Un oficial iranian anunță pentru prima dată un număr masiv de morți în urma manifestațiilor / De ce regimul rezistă însă, în ciuda crizei care zguduie țara

În ciuda valului masiv de proteste și a presiunii externe din partea lui Donald Trump, nu există semne ale unor dezertări în rândul elitei de securitate a Republicii Islamice. Deși slăbit, regimul rezistă încă, observă Reuters.

Aproximativ 2.000 de oameni, inclusiv membri ai forțelor de securitate, au fost uciși în protestele din Iran, a declarat marți pentru Reuters un oficial iranian, fiind pentru prima dată când autoritățile recunosc numărul mare de victime cauzate de represiunea intensă declanșată de regimul de la Teheran.

În declarația făcută pentru Reuters, oficialul iranian, neidentificat, a afirmat că teroriștii sunt responsabili pentru moartea atât a protestatarilor, cât și a personalului de securitate.

Imaginile care au ajuns pe rețelele sociale au arătat cadavrele a zeci sau chiar sute de persoane, dar nici presa, nici experții sau oficialii din afara Iranului nu au putut oferi o estimare clară a numărului de victime.

Organizația iraniană HRANA, care militează pentru drepturile omului, anunța luni că a confirmat moartea a cel puțin 646 de persoane, printre care 505 protestatari și 133 de membri ai forțelor de securitate.

Purtătorul de cuvânt al Înaltului comisar ONU pentru drepturile omului a spus și el marți că o estimare este dificilă, dar că din informațiile sale este vorba despre sute de morți, scrie Al Jazeera.

Strategia Teheranului

Revoltele, declanșate de condițiile economice dificile, reprezintă cea mai mare provocare internă din ultimii ani pentru autoritățile iraniene și au loc pe fondul intensificării presiunii internaționale după atacurile israeliene și americane de anul trecut.

Manifestațiile au pornit de la comercianții bazarului din Teheran numai pentru a se extinde rapid în mare parte din țară, protestatarii acuzând problemele economice, dar și corupția sistemului și dictatura exercitată de regim.

Autoritățile iraniene, aflate la putere de la Revoluția Islamică din 1979, au încercat să adopte o abordare duală, calificând protestele pe teme economice drept legitime, în timp ce au aplicat măsuri dure de represiune.

De asemenea, Teheranul a acuzat SUA și Israelul de instigare la tulburări și a afirmat că teroriștii au deturnat protestele.

Regimul, deși slăbit, va rezista probabil

În ciuda extinderii manifestațiilor – și a represiunii – nu există încă semne de fractură în elita de securitate a Republicii Islamice, observă Reuters.

Președintele SUA Donald Trump, care i-a încurajat pe protestatari, a amenințat în repetate rânduri cu acțiuni militare regimul, dar până acum a evitat să ia măsuri dure.

Cu excepția cazului în care tulburările de pe străzi și presiunea externă pot provoca mișcări la vârf, regimul, deși slăbit, va rezista probabil, au declarat pentru Reuters doi diplomați, două surse guvernamentale din Orientul Mijlociu și doi analiști.

Arhitectura de securitate stratificată a Iranului, ancorată de Garda Revoluționară și forța paramilitară Basij, care împreună numără aproape un milion de persoane, face ca presiunea externă să nu aibă efecte semnificative, a declarat pentru agenția de presă Vali Nasr, un academician iraniano-american și expert în conflicte regionale și politica externă a SUA.

„Pentru ca acest gen de lucruri să aibă succes, trebuie să ai mulțimi în stradă pentru o perioadă mult mai lungă de timp. Și trebuie să ai o destrămare a statului. Unele segmente ale statului, și în special forțele de securitate, trebuie să dezerteze”, a spus el.

„O dovadă a rezilienței și coeziunii regimului”

Liderul suprem Ayatollah Ali Khamenei, în vârstă de 86 de ani, a supraviețuit mai multor valuri de tulburări în trecut.

Aceasta este a cincea revoltă majoră din 2009, dovadă a rezilienței și coeziunii regimului, chiar dacă se confruntă cu o criză internă profundă și nerezolvată, a spus pentru Reuters Paul Salem de la Institutul pentru Orientul Mijlociu, un think-tank cu sediul la Washington.

