Vasile Ghețău: Perspectivele Eurostat arată proporțiile catastrofale ale depopulării țării, in ciuda unor indicatori optimiști

La 30 martie 2023 Eurostat a publicat primele date ale unei noi serii de proiectări – EUROPOP2023 [2], acoperind anii 2022-2100. Datele publicate sunt doar la nivel național. Urmează publicarea și a altor rezultate și a perspectivelor în profil teritorial. Datele la nivel de regiuni (județe în țara noastră) se așteaptă să fie publicate in trimestrul al treilea al anului. Dacă dorim să avem o indispensabilă viziune prospectivă asupra populației județelor și regiunilor în dezbaterile care au loc asupra regionalizării datele din EUROPOP2019 sunt singurele pe care le avem și pe care le vom folosi, până la publicarea rezultatelor seriei EUROPOP2023 în profil teritorial.

Problemele reorganizării administrativ-teritoriale a țării au căpătat în ultimele săptămâni o atenție particulară, opinii, dezbateri, critici, observații fiind lansate în spațiul public. Publicarea rezultatelor provizorii ale Recensământului 2021 asupra numărului populației rezidente pe localități și masiva depopulare a localităților față de recensământul anterior au stimulat dezbaterea. Gravitatea situației s-a accentuat prin pierderea unei populații rezidente de peste 4 milioane locuitori după anul 1989 iar perspectivele sunt dramatice.

În contextul depopulării masive a județelor dar și în cel al evoluțiilor economice diferențiate teritorial actualul decupaj teritorial la nivel de județe a devenit de multă vreme frână în dezvoltarea țării. De fapt, acest decupaj a fost o frână în dezvoltarea țării în întregul context al schimbărilor politice, economice și sociale de după anul 1989 dar clasa politică nu a manifestat un interes major pentru o redesenare administrativ-teritorială într-un număr de unități (regiuni, provincii, noi județe) mult mai mic decât cel al județelor. Rațiuni politice și economice s-au opus. În capitalele județelor se află nomenclaturi bine construite și consolidate în timp în cele trei decenii, transpartinice, urmărind câștig electoral, poziții și funcții, risipă în banul public, nepotism. Ne putem întreba dacă nu cumva existența județelor și interesele înguste ale baronilor județeni și trimișilor lor în structurile de guvernare sunt și ele responsabile de starea jalnică a infrastructurilor rutiere, feroviare, fluviale și a dotărilor respective. Viziunea lor nu era și nu este cea de a vedea și evalua lucrurile la nivel național.

Deteriorarea catastrofală a demografiei țării, depopularea și consecințele lor economice au atins cote periculoase, dacă nu decisive, pentru realizarea proiectelor din Planul Național de Redresare și Reziliență prin instalarea previzibilei crize a forței de muncă și accentuarea ei în anii care vin. Este de admis, clasa politică realizează gravitatea situației dar amână reorganizarea administrativ-teritorială după alegerile din anul 2024. Acest „după” înseamnă încă 1-2 ani de așezare a structurilor guvernamentale și parlamentare, a celor administrative locale și județene după alegeri și împingerea reorganizării teritoriale în anii 2030, dacă vor exista voință politică autentică, competență și responsabilitate. Nu politicienii sunt chemați să redeseneze harta administrativ-teritorială a țării, ci specialiștii în dezvoltare regională, în economie, în transporturi și comunicații, în geografie, în demografie, în educație, în sănătate, în cultură și în alte domenii.

