„Un preşedinte propus de o coaliţie eterogenă ar fi, în fapt, un preşedinte favorabil PSD”

În pragul de an 2025 viitorul celei mai înalte poziţii din statul român este unul incert. Alegerile prezidențiale vor fi într-un context fără predecent, definit de decizia Curții Constituționale. Noul şef de stat va moşteni de la preşedintele actual o coaliţie deja formată şi un premier votat de adunări. Pentru a putea schimba acest echilibru, preşedintele nou ales ar fi obligat la alegeri anticipate: o opţiune imposibilă. În acest mod, noul preşedinte al republicii se va confrunta cu marginalitatea poziţiei sale, scrie în Contributors.ro Ioan Stanomir, profesor de Drept Constituțional.

Moştenirea mandatelor lui Klaus Iohannis este una dramatică, iar viitorul republicii noastre va fi marcat de acest an care stă să se încheie. Klaus Iohannis a reuşit nu doar să reducă la irelevanţă instituţia prezidenţială, ci şi să creeze, prin propriile sale erori, condiţiile delegitimării fără precedent a procesului electoral: anularea scrutinului este cea din urmă pagină din cronica epocii sale.

„Un preşedinte din afara partidelor ar fi, în mod firesc, unul incapabil să domine partidele”

În pragul de an 2025, viitorul celei mai înalte poziţii din statul român este unul incert. Alegerile de anul viitor se vor realiza într-un context fără predecent, definit de decizia CCR. Noul şef de stat va moşteni de la preşedintele actual o coaliţie deja formată şi un premier votat de adunări. Pentru putea schimba acest echilibru, preşedintele ar fi obligat să facă alageri anticipate – o opţiune imposibilă, atât juridic, cât şi politic. În acest mod, noul preşedinte al republicii se va confrunta cu marginalitatea poziţiei sale. Premierul va avea o poziţie ce îi va conferi un ascendent.

Nu mai puţin decisivă se va putea dovedi şi opţiunea legată de natura candidaturii de anul viitor. Desemnarea prin vot a unui preşedinte neutru politic ar schimba, din temelii, natura regimului constituţional. Ar fi ocazia nu doar a parlamentarizării României, ci şi semnul  unei mutaţii  de adâncime. Un preşedinte din afara partidelor ar fi, în mod firesc, un preşedinte incapabil să domine  partidele. Un preşedinte de această factură ar fi un notar elegant şi politicos, însărcinat cu misiunea de a consemna deciziile Cabinetului.

Miza uriașă pentru PSD

Pentru PSD şi Marcel Ciolacu miza acestor zile şi luni este una cât se poate de semnificativă. PSD a fost înfrânt decisiv la urne, în scrutinul prezidenţial. Circumstanţele de acum permit PSD, prin capacitatea sa de influenţă şi dreptul de veto, să neutralizeze instituţia şefului de stat. Un preşedinte propus de o coaliţie eterogenă ar fi, în fapt, un preşedinte favorabil PSD. Irelevanţa sa ar contribui la întărirea hegemoniei PSD.

Candidatura lui Călin Georgescu şi valul de mesianism pot conduce, deloc paradoxal, la consolidarea PSD şi la eliminarea  şefului de stat ca actor autonom. În numele stabilităţii şi al direcţiei europene, consensul astfel născut ar însemna ocazia alegerii unui personaj care să fie, pentru social-democraţi, garanţia ultimă a supremaţiei lor. Salvarea democraţiei ar justifica dominaţia fesenismului cosmetizat.

Un preşedinte lipsit de anvergură şi izolat partinic poate accelera evoluţia spre concentrare oligarhică a României. Reprezentantul naţiunii ar fi doar un şef de stat ceremonial. Autoritatea reală ar fi încredinţată celor ce controlează majoritatea. Riscul autoritar ar fi evitat, cu preţul sacrificării şefului de stat.

„Republica are nevoie de cetățeni”

Anul 2025 va fi, aşadar, cel care ne va da răspunsul la aceste întrebări. Alegerile prezidenţiale vor formula un proiect de viitor pentru naţiunea noastră. 

Şeful de stat poate fi parte din acest viitor doar în măsura în care  autoritatea sa se întemeiază pe argumentele legitimităţii. Un preşedinte al tututor românilor, aşezat în peisaj cu misiune decorativă, iată drumul care poate oferi PSD şi celor din jurul său puterea absolută.

Confruntarea radicalismului nu se poate înfăptui prin manevre de culise. Ea necesită, mai mult ca oricând, curajul asumării etice şi ideologice. 

Anul 2025 este unul de cumpănă. Între consolidare democratică şi consens steril, opţiunea este una tranşantă. Republica are nevoie de  cetăţeni, spre a putea alege un preşedinte.