Pentru ca acest lucru să se schimbe, protestatarii ar trebui să genereze un impuls suficient pentru a depăși avantajele consolidate ale statului: instituții puternice, un electorat considerabil loial conducerii clericale și mărimea geografică și demografică a unei țări cu 90 de milioane de locuitori, a declarat și Alan Eyre, fost diplomat american și expert în Iran.

Sub presiune

Supraviețuirea nu înseamnă însă stabilitate, au afirmat analiștii.

Republica Islamică se confruntă cu una dintre cele mai grave provocări de la 1979. Sancțiunile au gâtuit economia, fără perspective clare de redresare.

Din punct de vedere strategic, Iranul se află sub presiunea Israelului și a Statelor Unite, programul său nuclear este degradat, iar grupurile armate regionale afiliate „Axei Rezistenței” sunt slăbite de pierderile devastatoare suferite de aliații din Liban, Siria și Gaza.

Nasr a declarat că, deși nu crede că Republica Islamică a ajuns la „momentul căderii”, regimul se află „acum într-o situație extrem de dificilă”.

Netanyahu și Rubio au discutat despre posibilitatea unei intervenții americane în Iran

Ceea ce diferențiază acest moment și ridică miza, spun analiștii, sunt avertismentele explicite ale lui Trump că uciderea demonstranților ar putea declanșa o intervenție americană.

Trump se va întâlni marți cu consilierii săi pentru a discuta opțiunile pentru Iran, a declarat duminică un oficial american pentru Reuters.

Iranul a declarat la rândul său că menține comunicarea deschisă cu Washingtonul.

Între timp, Trump a ales să folosească arma economică. El a amenințat luni cu impunerea de taxe vamale țărilor care fac comerț cu Iranul.

China este principalul partener comercial al Teheranului.

În acest timp, într-o convorbire telefonică sâmbătă, premierul israelian Benjamin Netanyahu și secretarul de stat american Marco Rubio au discutat despre posibilitatea unei intervenții americane în Iran, potrivit unei surse israeliene prezente la conversație.

„Modelul Venezuela”

Ideea unui „model Venezuela” a stârnit și ea interes în anumite cercuri din Washington și Ierusalim, au afirmat un diplomat și trei dintre analiști.

Aceasta prevede înlăturarea autorității supreme a Iranului, semnalând în același timp aparatului de stat rămas: rămâneți la locul vostru, cu condiția să cooperați, au afirmat aceștia.

Aplicată Iranului, însă, se lovește de obstacole formidabile – un stat securitar consolidat de zeci de ani, o coeziune instituțională profundă și o țară mult mai mare și mai complexă din punct de vedere etnic.

Doi oficiali regionali și doi dintre analiști au declarat pentru Reuters că o acțiune militară străină ar putea fractura Iranul pe linii etnice și sectare, în special în regiunile kurde și sunnite, cu o istorie de rezistență.

Oricum, deocamdată, constrângerile sunt și logistice. Resursele militare ale SUA sunt dispersate în alte părți, deși diplomații au spus că dislocările ar putea avea loc rapid.

O acțiune rapidă

David Makovsky, de la think tank-ul The Washington Institute, a spus pentru Reuters că, dacă Trump va acționa, se așteaptă la o acțiune rapidă, cu impact puternic, mai degrabă decât la o campanie prelungită.

„El caută acel gest care ar putea schimba situația, dar care este acesta?”, s-a întrebat Makovsky.

Opțiunile variază de la presiuni maritime asupra transporturilor de petrol iraniene până la atacuri militare sau cibernetice țintite, toate implicând riscuri serioase.

Unele măsuri, au spus toate sursele, ar putea să nu implice forța, cum ar fi restabilirea accesului la internet prin Starlink pentru a ajuta protestatarii să comunice.

„Trump folosește uneori amenințări pentru a amâna deciziile, alteori pentru a descuraja adversarii, iar alteori pentru a semnala că se pregătește de fapt să intervină”, a spus Makovsky de la The Washington Institute.

„Pur și simplu nu știm încă care dintre aceste situații se aplică aici”, a adăugat el.