Toate imperiile cad, iar Rusia nu este o excepție. Interviu cu istoricul Serhii Plokhy

Daca ar fi să recomanzi cuiva un autor pe subiectul Ucraina, primul nume care îți vine în minte e cel al istoricului Serhii Plokhy. Și, orice discuție serioasă despre Ucraina, chiar și aici, în Romania, nu poate să nu se bazeze pe lectura prealabilă a cărților sale. În scurtul interviu de mai jos, prilejuit de apariția în limba română a masivei sale lucrări „Războiul ruso-ucrainean. Întorcerea istoriei”, profesorul de la Harvard accentueaza diferența dintre Ucraina și Rusia, o țară în care democrația și-a făcut loc, în care societatea civilă a contat și contează mult și care își dorește libertatea, și o altă țară în care autoritarismul s-a transformat deja în dictatură.

Serhii Plokhy este profesor de istorie ucraineană la Universitatea Harvard, unde deţine Catedra Mihailo Hruşevski, şi director al Institutului de Cercetări Ucrainene în cadrul aceleiaşi universităţi.

Sunt cunoscute mai multe detalii astăzi cu privire la decizia Kremlinului de a începe „operațiunea specială”? A crezut Putin cu adevărat că va dura doar trei zile? Poartă Putin întreaga responsabilitate pentru decizia de a invada Ucraina?

Până acum, au apărut puține informații din interiorul Moscovei cu privire la decizia de a declanșa războiul. Dar ceea ce știm deja este că decizia i-a aparținut lui Putin și el poartă întreaga responsabilitate pentru această agresiune nejustificată. Numărul și tipul trupelor pe care le-a angajat în operațiune lasă puțin loc îndoielilor că el și consilierii săi au planificat o operațiune militar-polițienească asemănătoare cu cele pe care conducătorii imperiali obișnuiau să le întreprindă în colonii, mai degrabă decât să fi planificat cel mai mare război din Europa de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.

De ce spuneți că Rusia a fost mult mai deranjată de posibilitatea ca Ucraina să adere la Uniunea Europeană decât la NATO?

Au încercat să oprească Ucraina să părăsească sfera lor de influență, iar aderarea la UE era la fel de mult un pas în această direcție ca și aderarea la NATO. De fapt, războiul a început în 2014 din cauza semnării de către Ucraina a acordului de asociere cu UE. Dacă ar fi asociată cu UE, Ucraina nu ar putea să se alăture Uniunii Eurasiatice, promovată de Moscova. Deci, războiul din partea rusă este despre menținerea unei națiuni captive, sau, cu alte cuvinte, despre menținerea controlului asupra spațiului post-imperial.

Ce tip de imperiu este Rusia? Va sfârși în cele din urmă să se destrame?

Toate imperiile cad, iar Rusia nu este o excepție. Imperiile terestre, din care Rusia face parte și în multe privințe continuă să facă parte, cad la fel de mult ca și cele maritime. Exemplele mongolilor, otomanilor și habsburgilor nu lasă prea multe îndoieli în acest sens. Războiul din Ucraina a accelerat procesul de dezintegrare a spațiului imperial al Rusiei. Polonia, statele baltice și Finlanda – toate părți ale fostului imperiu – sunt astăzi în UE și NATO, Ucraina este pe drumul integrării europene, iar Kazahstanul acceptă garanțiile de securitate ale Chinei. Semnele sunt evidente.

Într-un interviu pentru Contributors.ro, istoricul Michael Ignatieff spunea că rușii îl susțin pe Putin astăzi pentru că nu își pot imagina Rusia altfel decât ca un imperiu. Și le va lua mult timp să renunțe la această reprezentare pe care o au despre locul lor în lume. Cum ați descrie naționalismul rus?

Sunt de acord cu această evaluare. Rușii obișnuiau să trăiască în imperiu, iar identitatea imperială este o forță pe care Putin o reprezintă și o impune. Dacă în trecut imperialismul rus era mascat de ideologia comunistă, acum izvorăște dintr-un anumit tip de naționalism rusesc. Rușii trăiesc pentru prima dată în secole într-un stat în care ei constituie majoritatea. Limitele care existau înainte și care erau legate de îngrijorarea că dacă naționalismul rusesc merge prea departe, non-rușii ar putea să se răzvrătească, au dispărut astăzi. Naționalismul a devenit cea mai importantă tendință ideologică. Este un tip de naționalism imperial care tratează Ucraina și Belarusul ca părți ale națiunii ruse. Este inspirat de xenofobie față de Vest și rasism față de Est, în special față de cetățenii statelor asiatice centrale. Ironia este că astăzi urmașii celui mai mare imperiu din lume folosesc anti-occidentalismul lor pentru a conduce lupta anti-imperială a Sudului global.

