Un "Jurnal de Romania", lansat de regizoarea Carmen Lidia Vidu la un an de la Colectiv: A lua atitudine e ultimul lucru la care se gandeste romanul. Avem o decenta ipocrita si lucrul asta creeaza monstri

„Am ajuns aici, in Sfantu Gheorghe, la sfasitul lunii septembrie 2005. Am venit nu din dorinta nemaipomenita de a cunoaste acest oras sau acest teatru, ci din nevoia de a fugi de mine, cel care eram in Cluj. Trecusem printr-o perioada neagra. (…) Orasul m-a socat din prima. Era intr-o sambata seara, iesisem din teatru dupa ce am terminat repetitia. Ceata deasa, plin centru, pe o raza de 200 de metri, nimeni. Absolut nimeni, la ora 9 seara. M-am inspaimantat. Parea un oras bantuit. L-am sunat pe cel mai bun prieten al meu si i-am spus ca mi se pare imposibil ca in Sfantu Gheorghe, sambata la ora 21:00 sa fie mai putini oameni pe strazi decat in Cluj, intr-o miercuri la ora 3:00 dimineata. (…) Astazi e multa arta in Sfantu Gheorghe. Cineva mi-a spus ca din cum povestesc pare a fi un mini Berlin. Eu sunt clujean. Dar mereu spun, ca actor, ca artist, sunt din Sfantu Gheorghe.” Nu este un fragment dintr-un interviu cu actorul Sebastian Marina, ci un fragment din spectacolul „Jurnal de Romania. Sfantu Gheorghe”, regia Carmen Lidia Vidu, care a avut premiera recent la Teatrul Andrei Muresanu.

Cum ar fi daca intr-o seara, la teatru, un actor ar urca pe scena si, in loc sa intre in pielea unui personaj despre care a citit intr-o carte, si-ar juca propriul rol: deschis, sincer, intens, intim, fara nimic cosmetizat? Se intampla pe scena Teatrului Andrei Muresanu din Sfantu Gheorghe.

Trailer „Jurnal de Romania. Sfantu Gheorghe”:

La un an de la momentul Colectiv, regizoarea Carmen Lidia Vidu, lanseaza proiectul „Jurnal de Romania”. O idee nascuta in momentul Colectiv, „prima oara cand am iesit in strada”, dupa cum marturiseste regizoarea, proiectul isi propune sa calatoreasca in cat mai multe orase, sa devina o radiografie foarte umana a vietii artistilor si sa investigheze subtil relatia lor cu comunitatea din care fac parte. Prima oprire: „Jurnal de Romania. Sfantu Gheorghe”, spectacol care a avut premiera recent la Teatrul Andrei Muresanu. Timp de o ora, 6 actori – Elena Popa, Ioana Alexandrina Costea, Ion Fiscuteanu Jr., Costi Apostol, Daniel Rizea si Sebastian Marina – isi spun propriile povesti pe scena si te invita in intimitatea lor: de la copilarie, cautari, prima intalnire cu orasul, vise, iubiri, emotii, bucurii, dezamagiri, echilibru si asteptari. Nimic nu scapa, nici macar „temele sensibile”: amestecul politicului in viata culturala a orasului si conflictul mai mult sau mai putin mocnit dintre comunitatea de romani si cea maghiara.

Jurnal de Romania. Sfantu Gheorghe. Foto: Vargyasi Levente

„Pentru mine a fost o presiune uriasa sa am in maini vietile unor oameni si sa fac spectacol de teatru din ele”, marturiseste regizoarea Carmen Lidia Vidu, intr-un interviu pentru Hotnews.ro.

Povestea „Jurnal de Romania”, un proiect care imbina filmul experimental, artele vizuale si teatrul incepe in momentul Colectiv, cand regizoarea Carmen Lidia Vidu a iesit pentru prima oara in strada. „Din acel moment am tot iesit in strada ca sa-mi exprim punctul de vedere. Am fost ca sa sustin cultura, sa amendez sanatatea, am simtit ca trebuie sa iau atitudine. In Bucuresti au avut loc in ultimul an multe socuri sociale si speram sa fie si unele culturale. Nu a fost asa. Mai mult ca oricand am fost prezenta si interesata de latura politica a Romaniei. Cu toate astea acumulate in mine, m-am intrebat ce pot sa fac pentru oameni, pentru public, mai vreau eu sau mai vor ei Cehov sau Shakespeare? E momentul sa stau de vorba cu publicul, dar la un alt nivel. Treceam prin schimbari despre care trebuia sa vorbesc.”

