Un nou studiu arată că urmăm drumul tuturor civilizațiilor avansate, distruse de propria dezvoltare. Energia produsă de om o va echivala pe cea a Soarelui

O ipoteză lansată în 1969 de către  Mihail Budîkov, un cercetător sovietic, revine în actualitate printr-o recentă cercetare. Aceasta confirmă că Terra poate deveni de nelocuit în doar câteva secole, după cum a avertizat încă de acum o jumătate de secol cel care a fost unul dintre părinții climatologiei.

Temperaturile globale cresc constant, încă din perioada Revoluției industriale. Procesul încălzirii globale nu e legat doar de combustibilii fosili, ci poate fi o consecință inevitabilă a avansului tehnologic al oricărei civilizații. 

Asta se arată într-un studiu ce urmează să fie publicat  în revista Astrobiology, studiu care reia o ipoteză lansată acum 55 de ani de către  Mihail Budîkov, unul dintre părinții climatologiei moderne.

Conform datelor oferite de NOAA (Administrația Națională Oceanică și Atmosferică din SUA), temperaturile globale au crescut constant, din 1850 și până în 1982, cu 0,06 grade Celsius la fiecare zece ani.

S-a triplat ritmul încălzirii

Iar din 1982, creșterea a ajuns la 0,20 de grade Celsius per deceniu, de aproape trei ori mai mult decât în perioada precedentă. Ceea ce este și mai alarmant este faptul temperaturile globale vor atinge o creștere de 1,5-2 grade Celsius până la jumătatea acestui secol. 

În funcție de accentuarea acestor creșteri, impactul asupra zonelor locuibile va fi unul catastrofal. 

Energia produsă de om o va echivala pe cea a Soarelui 

Un studiu recent semnat de Amedeo Balbi, astrofizician în cadrul Universității Tor Vergata din Roma, și Manasvi Lingam, cercetător în cadrul Institutului Tehnologic din Florida, susține însă că arderea combustibililor fosili nu reprezintă decât o cauză secundară a accelerării încălzirii globale. Mai degrabă, creșterea temperaturilor reprezintă un efect inevitabil al consumului mondial de energie.

Ideea nu este una nouă. Ea a fost expusă inițială în 1969 de Mihail Ivanovici Budîkov, un geofizician și climatolog rus. Acesta susținea că toată energia folosită de om este transformată în căldură. Cea mai mare parte a acestei energii reprezintă o sursă suplimentară de căldură pe lângă cea care vine sub forma radiațiilor solare. 

Calculele lui Budîkov arătau că, odată cu rata actuală de creștere a utilizării energiei, căldura produsă de om în mai puțin de două sute de ani va fi comparabilă cu energia care vine de la Soare.

Este adevărat că, în prezent, energia reziduală produsă de om nu reprezintă decât un mic factor care contribuie la accelerarea încălzirii globale, însă predicțiile pe termen lung arată că situația se va schimba radical, așa cum a prezis Mihail Budîkov.

„Contribuția actuală a căldurii reziduale la creșterea temperaturii globale este una minimă. Cu toate acestea, dacă producția de căldură reziduală continuă pe o traiectorie ascendentă în următorul secol, se va ajunge la o creștere suplimentară de 1 grad Celsius a temperaturilor globale. Asta independent de efectul de seră datorat combustibililor fosili. Iar dacă generarea de căldură reziduală își menține creșterea de-a lungul a cel puțin două secole, asta poate duce la dispariția întregii vieți de pe Pământ”, a subliniat Manasvi Lingam, citat de Universe Today.

O posibilă soluție la Paradoxul Fermi

Autorii studiului subliniază că ipoteza lui Budîkov, dublată de observațiilor lor, poate oferi un răspuns la faimosul Paradox Fermi. Acesta se referă la discrepanța între lipsa de dovezi ale existenței de civilizații extraterestre și marea probabilitate ca acestea să existe. 

Cercetătorii susțin că orice civilizație avansată, prin nevoie ei de energie, va ajunge la un colaps inevitabil din cauza supraîncălzirii propriei planete.

Pentru a afla cât timp este necesar pentru ca o astfel de civilizație să își transforme planeta într-un deșert lipsit de viață, aceștia au aplicat un model matematic în care au incorporat date privind cantitatea de energie primită de o planetă aflată în zona locuibilă a unui sistem solar, rata dezvoltării unei  civilizației precum și, implicit, a consumului de energie.

Cei doi oameni de știință au folosit umanitatea ca exemplu. Calculele s-au bazat pe creșterea exponențială a consumului de energie dintre 1800 și 2023 (de la 5.653 de terawați la 183.230 terawați). Apoi, au folosit modelul oferit de rata creșterii populației ( de la 1 miliard în 1800, la circa 8 miliarde în 2023). Iar rezultatele au arătat că durata maximă de existență a unei astfel de civilizații este de maxim 1.000 de ani. 

„Calculele noastre indică faptul că efectul căldurii reziduale ar putea deveni substanțial nu numai în viitorul Pământului, ci și în dezvoltarea oricăror specii tehnologice ipotetice care locuiesc pe planete în jurul altor stele. În consecință, luarea în considerare a acestor factori ar putea influența modul în care abordăm căutarea vieții avansate tehnologic în univers și modul în care interpretăm rezultatele unor astfel de căutări. De exemplu, poate oferi o explicație pentru Paradoxul Fermi”, a adăugat Manasvi Lingam.

De la predicțiile lui Budîkov la soluțiile de viitor

În perioada anilor `50-`70 ai secolului trecut, Mihail Budîkov a lansat o serie de predicții cu privire la efectele încălzirii globale, predicții care au fost confirmate recent de toate măsurătorile de profil.

Printre altele, climatologul rus estima că, până în anul 2050, gheața arctică se va topi în totalitate. Tot el calcula faptul că, în perioada 1970-2019, temperaturile medii globale vor crește cu cel puțin 1 grad Celsius (creșterea a fost, conform datelor actuale, de 0,98 grade Celsius). 

De asemenea, Budîkov a prezis că temperatura globală va atinge o creștere de 2,25 grade până în anul 2070, iar datele oferite de NOAA și alte organisme similare tind să îi dea dreptate savantului sovietic.

Amedeo Balbi și Manasvi Lingam subliniază că situația nu este însă una fără ieșire, iar transformarea Terrei într-un deșert poate fi evitată sau, cel mult, amânată. Una dintre opțiunile prezentată de cei doi constă în scenariul instalării unor scuturi termice în spațiul cosmic.

Un alt scenariu este cel al relocării infrastructurii tehnologice în cosmos, un mega proiect care ține, cel puțin în acest moment, de domeniul SF. O alternativă ar fi aceea a reducerii consumului de energie prin reducerea natalității, însă această propunere este una care implică probleme majore de natură etică și se cuplează cu una dintre marile spaime ale umanității: aceea de control demografic.