Un sfârșit de an cu accentuarea recrudescenței mortalității prin Covid-19

Introducere

În articolul publicat la 30 octombrie analizam primele date ale recrudescenței numărului de infectări și de decese cu noul virus în luna octombrie și perioada acoperită era până la 25 octombrie. Menționam în finalul articolului că dezvoltările viitoare erau necunoscute, forța de răspândire în context și circumstanțe atât de diferite în populațiile europene neconturând o apropiere de controlul manifestărilor. Evoluțiile care au urmat au accentuat forța recrudescenței și putem acum avea o imagine asupra manifestărilor etalate pe o întindere mai mare, până în aceste zile apropiate de sfârșitul anului 2020. Se prefigurează astfel și posibilitatea estimării celui mai grav și important bilanț anual al pandemiei – pierderile de vieți omenești. Prin simplă coincidență, momentul coincide cu cel al mult așteptatului debut al vaccinărilor împotriva coronavirusului în Europa și în alte părți ale lumii, după o febrilă și titanică muncă a cercetătorilor și imense resurse financiare alocate domeniului. Începerea și extinderea masivă a vaccinărilor în prima jumătate a anului 2021, alături de continuarea programelor naționale de limitare și regres ale infectărilor, vor putea oferi răspuns la întrebarea ce preocupă întreaga omenire: când va fi virusul învins și teribila pandemie se va sfârși? Destule semne de întrebare rămân însă asupra numeroaselor și complexelor probleme de organizare a transporturilor, stocării, distribuirii și efectuării vaccinării, atitudinii populației față de vaccin, eficienței vaccinurilor, supravegherii efectelor la zeci de milioane de persoane vaccinate, transmiterii virusului de către persoanele vaccinate imune dar devenite purtătoare asimptomatice ale virusului, adaptării programelor naționale de limitare și regres ale infectărilor și de tratament în context de creștere a proporției populației devenite imune prin vaccinare. S-ar putea menționa și alte probleme de actualitate. Studiul prezentat în acest articol este dedicat, esențial, analizei pandemiei din perspectiva mortalității provocate de/prin coronavirus în țara noastră și în Europa. Atunci când virusul va fi învins de inteligența omului și pandemia se va fi sfârșit și când specialiștii din diverse științe vor analiza retroactiv evoluțiile, consecințele, imensele și numeroasele costuri ale pandemiei, dimensiunea pierderilor de vieți omenești va constitui unul dintre reperele majore ale crizei în așezarea ei în istoria umanității. Va fi inclusă în articol o tentativă de bilanț în anul 2020 în țara noastră și în celelalte țări europene și se vor adăuga două semne de întrebare asupra celor două vaccinuri deja autorizate și aprobate de instituții internaționale și naționale și aflate în administrare la începutul unei operațiuni de vaccinare de amploare ne mai cunoscută până astăzi. Este reluat, la sfârșitul articolului, un original și provocator comentariu al unui specialist străin asupra atitudinii societății contemporane în fața pandemiei în raport cu atitudinea din timpul unei mari pandemii din trecut.

