiv actionar si este recunoscut ca atare de societatea emitenta ar putea trece o perioada de pana la trei saptamani. Aceeasi problema o intampina si actionarii care subscriu actiuni noi in cadrul unei majorari de capital social al unei societati listate. Aceasta, in contextul in care reglementarile specifice pietei de capital prevad un proces complicat pentru inregistrarea majorarii de capital social in cazul societatilor listate. Pentru justificarea si acoperirea intarzierilor si a blocajelor survenite in procesul de inregistrare, solutia identificata de autoritati a fost introducerea unui artificiu in practica inregistrarii, prezentat in cele ce urmeaza.

Desi Depozitarul Central („Depozitarul”) este cel ce tine registrul actionarilor societatilor admise la tranzactionare pe o piata reglementata, in cazul inregistrarii unei majorari de capital social al unei astfel de societati acesta este ultimul din lista celor la care trebuie inregistrata majorarea. Astfel, majorarea trebuie inregistrata cu prioritate la Oficiul National al Registrului Comertului („ONRC”) si apoi la Autoritatea de Supraveghere Financiara („ASF”). Numai dupa aceste doua etape cei care au cumparat actiuni noi vor fi inregistrati in registrul actionarilor tinut de Depozitar si vor fi recunoscuti ca actionari de societatea emitenta.

Printre efectele acestei succesiuni neuzuale a etapelor inregistrarii majorarii de capital social se numara: necesitatea inventarii de catre Depozitar a unor valori mobiliare cu caracter intermediar (drepturi de alocare); imposibilitatea de a solicita Depozitarului un extras din registrul actionarilor care sa ateste noua structura a actionariatului societatii atunci cand se solicita inregistrarea majorarii la ONRC; un timp de asteptare de minim 10-15 zile lucratoare intre data efectiva a tranzactiei si data la care investitorii primesc actiunile nou emise. In plus, societatea emitenta se gaseste in situatia in care trebuie sa stabileasca doua date de inregistrare pentru acelasi eveniment corporativ, intelesul celei de-a doua date de inregistrare scapand spiritului legii.

In cazul majorarii de capital social al unei societati admise la tranzactionare pe o piata reglementata, prin emisiune de noi actiuni, indiferent daca subscrierea, respectiv vanzarea noilor actiuni se realizeaza in cadrul sistemului de tranzactionare sau in afara acestuia trebuie stabilite o data a tranzactiei si o data a decontarii. Data tranzactiei reprezinta data efectiva a incheierii contractelor de vanzare cumparare de instrumente financiare, iar data decontarii reprezinta data la care devin scadente obligatiile inregistrate la Depozitar, respectiv obligatia de livrare a instrumentelor financiare si obligatia de plata a fondurilor banesti. Aceste semnificatii sunt date chiar in Codul Depozitarului.

Avand in vedere ca data decontarii este o data egala cu data tranzactiei plus doua zile lucratoare, din simpla lectura a prevederilor legale, normal ar fi sa fie stabilita o data a tranzactiei aferenta majorarii, urmand ca doua zile lucratoare mai tarziu (i) investitorii care au cumparat actiuni nou emise sa capete actiunile platite, adica sa devina actionari sau sa li se majoreze detinerile, dupa caz si (ii) in contul emitentului sa fie virat pretul actiunilor nou emise si subscrise/vandute in cadrul procesului de majorare de capitalul social. Insa lucrurile nu stau deloc asa.

Pentru ca Depozitarul sa poata livra actiuni investitorilor la data decontarii, acest fapt ar implica ca respectivele actiuni sa existe in registrele tinute de acesta, insa potrivit prevederilor legale existente actiunile nu sunt inregistrate la Depozitar decat ulterior inregistrarii acestora la ONRC si ASF. Bineinteles ca, atat pentru inregistrarea majorarii la ONRC, cat si pentru inregistrarea la ASF, este necesara prezentarea de catre emitent a noii structuri a actionariatului, structura care insa nu poate fi furnizata de Depozitar pentru ca majorarea nu poate fi inregistrata decat dupa efectuarea inregistrarilor la ONRC si ASF.

Asadar, in cazul in care sunt respectate toate prevederile legale incidente, poate fi observat cu usurinta ca actiunile nou emise nu pot fi inregistrate la Depozitar decat cu o intarziere de doua sau trei saptamani fata de data decontarii, data la care actiunile ar fi trebuit livrate de catre Depozitar tuturor investitorilor care au cumparat actiuni noi si care de altfel au si achitat pretul acestora.

Pentru a izbuti sa faca fata respectarii tuturor prevederilor legale existente fara a incerca sa modifice procesul complicat al inregistrarii unui astfel de eveniment corporativ, Depozitarul a conceput ideea de alocare de instrumente financiare intermediare, instrumente care in cazul majorarilor de capital social prin emiterea de noi actiuni se numesc drepturi de alocare. Astfel, la data decontarii, data la care investitorii ar trebui sa primeasca actiunile nou emise, investitorilor le sunt alocate drepturi de alocare, valori mobiliare care au un ISIN diferit fata de ISIN-ul actiunilor emitentului care a derulat procesul de majorare.

Desigur ca drepturile de alocare reprezinta instrumente emise pe o perioada determinata, in scopul procesarii majorarii de capital social, si care ulterior inregistrarii majorarii la Depozitar se transforma in actiuni, insa acest fapt nu schimba faptul ca in perioada cuprinsa intre data alocarii si data inregistrarii majorarii la Depozitar investitorii sunt detinatori de drepturi de alocare si nu de actiuni, desi ei nu au solicitat nici un moment achizitionarea acestor tipuri de valori mobiliare, iar emitentul nu a emis drepturi de alocare (sau cel putin asa reiese din documentele corporative).

De ce sau cum este posibil ca un investitor care a subscris/cumparat valori mobiliare constand in actiuni sa primeasca la data decontarii valori mobiliare constand in drepturi de alocare cand el a subscris actiuni noi, sunt intrebari la care nu putem da un raspuns elocvent, mai ales avand in vedere ca pe langa faptul ca o persoana care a subscris/cumparat actiuni se asteapta in mod evident sa primeasca actiuni si nu drepturi de alocare, in cazul persoanelor juridice este necesara obtinerea unor aprobari specifice pentru achizitionarea fiecarui tip diferit de valori mobiliare sau avand in vedere ca exista diferente semnificative de inregistrare a diferitelor tipuri de valori mobiliare in cazul unor entitati reglementate.

Avand in vedere implicatiile inregistrarii majorarii de capital social in modalitatea prevazuta la acest moment de reglementarile specifice pietei de capital, nu putem sa nu remarcam ca modalitatea fireasca de inregistrare a unui astfel de eveniment corporativ este cea prevazuta pentru societatile de tip inchis, respectiv inregistrarea modificarilor in registrul actionarilor societatii si apoi inregistrarea majorarii la ONRC si ASF. Iata, asadar, ca din aceasta perspectiva societatile nelistate sunt cu un pas inaintea societatilor listate cat priveste protectia intereselor actionarilor. Astfel, desi in mod uzual inregistrarea mentiunilor la ONRC are rol de opozabilitate fata de terti, nu putem intelege decat ca prin prisma prevederilor sale, legislatia pietei de capital a dorit sa ii ofere rol similar celui constitutiv, inregistrarea majorarii in registrul actionarilor fiind imposibila inaintea inregistrarii la ONRC.

Un articol scris de Cristina Tudoras, Avocat colaborator in cadrul Schoenherr si Asociatii SCA, specialist in piete de capital (c.tudoras@schoenherr.eu)