Comoara din România pe lângă care noi trecem fără să ne uităm: „Un simbol al unui mod de viață pe cale de dispariție”

Publicația britanică The Guardian ilustrează biodiversitatea unor mici ecosisteme din România, pe lângă care noi trecem de multe ori fără să le acordăm importanță. Căpițele distinctive de fân amintesc de un mod de viață pe cale de dispariție în România.

„Căpițele aurii de fân în formă de picături au fost un simbol al vieții rurale în România timp de sute de ani. Aceste căpițe înalte de 3 metri reprezintă deznodământul a zilele întregi de muncă grea depusă de familii, de la copii până la bunici, în toiul verii. Împreună, ei taie iarba înaltă până la talie, o lasă să se usuce la soarele fierbinte și o stivuiesc pentru a fi depozitată pe timpul iernii, pieptănând fânul în jos pentru a-l proteja de vânturile aspre, ploile abundente și zăpadă”, arată publicația britanică.

The Guardian le explică cititorilor săi că, pe tot parcursul iernii, mănunchiuri de fân sunt luate din căpițe și date ca hrană animalelor, subliniind totodată că munca este intensă și comunitară, dar aduce beneficii multor specii, nu doar oamenilor și animalelor lor:

„Cercetările arată că aceste pajiști sunt printre cele mai bogate ecosisteme terestre din punct de vedere al biodiversității, pline de lăcuste, fluturi și păianjeni, precum și peste 100 de specii de ierburi și flori, inclusiv lathyrus nissolia, sânziene și sipici. Activitatea umană este cea care face ca aceste habitate să fie atât de bogate pentru viața sălbatică: sute de specii de plante, păsări și insecte s-au adaptat de-a lungul secolelor de cultivare și recoltare a pajiștilor, ciclurile lor de viață împletindu-se cu agricultura”.

România este casa unora dintre cele mai mari pajiști din Europa

The Guardian amintește, de asemenea, că studiile au constatat că pajiștile tradiționale de fân din România pot fi mai bogate în faună sălbatică decât pajiștile gestionate ca rezervații naturale. 

„Din mai până în iulie, înainte ca fânul să fie cosit, acestea sunt pline de flori sălbatice și insecte. România este casa unora dintre cele mai mari pajiști din Europa încă gestionate prin metode tradiționale. Dar pe măsură ce agricultura modernă își face apariția, căpițele de fân devin un simbol al unui mod de viață pe cale de dispariție”, subliniază cotidianul din Marea Britanie. 

Sarig Attila, un fermier din Ghimeș-Făget, un mic sat de munte din Carpații Orientali, a declarat pentru The Guardian: 

„Iubesc locul în care am crescut. Văd valoarea enormă în ceea ce au creat strămoșii noștri – atingerea lor blândă asupra naturii, respectul lor pentru ea și modul în care lucrează câmpurile, creând o biodiversitate atât de bogată”. 

Ghimeș-Făget are în jur de 5.000 de locuitori, ale căror ferme au fost în mare parte autosustenabile timp de 400 de ani, cu o combinație de oi, vaci, grâu și alte cereale. 

„Etnoecologii au descoperit că mulți săteni (de aici) pot numi mai mult de 120 de specii de plante. În cea mai mare parte a Europei de Vest, apariția îngrășămintelor artificiale a pus capăt pajiștilor bogate în faună sălbatică care odinioară acopereau zona rurală”, scrie The Guardian.

Ziarul britanic amintește că, începând cu anii 1930, Marea Britanie a pierdut 97% din pajiștile sale cu flori sălbatice. 

O tradiție pe cale de dispariție și în România

„Lucrurile se schimbă rapid și în România: pe măsură ce tinerii părăsesc satele în căutarea de muncă în alte părți ale Europei, oamenii și caii sunt înlocuiți de mașini și îngrășăminte”, mai scrie ziarul britanic.

După discuțiile cu localnicii de aici, The Guardian scrie că în ultimii 15 ani în Ghimeș-Făget au apărut mașini mici pentru tăierea ierbii și punerea ei în rânduri, și sunt folosite și tractoare mai mari. Attila spune: „Nu a existat aproape nicio schimbare în 300 sau 400 de ani, iar acum, în ultimii 30 de ani, totul se schimbă extrem de repede. În ultimii ani se schimbă cu viteza fulgerului”.

Există acum doar câteva familii care fac fânul complet în modul tradițional. Întrucât mulți tineri au plecat, Attila nu poate plăti pe cineva să-l ajute, așa că este mai ieftin pentru el să folosească o mașină.

Bărbatul le-a spus jurnaliștilor din Marea Britanie că pierderea acestor pajiști tradiționale de fân „se întâmplă peste tot” și că, fără îngrijirea umană, biodiversitatea scade. „Nu sunt suficienți oameni pentru a face treaba – tinerii abandonează satul”.

„Pentru mine, este trist”, mai spune el. „Văd o valoare enormă în acest lucru, dar noua generație nu o vede”, mai spune românul citat în închiderea articolului publicat de The Guardian.