VIDEO Cronica de film: "Potiche" – Catherine Deneuve in chip de Ségolène Royal?

Actiunea se petrece in 1977, dar filmul i-a facut pe multi sa vada in spatele emanciparii doamnei Pujol de sub autoritatea sotului director de fabrica – misogin si fustangiu -, ascensiunea politica a lui Ségolène Royal. Filmul lui François Ozon intra pe ecrane in 3 iunie, zi in care deschide la Cluj-Napoca si a X-a editie a TIFF-ului.

De fapt, primul care a vazut-o in eroina piesei de teatru „Potiche”, scrisa de Barillet si Grédy, pe Ségolène Royal a fost chiar François Ozon care a marturisit ca au fost doua momentele care l-au impins spre acest film – o propunere a unor producatori de a face un film despre Nicolas Sarkozy in maniera filmului lui Stephen Frears, „Regina”, precum si alegerile prezidentiale recente in timpul carora a urmarit-o atent pe Ségolène Royal.

Catherine Deneuve si Gérard Depardieu se reintalnesc astfel la sase ani dupa „Les temps qui changent”, de Andre Téchiné, in postura unor iubiti din tinerete regasiti pe pozitii aparent ireconciliabile.

Ea este o „potiche”, adica un obiect decorativ, un trofeu pentru sotul (Fabrice Luchini) mai atent cu secretara-amanta si cu fetele de consumatie de la cafeneaua „Badaboum” decat cu ea. (in franceza, termenul de „potiche” desemneaza si o sotie de politician obisnuita cu un rol decorativ.)

Gérard Depardieu e primarul-deputat comunist la care doamna Pujol apeleaza atunci cand sotul ei este sechestrat de muncitorii grevisti din fabrica. Acest moment e, de altfel, cel care determina inceputul schimbarii spectaculoase a eroinei.

Blonda doamna Pujol, care pana atunci scria poezii de-o strofa, inspirate de pasarelele cu care vorbea facand joggind sau de soarele care-i zambea printre crengi, isi descopera treptat talentul de manager si, la final, pe cel de om politic.

Cand preia fraiele fabricii, se duce gatita cu ce are mai bun la intalnirea cu sindicalistii transpirati. Ii surprinde spunandu-le ca revendicarile lor sunt de bun simt, dar le tine piept prin proverbe mostenite de la tatal ei, odata cu fabrica. Nu le poate indeplini toate dorintele, ca ei sa nu si-o ia in cap si ea sa-si piarda autoritatea.

Cu alte cuvinte, madam Pujol nu e nici toanta, nici moale – dar s-a tinut in umbra pentru ca postura i-a convenit. Implicandu-si si cei doi copii in conducerea fabricii, ea le deschide si acestora o noua perspectiva asupra vietii lor.

Numai cu comunistul Babin lucrurile nu vor evolua cum credem. Suzanne Pujol e o femeie de moda veche, educata sa stea alaturi de barbatul ei in orice conditii. Daca l-a inselat in tinerete, a inchis pe urma ochii cand si el a inselat-o. Iar lui Babin ii va reteza elanul pentru ca il va face sa creada ca nu il iubeste.

De fapt, nimeni nu pare sa stie – in afara eroinei – nici pe cine iubeste ea, nici pe cine uraste, nici cu cine si-a conceput fiul. Si nimeni in afara lui Catherine Deneuve n-o putea juca pe aceasta femeie misterioasa si plina de viata.

François Ozon nu face o comedie cu poante care sa te arunce ca un arc din scaun. Fara aportul lui Catherine Deneuve, careia i-a propus rolul inca din perioada „Opt femei” (2002), filmul sau nu ar fi avut atata farmec.

Desi nu provoaca hohote de ras, „Potiche” se urmareste cu placere. Ironiile nu sunt ascutite, apropourile politice sunt mate, emanciparea femeii nu da in feminism de propaganda, iar personajul doamnei Pujol e atat de bine construit de mana lui Ozon (plecand de la piesa lui Pierre Barillet si Grédy) si atat de gratios in interpretarea lui Deneuve incat ii ierti filmului aerul teatral si lipsa de consistenta.

Dorindu-si de mai multa vreme un film despre aportul femeilor in politica si in societatea franceza contemporana, Ozon a preferat sa livreze substanta activa prin intermediul unei comedii tipic frantuzesti, asumat artificiale si cu actiunea plasata la deruta in alta epoca.

Faptul ca fabrica din film produce umbrele e un motiv sa ne amintim de „Umbrelele din Cherbourg”, dar „Potiche” nu e un film memorabil sau antologic. Personal, ii simt lipsa lui François Ozon cel din „Sous le sable” si „Swimming Pool”. Probabil ca ritmul pe care si l-a impus, de un film pe an, nu este o solutie ideala.

„Nevasta la putere”/”Potiche” – de François Ozon, cu: Catherine Deneuve, Gérard Depardieu, Fabrice Luchini, Karin Viard, Judith Godrèche, Jérémie Renier. Premiera romaneasca – 3 iunie 2011