Jurnal de Romania. Sfantu Gheorghe. Foto: Vetró Baji

Spectacolul „Jurnal de Romania. Sfantu Gheorghe” a fost „ridicat” intr-o luna, de la zero. Regizoarea a avut mai intai discutii individuale cu toti actorii teatrului, apoi i-a selectat pe cei 6 care au format distributia spectacolului. Urmatorul pas a fost sa scrie impreuna scenariul, bazat chiar pe viata si experientele personale ale actorilor. „Eu am avut in cap mereu un singur personaj principal: orasul Sfantu Gheorghe. Fireste ca atorii incercau sa povesteasca mai mult despre ei, desprea teatru, roluri, iubiri si alte cele. Foarte putini au o relatie adevarata cu orasul. Asta e boala curata si drumul e unul care duce la ignoranta. Sunt multi oameni care fac un titlu de glorie in a spune ca ei nu se uita la televizor sau ca nu citesc presa, ca nu urmaresc informatiile politice sau sociale. Asta mi se pare ignoranta si nu poate duce decat la o societate amorfa, putrezita. Avem nevoie de oameni prezenti, activi, informati, atenti, implicati, nu de organe latente, moarte. E usor sa-i lasi pe altii sa ia atitudine, sa iasa in strada si tu sa stai si sa spui ca nu-ti pasa, apoi sa te plangi ca duci o viata cumplita.”

Jurnal de Romania. Sfantu Gheorghe. Foto: Vargyasi Levente

Carmen Lidia Vidu crede ca „Romania nu stie sa comunice, nu stie sa dialogheze, oamenii se ascund mai rau ca sobolanii sau tipa ca descreieratii. A lua atitudine e ultimul lucru la care se gandeste romanul. Avem o decenta ipocrita si lucrul asta creeaza monstri.”

Dupa Sfantu Gheorghe, „Jurnal de Romania” merge la Constanta, unde Carmen Lidia Vidu va monta urmatorul spectacol la inceputul anului 2017: „Jurnal de Romania. Constanta”. Despre experienta si actorii din Sfantu Gheorghe spune ca „Sper ca acest spectacol sa schimbe ceva in ei si in public.”

• Interviul integral cu Carmen Lidia Vidu:

Spectacolul „Jurnal de Romania. Sfantu Gheorghe” e o idee complet noua si inedita. Pentru mine, ca spectator, era nevoie de un astfel de spectacol. Cum ai gandit tu ca regizor, de ce era nevoie de un astfel de experiment si cum ai ajuns la ideea unui astfel de spectacol?

Carmen Lidia Vidu: Proiectul „Jurnal de Romania” chiar are o poveste si cred ca ea incepe in momentul Colectiv. A fost prima oara cand am iesit in strada. Din acel moment am tot iesit in strada ca sa-mi exprim punctul de vedere. Am fost ca sa sustin cultura, sa amendez sanatatea, am simtit ca trebuie sa iau atitudine. In Bucuresti au avut loc in ultimul an multe socuri sociale si speram sa fie si unele culturale. Nu a fost asa. Mai mult ca oricand am fost prezenta si interesata de latura politica a Romaniei.

Cu toate astea acumulate in mine, m-am intrebat ce pot sa fac pentru oameni, pentru public, mai vreau eu sau mai vor ei Cehov sau Shakespeare? E momentul sa stau de vorba cu publicul dar la un alt nivel. Treceam prin schimbari despre care trebuia sa vorbesc.

Asa am inceput sa construiesc proiectul „Jurnal de Romania”. Am aplicat la AFCN, dar nu am obtinut finantare. In fine, am suferit atunci, apoi m-am pus pe munca.

Mi-am luat proiectul in spinare si am zis ca-l fac singura. Directorii care m-au invitat sa montez la Sfantu Gheorghe si la Constanta s-au trezit ca nu au de ales. Vreau sa fac doar „Jurnal de Romania” si nimic altceva. Eu cred in proiectul asta si vreau sa-l fac la nivelul cel mai documentar, autentic, uman.

Romania nu stie sa comunice, nu stie sa dialogheze, oamenii se ascund mai rau ca sobolanii sau tipa ca descreieratii. A lua atitudine e ultimul lucru la care se gandeste romanul. Avem o decenta ipocrita si lucrul asta creeaza monstri.

Jurnal de Romania. Sfantu Gheorghe. Foto: Vetró Baji

Am vazut actorii la premiera foarte deschisi si foarte entuziasmati de spectacol. Cum au primit ideea si cum ati ridicat spectacolul in doar o luna? Un spectacol la care nu aveati nici macar text, ci doar o idee.