În articolele importante publicate se tratează cu superficialitate factorul demografic în desenarea viitoarelor regiuni și îndeosebi viziunea pe termen lung și foarte lung a populației țării. Până la urmă, un nou cadru administrativ-teritorial este imperios necesar descătușării acțiunilor numeroșilor factori ai dezvoltării economice și sociale în profil teritorial. Dar finalitatea acesteia nu poate fi decât un alt standard de viață pentru populația țării. Care populație privind în viitor? Articolul oferă un cadru demografic teritorial în deceniile care vin potrivit perspectivelor elaborate de Eurostat. […]

Partea 1-a. Perspectivele populației județelorIpotezele asupra fertilității

Ipotezele asupra fertilității. […] În cele mai multe dintre județe rata ar urma să crească ușor până în anul 2050, cu progrese mai consistente în județele Cluj, Timiș Gorj, Ilfov, Dâmbovița. Regres al indicatorului ar urma să se înregistreze în județele Vaslui, Suceava, Sălaj, Neamț, Bacău. Creșterile mai însemnate și scăderile similare în județele menționate arată o atitudine de recuperare și uniformizare a nivelului fertilității și, respectiv, de regres al unor valori excesiv de ridicate în anul 2019. În perioada 2050-2075 ar urma o stagnare a valorilor în cele mai multe județe și continuare a progresului și regresului în județele menționate.\În Seria 2023 a proiectărilor Eurostat – EUROPOP2023, ipotezele din Scenariul de bază sunt dominate de optimism, ca și în Seria 2019, asupra evoluțiilor posibile ale celor trei componente – fertilitatea, speranța de viață și migrația externă.

Ipotezele asupra speranței viață la naștere la nivelul județelor sunt extrem de optimiste, la bărbați mai ales. În anul 2019 indicatorul se plasa la bărbați între 68,8 și 69,3 ani în județele Tulcea și Bacău și valori de 74,6 și 75 ani în județele Ilfov și Cluj. La femei, decalajele erau între 77,5 și 77,9 ani în județele Stau Mare și Tulcea și 80,7 și 81,1 ani în județele Cluj și Ilfov. Nu s-au luat în seamă valorile anormal de mari, nerealiste din județul Vâlcea. În figurile 2A și 2B sunt prezentate creșterile la bărbați și la femei în ani în perioada 2019-2050. În viziune specialiștilor Eurostat județele cu valorile cele mai mici în anul 2019 vor recupera, printr-o dinamică mai consistentă, o parte din decalajul față de județele cu valorile cele mai ridicate. Astfel, progresele urmează să fie de 8-9 ani la bărbați în județele Tulcea, Bacău, Vaslui, Botoșani, Satu Mare, Călărași și mai mici, de 5-7 ani, în județele Cluj, Ilfov, Timiș și în Capitală. La femei creșterile ar urma să fie între 6,5 și 7 ani în județele Stau Mare, Călărași, Bacău, Tulcea, Giurgiu și mai mici, de 5,5 și 5,9 ani, în județele Cluj, Prahova, Ilfov, Alba, Brașov și Mun. București. Chiar dacă există aceste creșteri diferențiate, urmărind diminuarea marilor decalaje, clasamentul județelor după nivelul indicatorului nu diferă semnificativ în anul 2050 comparativ cu anul 2019. Pe primele locuri se vor afla, ca și în anul 2019, județele Ilfov, Cluj, Timiș, Argeș, Alba, Gorj și Mun. București iar pe locurile din partea inferioară a clasamentului vor rămâne județele Tulcea, Bacău, Vaslui, Satu-Mare, Neamț, Galați, Botoșani.

Ipotezele asupra migrației nete pe județe sunt vădit optimiste, fenomenul urmând să fie în declin ca număr de persoane și după anul 2050 migrația ar deveni pozitivă în toate județele, mai mulți imigranți decât emigranți. Este inclusă atât migrația internă cât și cea externă cu schimbare de reședință. Patru județe au migrație pozitivă în anul 2019 și vor continua să-și păstreze și să-și consolideze această caracteristică – Cluj Iași, Timiș și îndeosebi Ilfov.

