VIDEO Cronica de film: "Omu' de la zoo" invata cum se cuceresc femelele

Dupa ce a fost si „politistu’ de la mall” (sic), Kevin James revine intr-o asa-zisa comedie a carei actiune se petrece intr-o gradina zoologica. Cinci co-scenaristi au pus umaru’ la o poveste cu intriga de gradinita si amplitudine sub 0, iar actori cunoscuti si-au imprumutat vocile unor animale care au devorat toate posibilele surse de umor.

Nu ma pot abtine sa nu citez din cronica pe care James Berardinelli a scris-o la acest film pentru ReelViews. O spune mult mai bine in engleza decat s-ar putea traduce in romana: „A horrifyingly inept comedy, this plays to James’ weaknesses, seemingly crafted as a rejected vehicle for Adam Sandler, who has his fingerprints all over every frame.”

De ce si-a lasat Adam Sandler amprentele in toate cadrele si graieste prin gura lui Kevin James? Pentru ca e coproducator si pentru ca, presupune James Berardinelli, a influentat filmul pe toate palierele.

(Adam Sandler e un personaj tragic. Are un talent extraordinar, intuit pana acum doar de Paul Thomas Anderson in „Ametit de dragoste”/”Punch-Drunk Love”. In rest, se iroseste in comediile de doi lei in care joaca sau pe care le produce.).

„Omu’ de la zoo”/”Zookeeper”, regizat de Frank Coraci, pare genul de film gandit de prieteni la terasa, dupa ce mai multe beri le-au dat senzatia tot mai presanta ca pot incropi si ei o comedie amuzanta.

Povestea s-a cladit la mai multe maini (sunt cinci coscenaristi!), suficiente cat sa devina friabila si sa nu duca pana la capat nici un rest de idee. In plus, aburii de bere (probabil) astern peste poveste iluzia unui umor inexistent.

Kevin James nu mi s-a parut niciodata un bun actor de comedie, ci unul care se muleaza pe un gen de personaj ingalat si insipid, intoxicand si mediul din jurul lui. Daca are, insa, o cat de mica urma de talent comic, scenariul are grija sa o ingroape sub mai multe straturi de ciment.

El joaca un personaj paradoxal, un ingrijitor al unei gradini zoologice care suspina dupa o snoaba. Ea n-a vrut sa se marite cu el acum cinci ani – caci au fost impreuna -, dar i se trezeste brusc interesul cand il revede in uniforma de ingrijitor (!). El va fi pe punctul sa-si lase balta slujba si sa-si schimbe viata numai pentru a fi cu ea.

Cand il vezi pe Kevin James in deschiderea filmului alaturi de o blonda ca un manechin (Leslie Bibb) iti imaginezi ca eroul viseaza, nicidecum ca cererea in casatorie ar avea loc aievea.

Ce sa mai spui cand medicul veterinar interpretat de Rosario Dawson e si el indragostit de ingrijitor si nu stie cum sa ii deschida ochii? (Pare tot mai mult genul de scenariu scris de niste baieti la bere, baieti care isi proiecteaza asupra eroului propriile fantasme.).

Deci filmul incepe cu aceasta neverosimila deschidere si, la un moment dat, cand crezi ca totul e pierdut, se scutura promitand putina distractie – desi o ia pe alta carare. E momentul cand animalele incep sa vorbeasca.

Nu se stie de ce – poate pentru ca e un om bun – numai Griffin (Kevin James) le intelege limba (adica tot engleza), iar scopul pentru care animalele de la ZOO decid sa i se adreseze (altfel nimeni nu stie ca ele vorbesc) e ca sa-l invete pe fraier cum se cucereste o „femela”.

Rasetele intarzie sa apara. Griffin invata, protejat de cuplul de lei, de elefant, maimuta, gorila, lupul samd sa faca pipi pe copaci pentru a-si marca teritoriul, sa urle, pe scurt – arsenalul pe care un animal il foloseste ca sa-si convingă femela ca e cel mai bun mascul.

Se pare ca subita comunicare cu animalele ii da lui Griffin aplombul care il face raspunda obraznic unui snob celebru din anturajul blondei sau sa-l infrunte pe alt fost iubit al acesteia, cu care se lupta pentru inima trendy a aceleiasi. Daca e asa, atunci miza filmului e cat o gamalie de ac.

Faptul ca „Zookeeper” combina animalele vorbitoare cu intriga amoroasa nu face ca el sa aiba succes egal la copii, tineri si maturi, ci doar sa o storceasca pe linie. Glumele sunt atat de putin inmugurite incat nici copii nu s-ar lasa dusi de nas, iar povestea atat de debila incat nici pentru un scurtmetraj n-ar fi fost destula.

Ce folos ca in spatele animalelor se ascund vocile unor guest staruri ca Nick Nolte, Cher, Sylvester Stallone, Judd Apatow, Jon Favreau, Maya Rudolph sau Adam Sandler? Asta nu face animalele mai simpatice sau filmul mai bun.

Chiar daca nu te-ai prins a cui e vocea, tot ti se va parea ca regia vocilor e amatoristica si ca de prea multe ori animalele vorbesc strident. Ele nu doar arata, dar si vorbesc ca in desenele animate.

(James Berardinelli e mai rau. Zice: „The ‘special effects’ employed to have the animals’ mouths form words might have been state-of-the-art 20 years ago, but they’re outdated today, and the gorilla looks like a guy in the monkey suit that was abandoned after the 1976 version of ‘King Kong’. I guess CGI was too sophisticated for the technical crew.”).

Din pacate, aceasta e singura premiera a saptamanii. Mai bine sariti acest film si pastrati-va banii. Ati vazut trailerul, ati vazut tot.

„Omu’ de la zoo”/”Zookeeper” – regia Frank Coraci, cu: Kevin James, Rosario Dawson, Leslie Bibb. Voci: Nick Nolte, Cher, Sylvester Stallone, Judd Apatow, Maya Rudolph, Adam Sandler, Jon Favreau. Premiera – 22 iulie 2011