„Ucraina nu este Rusia” este titlul cărții de memoriii a fostului președinte Leonid Kucima. În această carte, el descrie eșecurile adoptării modelului rusesc în Ucraina. El însuși a încercat să aplice acest model și a eșuat. De ce nu a funcționat modelul rusesc în Ucraina?

Dacă rușii au dificultăți în a-și imagina ei înșiși în afara statului, ucrainenii au trăit mult timp nu numai fără un stat propriu, ci și în conflict cu statele care le-au fost impuse de alții. Această istorie a rezistenței față de stat, plus regionalismul ucrainean, de asemenea, încorporat în istorie, contribuie la puterea societății civile ucrainene – un fenomen care este practic absent în Rusia.

A fost Ucraina o țară mult mai democratică decât Rusia în anii 2000?

Da, a fost și continuă să fie și astăzi. În timp ce rușii au permis statului să distrugă elementele societății lor civice în anii ’90, presupus în numele democrației, ucrainenii nu au permis niciodată guvernelor lor să le ia libertatea. Revoluția Portocalie și Revoluția Demnității sunt exemple principale ale rezistenței ucrainene față de tendințele autoritare de sus. Rusia nu a avut ceva nici măcar la distanță similar cu mobilizările democratice ale Ucrainei începând cu anii ’90.

Cum ați descrie relațiile dintre Ucraina și România în perioada de după prăbușirea Uniunii Sovietice?

Ucraina și România au o istorie complexă și nu întotdeauna pașnică, dar elitele politice și popoarele ambelor țări au reușit să învețe din istorie și să evite conflictele. Se poate privi la ce s-a întâmplat recent în relațiile ucraineano-maghiare și ucraineano-poloneze pentru a înțelege cât de bine au fost gestionate relațiile dintre Ucraina și România până în prezent.

Cât de bune erau relațiile Ucrainei cu celelalte țări din Europa de Est înainte de 2014? A existat vreo influență din partea Rusiei în formarea acestor relații?

Rusia a încercat în trecut și continuă să încerce să exploateze tensiunile dintre Ucraina și Polonia și dintre Ucraina și Ungaria. În 2014, rușii s-au adresat polonezilor, invitatând provocator Polonia să participe la viitoarea împărțire a Ucrainei. Acesta este doar unul dintre numeroasele exemple ale încercărilor Kremlinului de a stârni conflictele vechi și de a produce altele noi.

Scriitoarea Svetlana Alexievich a spus acum câteva zile că moartea lui Navalnîi arată că Putin nu se va opri. Putin nu este un politician, este un ofițer KGB, a spus ea.

Tentativa de asasinat asupra vieții lui Navalnîi, ulterioara sa încarcerare și acum moartea sa în colonia penitenciară sunt un semnal clar trimis de la Moscova că oricine își îndrăznește să conteste puterea personală a lui Putin, fie că este vorba de un liberal precum Boris Nemțov, un ultra-naționalist cu antecedente penale precum Evghenii Prigojin sau un activist anti-corupție ca Navalnîi, devine mai devreme sau mai târziu ținta asasinatului. Regimul a depășit de mult stadiul autoritar și a devenit o dictatură. Moartea lui Navalnîi este cel mai recent memento al acestui lucru.

Ar trebui SUA să vorbească acum despre necesitatea unei schimbări de regim în Rusia? Și de fapt, ce credeți că doresc Statele Unite să se întâmple cu acest război?

Regimul rus actual este o amenințare la adresa Rusiei și a lumii. Nu am niciun dubiu că va dispărea. Întrebarea este când și ce regim îi va succeda. Nu este suficient să schimbi un regim cu altul, ci trebuie să schimbi mentalitatea imperială rusă care continuă să producă războaie. Principala preocupare a SUA astăzi nu este schimbarea mentalității ruse sau chiar a regimului Rusiei, ci evitarea unei confruntări directe cu Rusia.

L-am văzut pe Putin fericit când a strâns mâna lui Mohammed bin Salman, prințul saudit. Ce a obținut Putin de la țările arabe?

Pentru a câștiga acest război, Putin trebuie să divizeze alianța condusă de Vest și să vireze cât mai multe țări împotriva SUA. Indiferent de rezultatul practic al întâlnirii, oportunitatea oferită de fotografii ajută Rusia cu agenda sa anti-occidentală.

Cum comentați situația internă a Ucrainei acum? Cum pot fi înțelese ultimele acțiuni și schimbări decise de Zelenski? De ce au fost amânate alegerile?

Alegerile prezidențiale în timp de război sunt interzise direct de constituția ucraineană. Deci, organizarea lor acum ar ridica mai multe întrebări decât răspunsuri și ar putea provoca divizări în cadrul societății ucrainene.Citeste restul articolului pe Contributors.ro