Uninominalul si deranjul politicienilor (de Alexandru Lazescu)

Intrebati public politicienii romani: iti vor spune cu toata gravitatea de care sint capabili cit de mult ii framanta grija ca tara sa fie bine reprezentata in Parlamentul European. In plus, daca facem abstractie de peremisti si partial de udemeristi, multi vor vorbi cu aceeasi convingere despre virtutile votului uninominal.

Probabil insa ca niciodata din 1990 incoace nu am avut parte de o asa de mare distanta intre vorbele oamenilor politici si convingerile lor intime. In fapt ei nu sint interesati nici de buna reprezentare a Romaniei in Parlamentul European si nici de o schimbare radicala a actualului sistem de vot. Numai ca sub presiunea evenimentelor nu prea au de ales. Trebuie sa mimeze interesul fata de ambele chestiuni.

Ceea ce nu inseamna deloc ca nu sint mize importante in joc duminica viitoare cind vom avea simultan alegeri europarlamentare si un referendum convocat de presedinte pe tema votului uninominal. Din contra, numai ca ele nu sint nicidecum cele enuntate public.

De aceea si dezbaterile din mass media, atitea cate sint pentru ca discutiile despre referendum au fost sabotate pe fata de o buna parte din mass media, au un aer ireal.

Miza europarlamentarelor e mai ales una strict interna , chiar daca liderii politici spun altceva. E primul test electoral direct la care sint supuse partidele romanesti din 2004 incoace, dupa o perioada dominata de bata lia dintre presedintele Traian Basescu si un front care cuprinde toate formatiunile politice importante, in afara de PD si PLD, faimoasa coalitie „322”.

De aceea rezultatele care vor fi consemnate duminica vor avea un impact semnificativ atat asupra soartei unor partide nou aparute ca PLD si PNG dar si asupra felului in care vor fi transate disputele interne acute din PSD.

In cazul referendumului confuzia publicului e si mai mare. Pentru ca intre timp alegatorului roman i se spune zi de zi ca de fapt nu este chemat duminica sa aleaga intre votul uninominal si votul pe lista ci intre uninominalul Basescu si uninominalul Ta riceanu.

Un bun prilej pentru ca lumea gazetareasca , ONG-istii si liderii de opinie sa se lanseze in tot felul de discutii savante despre virtutile celor doua sisteme: care e mai „uninominal”, care e mai democratic, care e mai reprezentativ. E cea mai buna formula de a uita cu desa virsire de unde am plecat, de ce vrem pina la urma sa schimbam sistemul de vot !?

In fond si votul uninominal pur propus de presedinte, si sistemul uninominal mixt si chiar votul pe lista sint toate formule legitime de derulare a alegerilor intr-o democratie. Ele nu sint bune sau rele in mod absolut dar pot fi mai mult sau mai putin adecvate unui anumit context politic.

Depinde ce vrem in primul rind: o reprezentare cit mai buna a tuturor curentelor din societate, o guvernare cit mai stabila sau o restructurare cit mai serioasa a partidelor politice ? Or, in cazul de fata ultimul imperativ e de departe cel mai important motiv care a stat la baza initierii demersului pentru schimbarea actualului sistem de vot.

Majoritatea covarsitoare a romanilor isi doresc reformarea clasei politice. Poate isi fac prea multe iluzii, poate ca isi pun prea multe sperante in simpla schimbare a sistemului de vot.

Dar asta vor! Nu am auzit in ultimii ani prea multa lume discutand aprins despre cat de reprezentativ este un anumit sistem de vot si nici macar, desi e o chestiune cit se poate de legitima , despre care dintre ele ofera guvernarile cele mai stabile.

Asa ca in acest punct singura intrebare importanta pe care ar trebui sa ne-o punem este: care sistem de vot deranjeaza cel mai tare actuala clasa politica ? Acesta este singurul test relevant pentru actualul context politic romanesc. Pentru ca peste citeva cicluri electorale vom gindi poate altfel.

Or, din moment ce grosul parlamentarilor au acceptat sa adopte in graba varianta propusa in ultimul moment de guvern ca o replica la formula de uninominal avansata de Traian Basescu raspunsul la intrebarea de mai sus nu e deloc greu de ghicit.