Rezultate pe județe

Ipotezele optimiste ale Eurostat asupra evoluțiilor celor trei componente nu pot schimba tendința fermă de declin a populației județelor în deceniile viitoare, acumulările negative de după anul 1989, în 34 de ani, prin scădere naturală și migrație externă negativă, deteriorare masivă a structurii pe vârste și efectele sale pe termen lung vor continua să-și pună cu forță amprenta. Cu excepția notabilă a județului Ilfov populația județelor își va continua trendul descendent și în figurile grupate 4, 5 și 6, grupate, este prezentat declinul relativ față de anul 2019 în trei perioade, 2019-2030,2030-2050 și 2050-2075. Sunt diferențe considerabile, provenind din caracteristicile demografice actuale ale județelor, modelate de moștenirea demografică, de nivelul natalității în deceniile anterioare îndeosebi, de migrația externă și de fluxurile migratorii între județe prin orientarea acestora dinspre județe mai puțin dezvoltate economic, din regiunile Nord-Vest și cele trei regiuni din sud spre județele care au cunoscut și cunosc dezvoltare economică și socială din regiunea București-Ilfov și cele trei regiuni din Transilvania.

Partea a 2-a. Perspectivele populației țării

Ipotezele asupra ratei fertilității totale. În seria 2019 valoarea ratei fertilității totale (RFT) în anul 2019, primul an acoperit de proiectări, este de 1,6 copii la o femeie (sau 1600 la 1000 femei). În seria 2023, valoarea din anul 2022, primul an acoperit de proiectări, este mai mare, de 1,8 copii la o femeie (sau 1800 la 1000 femei). Cele două valori le regăsim în anul 2025 și se diferențiază apoi în cele două serii în anii acoperiți de proiectări. Valoarea de 1,6 și, mai ales, cea de 1,8 copii la o femeie ridică unele semne de întrebare asupra realismului lor și în Addendum sunt oferite unele detalii asupra paradoxului creșterii lor în ultimii ani. În figura 8 pot fi examinate valorile RFT în anii 2025-2075 în cele două serii de proiectări. În Seria 2019 creșterea indicatorului este fermă, continuă și consistentă ca nivel, plecând de la 1,65 în anul 2019 și ajungând la 1,72 în anul 2050 și 1,75 în anul 2075. Abordarea din Seria 2023 este diferită, se pleacă de la un nivel neobișnuit de mare în anul 2022 – 1,81 năsuți la o femeie și curba este moderat dar continuu descendentă, atingând valorile de 1,78 și 1,77 în anii 2050 și 2075. Este foarte probabil ca specialiștii Eurostat să fi apreciat nivelul de 1,81 în anul 2022 excesiv de ridicat (Ajungem astfel la unele aprecieri ce sunt prezentate în Addendum).

Ipotezele asupra speranței de viață la naștere în anii 2025-2075 sunt cele din figura 9. Creșteri continui și apreciabile. Poziția defavorabilă a României nu s-ar schimba însă în clasamentul țărilor UE-27, rămânând în partea cea mai de jos a clasamentului, alături de Bulgaria, Letonia și Lituania. Valorile ușor inferioare și la femei și la bărbați în Seria 2023 până în jurul anului 2065 nu pot proveni decât din luarea în considerare a efectelor negative ale Pandemiei asupra indicatorului în anii 2020-2021 și prelungite în anul 2022 [3]. Sunt indicate între paranteze, pentru comparație, valorile din anul 2019 și 2022 în cele două serii. Creșterea în timp a speranței de viață la bărbați și la femei și reducerea decalajului dintre cele două sexe au dus și duc la menținerea raportului de masculinitate de la naștere, mai mare de 100 bărbați la 100 femei, până la vârste din ce în ce mai mari. Era vârsta de 58 în anul 2022 și vor fi vârstele de 66 în anul 2050 și 4 ani în anul 2075

