VIDEO Cronica de film: "Larry Crowne" – suflam in recesiune cu o comedie rasuflata

Al doilea lungmetraj regizat de Tom Hanks pentru marele ecran (dupa „That Thing You Do!”, din 1996), este o comedie usurica despre un barbat de varsta a doua care isi reface viata dupa ce isi pierde slujba. Socoteala din targ nu se pupa cu cea de-acasa. „Larry Crowne” nu e genul de comedie optimista despre recesiune, ci un film lent si lipsit de umor despre oameni care imbatranesc.

Motivul principal pentru care filmul s-a dezumflat din start este, ce credeti, scenariul. Tom Hanks l-a scris impreuna cu prietena sa de familie, Nia Vardalos (sotia lui Tom Hanks, Rita Wilson, apare si ea in film, in rol episodic si cu parul oxigenat.). Suntem invitati sa vedem povestea optimista a unui barbat care a luat-o de la capat dupa ce a pierdut tot, dar povestea lipsita de consistenta se risipeste pana la primul rand de scaune.

Tom Hanks joaca personajul principal – pe Larry Crowne -, care, dupa ce a fost de nu stiu cate ori angajatul lunii in supermarketul unde lucreaza (de cand a trecut in rezerva din armata), e concediat pe motiv ca n-are facultate.

Povestea e atat de gaurita incat incepe sa se termine de cum incepe. Fara niciun fel de dileme sau probleme, Larry Crowne se inscrie la colegiu, se imprieteneste cu o mult mai tanara colega de an (Gugu Mbatha-Raw), isi schimba datorita ei look-ul, se indragosteste de una dintre profesoare (Julia Roberts), si gata supa!…

Nu ni se dau prea multe informatii despre trecutul eroului. In afara faptului ca a divortat de curand si ca a ramas cu ipoteca de la casa pe cap nu ni se spune nimic. Nu aflam prea multe nici despre felul sau de a fi. E o persoana vesela de la inceput si pana la sfarsit, ceea ce vrea de fapt sa insemne nu ca are un fel necomplicat de a fi, ci ca e insuficient dezvoltat ca personaj.

Daca un film e, teoretic, o deplasare dintr-un punct A intr-un punct B, calatoria pe care Larry Crowne o face nu-l schimba deloc. In plus, parca o face cu autobuzul, nu pe propriile-i picioare. Care e, de fapt, intriga acestui film? Ce „zugraveste” autorul?! Prin ce e atat de extraordinar eroul incat sa dea merite un film?

Pe langa elementele lipsa, cele prezente vin cu nelamuririle lor din scriitura. De ce Taliei, tanara boema care face parte dintr-un grup de scuteristi, ii e simpatic din prima nea Larry, care umbla cu camasa varata in pantaloni? De ce unei tipe tinere si misto i-ar placea un tip benign de 50 si de ani pe care sa se ofere sa-l ajute sa-si schimbe garderoba, tunsoarea si viata?

(De fapt, viata nu i-o schimba, doar look-ul – dar cu atat mai mult: de ce ar fi look-ul atat de important?)

In replica, de ce un cincuagenar sters ca Larry Crowne (care n-are nicidecum candoarea lui Forrest Gump) ar asculta orbeste sfaturile tinerei pe care de-abia a cunoscut-o si care pare la un moment dat ca se da la el?

Filmul curge ca o melodie lenta pentru oameni in varsta, care au grija sa nu se smuceasca prea mult ca sa nu-si rupa ceva. Spre deosebire de filmul lui Mike Leigh, „Un an din viata”/”Another Year”, „Larry Crowne” e un alt film despre oameni care imbatranesc, dar e indulcit si scuturat de chestii prea complicate sau prea dureroase (adica „autentice”.).

Personajul interpretat de Julia Roberts e si el prea putin credibil – o profesoara care isi uraste meseria, printre care si faptul ca trebuie sa se trezeasca cu noaptea-n cap pentru a veni la cursuri. Prin urmare, isi ineaca nefericirea in alcool, stimulata si de sotul ratat pe care cu greu il mai tolereaza. (Pam Grier e aproape de nerecunoscut in complezentul rol de colega-sfatuitoare a eroinei.).

Desi e atat de acra si cu gura rasucita in jos mai tot timpul, Mercy pare sa se invioreze si sa se transforme pana la urma si pe negandite intr-un fel de replica a lui Sidney Poitier din „Domnului profesor, cu dragoste”/”To Sir, With Love” .

Altfel de ce studentii ar termina inexplicabil anul transfigurati si cu materia invatata? (Cand s-a intamplat asta din moment ce am vazut-o pe profesoara mai ales intrerupandu-si sictirita studentii?).

Daca am inrosit atata scenariul cu pixul rosu, am facut-o si pentru a evita subiectul umor, pentru ca nu cred ca razi de trei ori ori pe parcursul celor 99 de minute. Povestea dulceaga si cuminte nu lasa loc vreunei glume memorabile.

Desi in general cuplul Hanks-Roberts merge binisor (amandoi sunt actori suficient de buni cat sa scoata tot ce pot dintr-o partitura uscata ca iasca), o scena penibila se produce cu ei de fata si datorita lor – momentul cand Mercy (Julia Roberts), beata si proaspat certata cu sotul, se catara efectiv pe Larry si ii fura o sarutare.

Ceilalti actori sunt si ei stersi, pentru ca scenaristii i-au vaduvit si pe ei de putina carnitza. Talentul comic al lui Rami Malek (studentul Steve Dibiasi), empatia lui Taraji P. Henson (lansata in „The Curious Case of Benjamin Button”, aici in rol de vecina) sau aerul de „bad guy” al lui Bryan Cranston (sotul lui Mercy) sunt prea putin exploatate.

„Larry Crowne” – de Tom Hanks, cu: Tom Hanks, Julia Roberts, Cedric the Entertainer,Taraji P. Henson, Gugu Mbatha-Raw. Premiera romaneasca – 8 iulie 2011