Accentuarea recrudescenței în România

Numărul total al deceselor înregistrate în luna octombrie a cunoscut o ascensiune surprinzător de mare ajungând la 27491, fiind cu 25 la sută mai mare comparativ cu numărul din luna anterioară și cu nu mai puțin de 30 la sută față de numărul deceselor din aceeași lună a anului trecut. Institutul Național de Statistică (INS) ne oferă în premieră în Comunicatul din 10 decembrie asupra mișcării naturale a populației informații extrem de utile asupra datelor din luna octombrie, precizând că din cele 27491 decese înregistrate aproape 1200 au avut loc în luna septembrie iar în jur de 500 în luni mai vechi. Urmărind aceleași două date în lunile anterioare din acest an constatăm că cele două valori sunt aproape constante în toate lunile anului, ceea ce ne duce la aprecierea că în datele înregistrate în luna noiembrie vom găsi cca 1200 de decese care au avut loc în luna octombrie și alte cca 500 în luni anterioare. Cu alte cuvinte, cifra pentru luna octombrie poate fi luată în considerare ca atare și vorbim deci de o majorare importantă autentică a numărului de decese. Privind în urmă în publicațiile demografice ale INS găsim un număr de decese de 27 de mii doar în lunile ianuarie 2000, decembrie 2003 și ianuarie 2019, luni de iarnă în care condițiile meteo își pun vizibil amprenta pe mortalitatea populației. Cel mai mare număr de decese în luna octombrie s-a înregistrat în anul 1997 – aproape 24 de mii. Ascensiunea considerabilă a numărului de decese în luna octombrie ridică in mod firesc întrebarea cum și prin ce mecanism s-a produs majorarea. Nu am putea vorbi de impact al vremii, dar putem vorbi de două potențiale surse. Numărul de decese provocate de virus s-a majorat semnificativ în luna octombrie, ajungând la 2140 (1204 în luna anterioară) iar proporția în ansamblul deceselor a ajuns la aproape 8 la sută, valoare care confirmă o contribuție în progres a deceselor prin virus la creșterea numărului total de decese. Sursa majoră a creșterii numărului de decese nu poate fi însă decât creșterea mortalității prin alte cauze de deces în contextul marilor dereglări, disfuncționalități și restricții la internări și tratamente în spitale. Nu ar trebi să subestimăm efectele psihologice negative ale măsurilor restrictive, ale izolării îndeosebi, în agravarea unor patologii.

Majorarea considerabilă a numărului de decese în luna octombrie a determinat în mod automat creșterea ratei mortalității generale, de la 13-14 decese la 1000 de locuitori în lunile anterioare la 17 la mie. Este un nivel foarte ridicat și el trebuie plasat alături de o rată a natalității de numai 10 la mie pentru a-i vedea semnificația din perspectiva dimensiunii scăderii naturale a populației. În figura 1 poate fi examinată evoluția paralelă a mortalității generale pe luni în anii 2019 și 2020, ascensiunea curbei în acest an după luna mai fiind fermă iar decalajul în accentuare masivă.

Trecând la mortalitatea prin coronavirus și schimbările care au avut loc în timp s-au folosit următorii indicatori:

– rate de mortalitate la 1000 persoane infectate, pe zile, număr cumulat al deceselor și infectărilor; măsoară mortalitatea din întreaga perioadă de după 15 martie 2020 până la ziua respectivă (inclusiv); sunt valori ajustate (medie mobilă de 5 termeni, ultima fiind pentru ziua de 16 decembrie;

– rate de mortalitate pe întreaga perioadă 15 martie-18 decembrie și pe două sub-perioade reprezentative pentru schimbările mortalității în timp: 15 martie-31 mai și 1 iunie-18 decembrie; nu s-a impus ajustarea;

– rate de mortalitate pe zile în perioada de recrudescență a mortalității de după 15 octombrie 2020, folosind numai decesele și infectările noi (cazuri noi); valori ajustate;

-rata de mortalitate în întreaga perioadă 15 octombrie 18 decembrie (cazuri noi) (pentru comparații internaționale). Tot pentru comparații internaționale au fost calculați indicatori ai mortalității raportați la populațiile naționale (la 1 milion locuitori).

Curba ratelor de mortalitate pe zile în populația infectată în perioada 15 octombrie 16 decembrie marchează (și) în țara noastră o creștere, survenită după data de 7 noiembrie (figura 2) , mai târziu în raport cu alte populații europene dar așezându-se peste valori mai ridicate decât în cele mai multe dintre țări în luna octombrie și în primele săptămâni ale lunii noiembrie, ceea ce duce la o rată de mortalitate la 1000 de persoane infectate, cazuri noi, în întreaga perioadă de după 15 octombrie, printre cele mai mari în Europa.

Valorile ratelor din perioada 15 octombrie – 16 decembrie pot fi plasate în contextul valorilor din întreaga perioadă 15 martie – 16 decembrie (decese și infectări cumulate până la o anumit dată) și o observație importantă se poate desprinde din comparație, în figura 3.