Rămâne de văzut dacă indicatorul își va relua ascensiunea după cvasi-stagnarea de după anul 2013 până la Pandemie menționată în prima parte. O continuare a stagnării la valorile scăzute în context european ar fi profund dăunătoare și ar putea fi expresia unor stări devenite grave în resursele societății orientate spre creșterea calității vieții în context de creștere continuă și susținută a Produsului Intern Brut pe locuitor. […]

Câteva reflecții finale

• Pentru a ilustra implicațiile economice ale modului în care evoluțiile proiectate ale celor trei componente își vor pune amprenta pe structura pe vârste a populației, evoluția raportului de dependență a vârstnicilor, în figura 11, este semnificativă. Raportul poate înlocui alți indicatori și răspunde în parte la justificata preocupare crescândă în rândul generațiilor născute după anul 1966 asupra grijii „cine ne va plăti pensia?‟ De la valori de 32-33 persoane în vârstă de 65 ani și peste la 100 persoane în vârstă de 15-64 ani în anul 2025 indicatorul ar urca la valori de 54-59 persoane vârstnice în jurul anului 2050, cunoscând apoi un recul moderat provenit din variații în timp ale dimensiunii celor două populații determinate de jocul mărimii numeroaselor generații care vor compune cele două populații. Raportul este de dependență demografică dar are și o importantă încărcătură economică, susținerea economică a populației vârstnice de populația în vârstă de muncă predominant activă economic.

• Proiectările Eurostat au limitele lor prin enormele dificultăți de a proiecta populațiile a 1216 unități administrative din cele 27 de State Membre ale Uniunii Europene. Nu se putea adopta un alt demers decât cel al scenariilor. Elaborarea unor proiectări de către instituții naționale ar însemna un alt set de scenarii cu limitele lor. În proiectările Eurostat avem cel puțin o abordare unitară. Iar viziunea optimistă în formularea ipotezelor asupra celor trei componente poate înlocui o viziune motivat pesimistă și evoluții mai dramatice.

• Cu toate rezervele pe care le putem avea față de ipotezele adoptate de specialiștii Eurostat în proiectarea populației României viitorul este sumbru, catastrofal pe măsură ce ne îndepărtăm de realitățile demografice actuale și intrăm în construirea scenariilor pentru deceniile următoare. Este rezultatul imensei emigrații a românilor în căutarea unui nivel de trai mai ridicat, fugind de sărăcie, nedreptăți, corupție, incompetența guvernanților, mediocritatea clasei politice în general. Se pot adăuga calitatea educației și incertitudinea pentru viitorul copiilor, calitatea asistenței medicale, fără a mai vorbi de jalnica stare a infrastructurilor rutiere și feroviare. Culegem ce am semănat în 33 de ani și, în bună măsură, ce am moștenit de la vechiul regim.

• Poate diminua imigrația dimensiunile declinului populației? Muncitorii străini au devenit o prezență în plină expansiune numerică odată cu apariția și întinderea crizei de forță de muncă, în doar 1-2 sectoare acum 10 ani și extinsă rapid în ultimii ani în alte sectoare de activitate. Sunt consecințele migrației și ale scăderii masive a natalității după anul 1989. Nu putem ști acum când și în ce măsură economiile dezvoltate din vestul Europei vor depăși consecințele Pandemiei și ale crizelor energiei și de alt fel. O reluare a creșterii economice la parametrii anteriori Pandemiei va reclama în țările dezvoltate nevoie de forță de muncă străină, o nevoie agravată ca dimensiune de retragerea de pe piața muncii a generațiilor mari și foarte mari din anii 1955-65, ani de baby-boom după război. Într-un astfel de scenariu criza de forță de muncă în țara noastră se va accentua nu numai prin dimensiunea generațiilor ajunse la vârste de muncă ci și prin reluare a migrației. Directorul biroului Organizației Internaționale pentru Migrație din România declara recent că țara noastă va avea nevoie de 120000 de lucrători străini în acest an, mai mult cu 20000 de persoane față de numărul aprobat de guvern pentru acest an [5].

