Un CNSAS pentru averea demnitarilor (de Sorin Ionita)
Saptamana asta urmeaza sa se decida soarta Agentiei Nationale de Integritate (ANI), acea institutie ce va controla declaratiile de avere, la votul din parlament. N-am cuvinte sa spun cat de importanta este aceasta chestiune, inclusa pe „to do list” de Comisia UE, si de natura sa amane integrarea daca ne prostim in continuare ca pana acum.
Europa are in momentul asta chef de romani si de bulgari ca de mere acre, din cate se vede. Abia asteapta un pretext Comisia ca sa ne dea un raport de tara ambiguu, dupa care crestin-democratii germani sa ne amane tratatul de aderare.
Iar Chirac, de dragul caruia am pus la cale marea conferinta a francofoniei ce va calamita Bucurestiul la sfarsitul lui septembrie, special ca sa-i cumparam bunavointa si sa vina cu tratatul semnat, ne-a tras clapa si vine doar sa tina discursuri, fara tratat aprobat de parlament (adica cea mai rea combinatie, daca ma intrebati pe mine).
Sa nu fim naivi: cam toti din clasa politica, indiferent de partid, urasc subiectul controlului averilor. Doar societatea civila (din convingere), presa (din interes firesc) si Comisia UE (cam fara entuziasm, doar fiindca a apucat sa-l puna pe lista, dar ea insasi nefiind foarte transparenta) imping subiectul.
Daca n-ar fi spaima de votanti, politicienii ar lasa de maine totul balta. Deja ura colegilor de coalitie fata de Monica Macovei este mare, din cauza ca i-a pacalit anul trecut facandu-i sa accepte noile declaratii de avere.
Ei au crezut ca vor fi apa de ploaie, ca alte masuri de la noi care raman pe hartie, le-au bagatelizat prin presa, dar au ramas socati cand au constatat ca acestea au dinti si musca, deoarece sunt un instrument bine gandit.
Deja, ca politician roman, nu mai ai siguranta de altadata. Declaratiile de avere au daramat vreo doua personaje grele de tot, iar DNA salta prefecti si primari din partidele coalitiei de guvernare, prinzandu-i in flagrant cu rata in gura.
Ce tara e asta in care, desi e inca dezordine, s-a risipit totusi sentimentul de imunitate al clasei politice, care era obisnuita sa se balacareasca, dar sa opreasca intotdeauna la granita actiunii penale? Pai, nici cand esti prefect al puterii nu mai poti sa fii sigur ca politia si procurorii te vor avertiza din timp cand ti se pregateste ceva? Adica, chiar se sparge gasca, pe bune?
Nu sunt inca sigur, dar ce stiu este ca o ANI independenta macar cat DNA poate deveni vedeta anului 2007, asa cum este CNSAS in 2006. De fapt, chiar asta trebuie sa fie: un CNSAS al averii demnitarilor romani, care sa verifice daca declaratiile date de ei pana acum pe proprie raspundere corespund cu realitatea.
Daca merge cat de cat bine, va avea desigur parte de aceeasi soarta: ingropat sub un munte de comentarii, majoritatea proaste sau tendentioase, sub confuzie, dispute politice si isterie. Va pati si ea ca CNSAS-ul, care este azi cu atat mai contestat cu cat da semne ca misca si produce rezultate, dupa sase ani in care a stat degeaba fara sa supere pe nimeni.
Basescu va fi, desigur, acuzat ca manipuleaza Agentia asa cum e acuzat azi pe chestia dosarelor: cat nu s-a bagat, de ce nu s-a bagat; cand le-a dat drumul, de ce le da drumul.
Cand cade in plasa Voiculescu, e jocul presedintelui; cand cade Mona Musca, apropiata lui, e tot de la el, dar mult mai subtil, nu se stie cu ce scop.
Cand raman dosare secretizate, de ce raman; cand se desecretizeaza tot, inclusiv Biserica si sportivi, Basescu produce diversiuni (mintea confuza a celor de la talk-show-uri nu sesizeaza diferenta ca una este desecretizarea si trimiterea dosarelor la CNSAS, si alta este ordinea de prioritati cu care CNSAS le va lua din raft, stabilita de lege, si de la care nu vad inca sa se fi abatut).
Sunt doua pericole acum legate de infiintarea ANI: sa nu se mai faca deloc, ceea ce mi se pare improbabil, ca da rau in Europa. Sau sa se faca totusi ANI, dar decorativa, fara putere, pusa in subordinea celor care trebuie controlati.
Varianta asta e mai rafinata si concorda cu manevrele de pana acum ale marilor sai adversari din coalitie, PNL si UDMR (de opozitie nu mai vorbesc, ei sunt oricum contra).
Ca Agentia sa iasa cu bine din moara parlamentara si sa poata demasca pe demnitarii care au mintit in declaratiile de avere, trebuie ca saptamana asta noi toti, dv. si cu mine, sa stam cu ochii pe parlament ca pe butelie.