Un nou semnal de alarmă tras de oamenii de știință, care cer o "schimbare profundă" a modelelor de producție și consum: Un milion de specii sunt amenințate cu extincția

Un milion de specii sunt amenințate cu extincția iar ritmul se accelerează: natura care permite umanității să trăiască este condamnată să își continue declinul dacă nu apare o „schimbare profundă” a modelelor de producție și consum ale oamenilor, scrie AFP.

Într-un raport fără precedent publicat luni, grupul de experți ai ONU însărcinat cu biodiversitatea (IPBES) creionează un tablou sumbru al viitorului oamenilor, care depind de natură pentru a se hrăni, a respira, a bea, a mânca sau a se încălzi.

„Suntem pe punctul de a eroda chiar fundamentele economiei noastre, mijloacele de subzistență, securitatea alimentară, sănătatea și calitatea vieții în lumea întreagă”, spune Robert Watson, președintele IPBES.

Despăduriri, agricultură intensivă, pescuit excesiv, urbanizare galopantă, mine: 75% din mediul terestru a fost „grav alterat” de activitățile umane iar 66% din mediul marin este de asemenea afectat.

Rezultatul: circa un milion de specii animale și vegetale din cele circa 8 milioane care există pe pământ sunt amenințate de extincție, dintre care „multe în următoarele decenii”.

O constatare în concordanță cu ceea ce numeroși oameni de știință descriu de ani de zile: începutul celei de-a 6-a „extincții în masă” – nemenționată în raport – și prima de care omul este responsabil.

Dar, de asemenea, „prima care ar putea fi stopată dacă acționăm de manieră decisivă acum”, notează Mark Tercek, președintele ONG-ului Nature Conservancy.

„Nu este prea târziu să acționăm, dar doar dacă începem să o facem acum” și cu o „schimbare transformatoare” a societății noastre pentru a încetini „motoarele” pierderii biodiversității, arată Robert Watson.

Cerc vicios

Raportul la care au lucrat 450 de experți, timp de trei ani, identifică cinci factori vinovați de aceste evoluții, în ordine:

• utilizarea pământurilor (agricultură, despăduriri)
• exploatarea directă a resurselor (pescuit, vânătoare)
• schimbările climatice
• poluarea
• speciile invazive

Chiar dacă acordul de la Paris privind climatul și care vizează limitarea încălzirii globale la maxim +2 grade Celsius este respectat, schimbarea climatică ar putea urca în clasament, agravând în același timp toți ceilalți factori.

Din fericire, unele acțiuni pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră ar putea antrena efecte benefice directe asupra naturii, permițând, poate, ieșirea din acest cerc vicios.

Prima țintă: sistemul agro-alimentar. Hrănirea a 10 miliarde de oameni în 2050 de manieră „durabilă” implică o transformare a producției agricole (agro-ecologie, o mai bună gestionare a apelor) dar și obiceiuri de consum (regim alimentar, risipire), subliniază raportul.

„Salutăm apelurile la o schimbare a regimurilor alimentare, spre o hrană mai orientată spre vegetale, pentru a reduce consumul de carne și de produse lactate care au impact negativ cunoscut asupra biodiversității, schimbării climatice și a sănătății umane”, a comentat Eric Darier, de la Greenpeace.

Sinteza adoptată sâmbătă de delegații nu cere direct reducerea consumului de carne, formularea fiind îndulcită față de versiunea preliminară. Un semn, probabil, al ostilității unor țări producătoare de carne.

Calitatea vieții

Dar, dacă acest raport evocă piste, fără a fi obligatoriu, rămâne de văzut dacă statele membre ale Convenției ONU privind diversitatea biologică (COP15) își vor fixa la reuniunea din China de anul viitor obiectivele ambițioase sperate de apărătorii mediului pentru o planetă durabilă în 2050.

Raportul IPBES evocă și alte instrumente la dispoziția guvernelor pentru îmbunătățirea „durabilității” sistemului economic, precum cote de pescuit „eficiente” sau o reformă a ajutoarelor publice și a fiscalității. Este evocată, de asemenea, necesitatea îndepărtării de la dogma creșterii.

„Este vorba de a considera obiect calitatea vieții, și nu creșterea economică”, spune unul dintre principalii autori, Eduardo Brundizio.

În condițiile în care omul depinde de natură pentru a trăi, este și el condamnat la extincție?

„Probabil nu”, și cu siguranță nu pe termen scurt, răspunde un alt autor, Josef Settele. Dar „nu vrem doar să supraviețuim. Aceasta este miza acestui raport”, temperează Eduardo Brundizio, insistând din nou asupra „calității vieții”.

Calitate care riscă să se degradeze și mai multe pentru cei mai săraci oameni ai planetei, notează raportul, și pentru regiunile planetei care găzduiesc populații autohtone foarte dependente de natură.