Carmen Lidia Vidu: Spectacolul l-am realizat in 3 etape si am pornit de la zero. Nu aveam nimic. Initial am cunoscut toata echipa teatrului, am avut discutii individuale cu ei, apoi am decis cu cine voi merge mai departe. In cea de a doua etapa am inceput sa lucram la scenariul specatcolului. Cum au ajuns actorii sa traiasca in Sfantu Gheorghe, de unde au venit, ce i-a marcat, ce vor sa schimbe, ce ignora, daca se implica sau nu in viata orasului si multe alte intrebari au stat la baza scenariului.

Apoi a urmat partea de constructie a vizualului. Am apelat la fotografiile si filmarile actorilor, materiale reale, nimic inventat, poate doar cosmetizat cu clarificari si informatii de genul scriam pe poza care e mama sau tata si asa mai departe. Pentru mine a fost o presiune uriasa sa am in maini vietile unor oameni si sa fac spectacol de teatru din ele. Am incercat sa nu caut mizeria si nici mocirla din vietile lor. Eu am avut in cap mereu un singur personaj principal: orasul Sfantu Gheorghe. Fireste ca atorii incercau sa povesteasca mai mult despre ei, desprea teatru, roluri, iubiri si alte cele.

Foarte putini au o relatie adevarata cu orasul. Asta e boala curata si drumul e unul care duce la ignoranta. Sunt multi oameni care fac un titlu de glorie in a spune ca ei nu se uita la televizor sau ca nu citesc presa, ca nu urmaresc informatiile politice sau sociale. Asta mi se pare ignoranta si nu poate duce decat la o societate amorfa, putrezita. Avem nevoie de oameni prezenti, activi, informati, atenti, implicati, nu de organe latente, moarte. E usor sa-i lasi pe altii sa ia atitudine, sa iasa in strada si tu sa stai si sa spui ca nu-ti pasa, apoi sa te plangi ca duci o viata cumplita. Sper ca acest spectacol sa schimbe ceva in ei si in public.

Jurnal de Romania. Sfantu Gheorghe. Foto: Vargyasi Levente

Spectacolul nu ocoleste nici temele locale delicate: ingerinta politicului in viata culturala a orasului, conflictul mocnit dintre comunitatea de romani si cea maghiara. E cumva firesc, pentru ca face parte din viata celor de acolo, dar e de admirat curajul vostru de a aborda aceste lucruri. Si ati facut-o foarte firesc si, uneori, chiar cu umor.

Carmen Lidia Vidu: Cand am plecat la drum cu „Jurnal de Romania” nici nu stiam unde se afla pe harta orasul Sfantu Gheorghe. Stiam ca e undeva in Covasna. Problemele orasului nu le cunosteam, le-am descoperit prin actori si presa scrisa. In discutiile purtate cu interpretii spectacolului am aflat multe din problemele specifice zonei. Unele lucruri nu au aparut in spectacol fiindca in timpul repetitiilor, o parte din actori au renuntat sa se exprime pana la capat. Oricum, le multumesc ca au facut un exercitiu de sinceritate cu mine. Le sunt recunoscatoare. A fost un exercitiu dificil, iar daca in final a avut si umor, nu pot decat sa ma bucur si sa ma relaxez.

Jurnal de Romania. Sfantu Gheorghe. Foto: Vargyasi Levente

Am vazut ca, la o luna de la premiera, spectacolul deja calatoreste. Cum e primit?

Carmen Lidia Vidu: Cred ca are sens ca acest spectacol sa calatoreasca si sa dialogheze. Sper sa lase ceva in urma, cateva ganduri, cateva intrebari, o pofta de introspectie, un pic de curaj, apetitul catre exprimarea libera. Din pacate eu nu sunt alaturi de actori in calatoriile lor cu spectacolul. In acest moment sunt deja programate multe iesiri in afara orasului Sfantu Gheorghe, dar nu foarte departe de el. Sper ca usor usor sa ajunga acest spectacol in cat mai multe zone din tara.

E un proiect pe care il vei repeta? Sa ne asteptam sa il vedem in curand adaptat si la un alt oras?

Carmen Lidia Vidu: Chiar in luna aceasta, in noiembrie, plec spre Constanta pentru a-mi face distributia la „Jurnal de Romania. Constanta”. Sper sa umeze si un scurtmetraj in capitala, apoi o expozitie foto intr-un alt oras. Proiectul il voi continua atata timp cat voi avea ceva de spus, cat timp am nevoie sa inteleg si sa-mi cunosc generatia si breasla.