În cea de a doua figură am reluat, încadrată, curba ratelor din perioada 15 octombrie – 16 decembrie (figura 3.2.) și se poate remarca impactul creșterii mortalității din această perioadă, nu foarte lungă, asupra curbei mortalității de la începutul pandemiei în primăvară (figura 3.1.). Se poate observa, valorile mortalității, la cazuri noi, sunt preponderent între 25 și 30 la mie în luna decembrie (în figura 3.2.), superioare moderat dar stabil celor ale mortalității, cazuri cumulate, în jur de 24 la mie, după 20 noiembrie (în figura 3.1.). Superioritatea primelor valori produce o schimbare care ar putea avea o semnificație istorică în consecințele pandemiei: stoparea declinului de durată al mortalității. instalat la sfârșitul lunii mai, și aplatizarea curbei mortalității. Săgeata din figura 3.2. indică mecanismul aplatizării prin intervenția mortalității mai ridicate de după mijlocul lunii noiembrie. Trebuie însă menționat că în majoritatea țărilor europene ascensiunea mortalității la 1000 de persoane infectate după mijlocul lunii octombrie nu numai că a stopat declinul mortalității început în primăvară, dar a dus la ascensiunea curbei mortalității. O continuare a creșterii mortalității în zilele care vin s-ar putea să ducă actuala stagnare a curbei mortalității la nedorita situație de ascensiune și în țara noastră.

A doua fațetă a mortalității în perioada de recrudescență este cea a măsurii în care evoluțiile fenomenului își pun amprenta pe nivelul estimat al speranței de viață la naștere. În acest nivel se sintetizează toate schimbările pe care le are mortalitatea. Este vorba de schimbări în mortalitatea pe vârste de unde provin schimbările în nivelul speranței de viață. Datele publicate de Institutul Național de Statistică la 10 decembrie asupra distribuției pe vârste a deceselor în luna octombrie permit acum actualizări. În articolul anterior (publicat la 30 octombrie) erau prezentate valori ale speranței de viață la naștere în luna septembrie și în luni anterioare.

În figura 4.1. s-au adăugat valorile pentru luna octombrie și pentru perioada aprilie – octombrie. Cum era de așteptat din ceea ce am văzut până acum asupra mortalității în luna octombrie, speranța de viață urma să înregistreze un declin atât față de luna septembrie, cât și față de luna octombrie 2019. Declinul este drastic: 2 ani față de luna septembrie și 2,8 ani față de luna octombrie 2019. Și în luna octombrie 2019 speranța de viață a fost în recul față de luna septembrie (ca și în anul 2018), numărul deceselor fiind în majorare în luna octombrie, în general, dar regresul din luna octombrie 2020 este considerabil mai mare, pe măsura masivei creșteri a numărului de decese. La nivelul întregii perioade aprilie-octombrie reculul este mai mic, de 1 an, pentru că speranța de viață a fost mai mare în anul 2020 în primele trei luni, dar și în luna mai. La modul general, o creștere moderată a numărului de decese la vârstele avansate are un impact minor asupra nivelului speranței de viață la naștere dacă mortalitatea la vârstele tinere și adulte nu suferă modificări, prin valoare inferioară a numărului de ani-viață pierduți prin decese la vârste avansate. Dacă însă vorbim de o creștere consistentă a deceselor la vârstele avansate, cazul lunii octombrie, impactul negativ asupra speranței de viață la naștere devine semnificativ (cu aceeași condiție – dacă mortalitatea la vârstele tinere și adulte nu suferă modificări). Semnificația valorii speranței de viață la naștere la nivelul unei luni (sau altă perioadă mai mică de un an) este cea a numărului mediu de ani pe care i-ar trăi un născut-viu dintr-o generație care ar avea pe tot parcursul existenței sale (cca 100 de ani) mortalitatea pe vârste din luna respectivă. Privind valorile pe luni în anul 2020 în figura 4.1. și știind că în lunile noiembrie și decembrie numărul de decese este în majorare, speranța de viață la naștere în anul 2020 va fi inferioară celei din anul 2019. Este probabil ca o astfel de situație să se regăsească și în alte țări europene.