• Imigrația de forță de muncă în țara noastră nu are dimensiune demografică. Iar dacă încercăm a examina în ce măsură imigrația de populație tânără, de familii tinere ar putea reduce depopularea țării intrăm într-o arie extrem de complicată și sensibilă. Ar însemna elaborarea unei politici de imigrare cu dimensiune demografică. Un număr de întrebări își așteaptă însă răspunsuri. Care ar trebui să fie numărul anual de imigranți? Ce raport ar trebui să existe între bărbați și femei? Va fi privilegiată imigrația de familii tinere cu copii? Ce nivel de educație a imigranților? Ce model cultural și originea imigranților? După ce criterii vor fi repartizați teritorial imigranții? S-ar putea adăuga și ale întrebări. Nu trebuie omise problemele care se cer a fi rezolvate în prealabil: locuințe, locuri de muncă, asistență medicală, grădinițe și școli în limba maternă, așezăminte religioase, disponibilitate de produse alimentare și de alt uz specifice, fără a neglija măsuri/rețele de adaptare a imigranților la stilul de viață românesc și cunoașterea limbii române. Iată cât de multe și delicate probleme ar pune o politică de imigrare cu dimensiune demografică. Din rațiuni istorice noi nu avem o cultură a imigrației.

• Oricum am privi viitorul, răul făcut în cei 33 de ani, urmările moștenirii demografice de la vechiul regim și caracteristicile demografice actuale și celor care se întrevăd nu pot duce la stoparea declinului populației și depopulării țării. S-ar putea să ajungem la diminuare a ritmul depopulării cu unele măsuri de stimulare a natalității dacă vom avea concluzii relevante ale unor cercetări selective pe eșantioane reprezentative în rândul populației tinere și adulte pentru a afla ce se află în spatele sutelor de mii de decizii ferme ale tinerelor cupluri de a nu avea copii ori de a avea un singur copil. Vom putea ști în ce măsură factorul economic este cel determinant, unde se află factorul carieră, factorul educațional, cel cultural, stilul de viață, egoismul în creștere, la ce măsuri s-ar putea ca tinerele cupluri să fie sensibile în decizia de a avea copii. S-ar putea ca nu alocațiile, indemnizațiile, alte forme de suport financiar (fără a se ști în ce măsură ajung la copil) să primeze ca interes, ci, de pildă, setul de facilități autentice în construirea/cumpărarea unei locuințe și garantarea accesului copilului la creșă, grădiniță, școală cu masă caldă și servicii după școală pentru cuplurile în care ambii părinți sunt persoane active economic. Ar fi realizarea compatibilității între statutul femeii de mamă și persoană activă economic. Date recent publicate de Institutul Național de Statistică (6) arată că numărul mediu de copii aduși pe lume de o femeie la data recensământului din decembrie 2021 era de numai 1,1 la femeile în vârstă de 30-34 ani și de 1,3 la femeile în vârstă de 35-39 ani. Aceste valori sunt mai mici la femeile cu studii superioare iar datele provizorii ale aceluiași recensământ (7) arată că din cele 3,1 milioane locuitori cu studii superioare 1,7 milioane sunt femei.

• În Programul de guvernare al actualei coaliții sunt enumerate 5-6 măsuri extrem de importante de stimulare a natalității dar niciuna nu este aplicată. Ministerul Familiei nu a întreprins practic nimic consistent pentru redresarea natalității și având în față perspectiva alegerilor din anul 2024 nici nu va întreprinde. Da, sunt costuri mari, foarte mari pe care le implică măsuri de natură excepțională dar investiția în copii, în viitorul țări, nu este cea mai importantă investiție pe care țara trebuie să o facă pentru a reduce actualele proporții și cele care se întrevăd ne-sustenabile ale declinului și depopulării țării? Perspectivele Eurostat arată care sunt aceste proporții catastrofale. –Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro