Un subiect despre care se discută rar: rasismul în Japonia. Terase doar pentru „localnici” și oameni care nu se așază lângă „albi” în autobuz

„Imediat cum am ajuns în Japonia am auzit multe povești despre cum japonezii nu sunt prea prietenoși cu străinii. Pentru că, asemenea multor americani, am avut mereu o fascinație față de cultura japoneză, am ales să primesc această veste cât mai optimist”, a povestit scriitorul Martin Vidal pe platforma Medium.

• Michael Sharpe, cercetător la Weatherhead East Asian Institute la Universitatea Columbia, susține că rasismul din Japonia nu e mai „pronunțat” decât cel din Occident.

Scriitorul american Martin Vidal, aflat în Japonia, a povestit experiența lui în țara asiatică. Deși în Statele Unite, ca american alb, el spune nu s-a confruntat cu rasismul sau xenofobia, a experimentat în Japonia ambele atitudini, de care se lovesc, în general, persoanele de culoare în Statele Unite.

Martin Vidal este autorul cărților „On Authorship”, „Flower Garden” și „A Guide for Ambitious People”, în care abordează teme de dezvoltare personală. El are un site personal, unde spune că „iubește să scrie”. „Sunt interesat în legătură cu orice subiect”, mai spune Martin Vidal despre el.

Poveștile multor oameni care s-au mutat în Japonia pentru muncă, nefiind japonezi, arată că „indiferent ce ai face, nu te vor accepta niciodată ca pe unul de-al lor”, notează Vidal. Medium e o platformă unde autorii își postează poveștile, fără a avea o verificare a faptelor, specifică unei redacții. 

Vidal a povestit cum colegii de muncă îi țin la distanță, doar din cauza țării de proveniență.

„Mergeți în altă parte”

Pe măsură ce a petrecut mai mult timp în Japonia, scriitorul a început să aibă propriile povești despre rasism. Aflat într-un bar din Tokyo cu un prieten din Marea Britanie, cei doi bărbați au încercat să intre în vorbă cu câteva femei. Conversația a fost întreruptă de un japonez, care i-a întrebat de unde vin. Erau din SUA și din Marea Britanie. 

Răspunsul japonezului a fost unul clar: „atunci mergeți în altă parte”.

Experiențele xenofobe și rasiste au continuat, susține Vidal. Multe baruri și terase erau semnalate ca fiind „doar pentru localnici”, nimeni nu se așeza lângă el în tren sau autobuz, iar când cerea indicații, americanul era ignorat, mai scrie în Medium.

Vidal notează și că experiența sa nu este una universală. Nu este, neapărat, o atitudine predominantă. Ea diferă chiar și în funcție de sexul străinului venit în Japonia. Mai multe femei care s-au mutat în Japonia au povestit că ele nu erau respinse, dar erau tratate ca și cum sunt mai ușor de sedus.

Americanul reclamă că rasismul din Japonia e mai „grav” decât în alte țări

„Reacția mea emoțională față de acest mediu s-a dezvoltat în etape. La început, eram trist când am început să observ cum eram respins de această societate. Era dezamăgitor să cred că nu numai că mă vor evita ca pe un străin care trece pe stradă, dar că aparent, indiferent cât de mult aș încerca să mă adaptez la modul lor de a fi, nu voi fi niciodată cu adevărat acceptat. Această dezamăgire s-a transformat în furie”, a explicat în articolul său Martin Vidal. 

Americanul a decis, chiar dacă trăiește în Japonia, să evite japonezii și să se poarte cu ei la fel cum și ei se purtau cu el, „întorcându-le spatele ca și cum nu-mi păsa că există”.

El a punctat și „ipocrizia” de care dădeau dovadă japonezii, care integrau în rutina lor elemente provenite de la americani: adidașii Nike, mâncarea de la KFC sau cafeaua de la Starbucks.

„Cu siguranță există rasism în Japonia. Sincer, cred că este mai grav decât în multe alte locuri”, scrie americanul în Medium. Asta pentru că, susține el, japonezii nu fac niciun efort pentru a-l diminua. Din contră, chiar și într-un oraș foarte mare cum este Tokyo, „diversitatea nu este acceptată”.

Există totuși și japonezi care sunt amabili cu străinii. Vidal amintește de un moment în care un japonez l-a ajutat să scoată bani de la bancomat din proprie inițiativă. 

„Experiența din Japonia mi-a deschis ochii asupra a ceea ce înseamnă să simți acest lucru (n.r. rasismul) și asupra felului în care te poate schimba — făcându-te mai dur și mai agresiv. Nu a făcut altceva decât să-mi întărească convingerile despre cât de devastatoare sunt rasismul și xenofobia”, concluzionează americanul în Medium.

Expert: Rasismul din Japonia nu e mai „pronunțat” decât cel din Occident

Michael Sharpe este cercetător la Weatherhead East Asian Institute la Universitatea Columbia, cu expertiză în politici de migrație și integrarea migranților în Olanda și Japonia.

Într-un interviu acordat în 2020 pentru publicația institutului la care lucrează, el a explicat că rasismul din Japonia și cel din alte state din Asia de Est este „la fel de pronunțat ca în Occident”.

„Rasismul în Japonia este adesea amplificat de ierarhiile rasiale, în care europenii albi sunt văzuți ca fiind la vârful scării, iar africanii și asiaticii se află pe treptele de jos. Deși puțin diferit, unii occidentali albi care locuiesc în Japonia experimentează discriminare și atacuri la adresa privilegiului lor de a fi alb pentru prima dată în viață, devenind astfel sensibilizați”, a mai spus el. 

În 2017, un raport al Ministerului Justiției din Japonia arăta că 1 din 3 străini se confruntau cu discriminarea, iar 40% dintre ei aveau probleme în a-și găsi o locuință, din cauza faptului că nu erau japonezi, conform The Guardian. Problemele apăreau și la angajare, 25% dintre respondenții unui sondaj (peste 4.200 de rezidenți din toată țara) au spus că nu se puteau angaja pentru că erau „străini”.

Guvernul japonez, citat de publicația științifică Public Books, a declarat că „situația actuală din Japonia este una în care actele de discriminare pot fi restrânse prin lege (…)  Deci, penalizarea lor nu este considerată necesară”.