Nu sunt publicate date asupra distribuției pe vârste a deceselor prin coronavirus pentru a se putea determina contribuția acestor decese în evoluția mortalități și în regresul speranței de viață. Un exercițiu de analiză demografică cu instrumente adecvate ne oferă însă, indirect, o astfel de informație. Este cea din figura 4.2., prezentând reculul pe vârste în valoare relativă (în %) al speranței de viață la naștere în luna octombrie 2020 față de aceeași lună a anului trecut și datele atestă un regres considerabil mai mare al speranței de viață la vârstele avansate. Acest regres nu poate proveni decât dintr-o majorare consistentă a numărului de decese la vârstele respective, fără a ști dacă majorarea este la decesele pin virus sau prin alte cauze de deces. Proporția deceselor prin coronavirus la vârstele de 60 ani și peste reprezenta 84 la sută din ansamblul deceselor prin virus până la 25 octombrie (6470 cazuri) (Centrul Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile, Raport de supraveghere-Săptămâna 42). În totalul deceselor din lunile martie-octombrie, 181 de mii, aceeași proporție este mai mare – 85 la sută, ceea ce ar însemna că la decesele prin alte cauze decât noul virus (reprezentând 95 la sută din decese în lunile martie-octombrie) frecvența celor de la vârstele de 60 de ani și peste a fost mai ridicată. Cu alte cuvinte, reculul speranței de viață la naștere nu provine din creșterea numărului de decese prin coronavirus, ci din creșterea numărului de decese, în special la vârstele avansate, prin alte cauze. În figura 4.2. se poate remarca, în graficul încadrat în partea inferioară, spectaculoasa creștere a numărului total de decese la vârstele avansate în luna octombrie în raport cu luna anterioară. Creșterea neașteptat de mare a numărului de decese la persoanele vârstnice prin alte cauze decât Covid-19 nu poate proveni decât din efecte negative acumulate în timp ale marilor dereglări din asistența medicală asigurată persoanelor vârstnice în perioada pandemiei – restricționare ori anulare a internărilor în spitale, intervenții și tratamente spitalicești amânate ori anulate, lipsa unor medicamente indispensabile în tratarea unor boli grave, funcționarea serviciilor de urgență și, cu siguranță, alte neajunsuri în asistența medicală acordată persoanelor vârstnice suferind de alte afecțiuni decât infectarea cu noul virus.

„Medicamente vitale pentru pacienții cu diabet, precum Siofor (și alte medicamente similare ce au ca substanță activă clorhidratul de metformină) și Euthyrox, medicament pentru pacienții cu afecțiuni tiroidiene, sunt de negăsit de luni de zile în farmaciile din România. Pacienții și rudele lor le caută cu disperare, bat zeci de farmacii, se fac liste de așteptare. Pacienții români se vor lovi în continuare de discontinuități în aprovizionarea cu medicamente în următorii ani“ (Hotnews, 16 decembrie 2020).

Accentuarea recrudescenței în spațiul european

Cuantificarea mortalității în țările europene este realizată prin două tipuri de indicatori: cei ai mortalității în rândul populației infectate, rate la 1000 de persoane, și cei ai mortalității în întreaga populație a țării, rate la 1 milion de locuitori. Datele primare internaționale au drept sursă inițiativa și platforma Our World în Data de la Universitatea Oxford. În datele publicate pe țări sunt nu mai puțin de 48 de indicatori, pe lângă cei asupra infectărilor și deceselor fiind prezentați indicatori asupra testărilor, spitalizărilor, rețelei și activităților medicale, date economice și demografice. Datele asupra infectărilor și deceselor sunt preluate de la Centrul European de Control al Bolilor și de la Universitatea Johns Hopkins / Coronavirus Resource Center (SUA).

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro