Teodor Nicolaescu: Cum s-a prabusit primul imperiu SOV
Dupa ce in prima parte a interviului, publicata in numarul trecut al „Saptamanii Financiare”, Teodor Nicolaescu a povestit despre inceputurile relatiei sale cu Sorin Ovidiu Vantu si despre felul in care a fost construit paienjenisul de relatii al controversatului om de afaceri in mediul politic, juridic si al serviciilor secrete, fostul director al BRS vorbeste acum despre cum s-a prabusit
primul Reich financiar al lui SOV fara ca acesta sa fi fost afectat in vreun fel.
„O sa preluam Banca Astra, ocupa-te tu!”
Cum ati ajuns de la Gelsor la Banca Romana de Scont?
Mi-aduc aminte ca intr-o buna zi, la sfarsitul anului 1998, se deschide usa la biroul meu, fara sa ma anunte secretara, ceea ce era neobisnuit, si intra Sorin, imi arunca pe birou o mapa si zice „M-am inteles cu Fercala sa preluam Banca Astra de la Brasov, ocupa-te tu”.
Banca Astra fusese infiintata la sfarsitul lui 1996 de catre actionari brasoveni, nu evoluase prea bine, avea un capital social de vreo 18 miliarde de lei si nu avea suficienti bani pentru majorarea de capital pana la 50 de miliarde. O delegatie a celor din Brasov, din care facea parte inclusiv Fercala, venise la Gelsor si discutase cu patronul daca este dispus sa investeasca acolo.
Am luat aprobarea de la BNR si in ianuarie 1999 s-a facut varsamantul prin care Gelsor a devenit actionar cu 50%, in schimbul unei majorari de capital de 25 de miliarde lei. Situatia bancii la momentul respectiv era foarte dificila, la un capital social de 18 miliarde avea credite neperformante de vreo 21 de miliarde, deci avea, practic, o valoare negativa.
Intre timp, am gasit un actionar brasovean care a fost dispus sa-mi vanda mie actiunile lui si cu aceasta ocazie am rezolvat si problema majoritatii de decizie.
De ce ar fi cumparat SOV o banca aflata intr-o pozitie atat de dificila si nu a preferat sa faca una de la zero?
Gelsor era o forta la data respectiva, cu birouri in fiecare oras, si aveam o gandire strategica de extindere a retelei foarte rapida, iar studiile facute de mine imi spuneau ca in urmatorii trei-patru ani va fi o expansiune foarte puternica a creditelor de consum. Toti imi spuneau atunci ca bat campii…
Sorin a avut ulterior tot felul de idei: a recrutat pentru banca oameni care lucrasera in sistemul bancar, pe Razvan Temesan, pe Sergiu Contineanu, pe Alexandru Ghiba, care lucrasera pentru Bancorex. Eu reprezentam actionarul majoritar in AGA, dadeam directia strategica si ma ocupam de Gelsor, de firma-mama, unde era punctul meu forte…
Sigur ca eu aveam convingerea ca ma pricep si la banking si mi-as fi dorit pozitia de presedinte in banca, dar nu aveam culoar. Culoarul s-a creat aproximativ un an mai tarziu, in ianuarie 2000, cand Ghiba nu a obtinut acordul BNR pentru functia de presedinte, si atat Sorin, cat si actionarii de la Brasov m-au propus pe mine presedinte.
Numele bancii s-a schimbat la sfarsitul lui 1999, devenind Banca Romana de Scont. In ianuarie 2000, noi eram gata sa pornim cu banca intr-o faza noua. In sase luni construisem 10 sucursale noi, dupa ce, pe parcursul anului 1999, am dus o politica de neacordare de credite, preferand sa strangem toata lichiditatea si sa o plasam pe piata monetara.
Atunci am prins ultimele emisiuni de la stat cu dobanzi mari si am castigat foarte multi bani din cei 30 de miliarde rulati pe piata monetara pana in vara. Din vara, am inceput sa-i consumam pentru extinderea retelei, iar in ianuarie 2000 banca era gata sa porneasca, cu 14 sucursale modernizate si cu personal bine pregatit.
„Am cautat sa-l protejam pe dl Vacaroiu”
Ce s-a intamplat cu cele opt milioane de dolari plasate de Astra Asigurari in bancile lui Vantu?
Sunt niste bani care au intrat in BID si BRS de la Astra si niste bani care au intrat in BID si BRS de la Posta Romana. Sigur ca atat eu, cat si Sorin, ulterior, dupa arestarea mea, am cautat sa-l protejam pe dl Vacaroiu (n.r. – fost presedinte la BID), care a fost un om de buna credinta si care nu a facut absolut nimic rau.
S-a incercat mentinerea unei situatii curate la BID, pentru a se putea lichida in mod curat, si toata problema a fost transferata la mine. Sigur ca dl Vacaroiu habar nu are de detaliile tranzactiilor facute in BRS. In BID stie, dar acolo nu s-a facut nici o tranzactie anormala.
Ca sa revenim, la BID si la BRS au intrat opt milioane, care au fost blocate ca garantii pentru proiectul Cuart. Eu eram de acord cu tranzactia pentru ca voiam sa am surse pe termen lung si, fiind blocate ca depozite colaterale, imi convenea pentru ca imi imbunatatea situatia de lichiditate.
O parte de la BID s-au restituit pentru ca erau pe termen scurt, si s-au restituit la Astra, s-au mai dat inapoi la Astra si de la mine, de la BRS, si, sigur, restul au ramas si se pierd ca urmare a falimentului bancii si a administrarii necorespunzatoare a falimentului.
Eu am fost acuzat de directorul Cinteza din BNR ca am desfiintat unilateral un depozit al Astra si ca dupa aceea i-am rostogolit prin mai multe firme, pentru ca ulterior sa ii insusesc. Este o mega-prostie. Un depozit nu poate fi desfiintat unilateral, pentru ca este un contract intre doua parti.
Atat infiintarea-desfiintarea de depozit, cat si orice alta inregistrare in jurnalul de operatiuni sau in sistemul informatic al bancii sunt chestiuni operative, ale managementului, nu afecteaza raporturile bancii cu exteriorul si nu sunt opozabile tertilor decat daca au documente primare aferente.
Daca nu exista cererea Astra de desfiintare de depozit, atunci depozitul nu e desfiintat, si creanta Astra asupra bancii se mentine, asa cum, de altfel, s-a recunoscut in faliment, pentru ca Astra e la masa credala cu aceasta suma.
INTERVIURILE HotNews.ro