Jurnal de Romania. Sfantu Gheorghe. Foto: Vargyasi Levente

„Jurnal de Romania. Sfantu Gheorghe”

Teatrul Andrei Muresanu din Sfantu Gheorghe

Regia & scenariul: Carmen Lidia Vidu

Echipa foto-video: Vetro Baji & Levente Vargyasi

Muzica: Konya Uto Bence & Luiza Zan

Cu: Elena Popa, Alexandrina Ioana Costea, Sebastian Marina, Costi Apostol, Daniel Rizea, Ion Fiscuteanu Jr.

Costume: Raluca Alexandrescu

Urmatoarele reprezentatii:

– 11 noiembrie la Teatrul Andrei Muresanu din Sfântu Gheorghe

– 21 noiembrie la Covasna.

– 25 noiembrie la Teatrul Andrei Muresanu din Sfântu Gheorghe

– 6 decembrie la Miercurea Ciuc

Blogul spectacolului: http://jurnalderomaniasfantugheorghe.tumblr.com/

Pagina de Facebook:Jurnal de Romania. Sfantu Gheorghe

„Cred in sansa si o caut. Acum o caut in Sfantu Gheorghe. Poate e, poate nu e.

Oportunitatea poate aparea oricand, ceea ce conteaza este ca tu sa fii destul de pregatit, ca atunci cand ea va aparea tu sa poti profita de ea. Si ma mai bucur de ceva: ca am sansa ca atunci cand ma gandesc la dragostea mea adevarata, aceasta sa fie realmente dragostea pentru oameni.” – Costi Apostol in „Jurnal de Romania. Sfantu Gheorghe”

„In 2015, impreuna cu 6 colegi de la teatru am luat atitudine ca sa scoatem politicul din teatru. Am fost numiti cei 7 pucisti. Am discutat cu primarul si am reusit ce ne-am propus. Recunosc ca Primaria a investit in cultura, orasul s-a miscat mult inainte, se investeste in tineri si ce e cel mai imprtant lucru e ca se incurajeaza ramanerea pe loc a noii generatii. Sfantu Gheorghe e un loc bun, cu probleme adevarate, iar marea problema e cea interetnica. Eu am simtit un sentiment de excludere si am fost deranjata. Ma enerveaza noii veniti care zic ca acest conflict romano-maghiar nu exista.” – Elena Popa in „Jurnal de Romania. Sfantu Gheorghe”

Jurnal de Romania. Sfantu Gheorghe. Foto: Vetró Baji

„La 20 de ani as fi putut sa plec in Spania, la studii, dar nu m-am descurcat sa fac rost de bani. In 2005 am venit in Sfantu Gheorghe. (…) Am ajuns aici intr-o duminica dimineata. Era ceata, iar de la gara pana la teatru am venit pe jos. Nu era niciun om pe strada, nu aveam pe cine sa intreb unde e teatrul. Am luat-o de 3 ori in directia gresita. M-am angajat aici si nu am mai colaborat de atunci cu niciun alt teatru. (…) Abia de un an, imi asum complet orasul si teatrul din Sfantu Gheorghe.” – Alexandrina Ioana Costea in „Jurnal de Romania. Sfantu Gheorghe”

„Sfantu Gheorghe are un aer bun, e un orasel cochet, linistit. Seamana un pic cu un satuc din Austria. Sambata si duminica strazile sunt aproape pustii. Lumea se imbraca ok, e orasul second handurilor. Spitalul e rece. Pe holurile lui, doctorii te privesc de sus, stai si astepti si nu te baga in seama. (…) Ziua si viata mea sunt banale. Nu au loc evenimente majore in lumea mea. Traiesc din actorie, dar o privesc ca pe o meserie. (…) Sunt un om simplu. Cand merg pe strada imi place sa-mi imaginez ca sunt un paznic sau un vanzator de la alimentara.” – Daniel Rizea in „Jurnal de Romania. Sfantu Gheorghe”

Jurnal de Romania. Sfantu Gheorghe. Foto: Vargyasi Levente

„Stiu ca exista un scop pentru viata mea. Incerc sa-l descopar. As vrea sa incerc sa ma angajez pe deplin in orasul si teatrul acesta. Mi-ar placea ca meseria mea sa aiba impact asupra voastra. Caut sa am atitudinea corecta fata de voi, fata de familia mea si de locul in care traiesc. La modul cel mai sincer, respect oamenii si cred ca fiecare persoana are darul si talentul ei. Cine nu are dragoste de oameni e orb si umbla prin viata cu ochii inchisi.” – Ion Fiscuteanu Jr. in „Jurnal de Romania. Sfantu Gheorghe”

Jurnal de Romania. Sfantu Gheorghe. Foto: Vargyasi Levente