Sari direct la conținut

VIDEO Cronica de film: "Rabbit Hole" – Nicole Kidman et Comp. salveaza corabia

HotNews.ro
Imagine din Rabbit Hole, Foto: Transilvania Expres
Imagine din Rabbit Hole, Foto: Transilvania Expres

Filmul lui John Cameron Mitchell, pentru care Nicole Kidman a fost nominalizata la Oscar in acest an, e genul de film cu care empatizezi din principiu si care, dintr-un punct de vedere, te si santajeaza sentimental. In rolul femeii in plin doliu dupa moartea baietelului sau, australianca acopera partial dar nu total conventionalismul scenariului.

Da, te prinzi de la bun inceput care e problema acestei femei care planteaza usor nervos flori in curtea casei, si cu care vecina care o invita la masa se poarta cu multa grija, ca si cum s-ar feri sa nu provoace o criza. Banuiesti ca a pierdut pe cineva apropiat, si ce durere e mai mare decat pierderea unui copil?

John Cameron Mitchell adapteaza cu „Rabbit Hole” (titlu care in romana devine neinspiratul „Trezirea la realitate”) o piesa de teatru scrisa de David Lindsay-Abaire si care a avut premiera in urma cu sase ani. Adaptarea a schimbat putin centrii de greutate ai povestii si relatiile dintre personaje, concentrandu-se pe Becca (Nicole Kidman) si Howie Corbett (Aaron Eckhart), parintii unui copil de patru ani calcat de un adolescent cu masina in timp ce iesise in strada ca sa prinda cainele.

Un asemenea subiect te face sa urmaresti filmul cu noduri in gat, indiferent aproape de cat de bun sau de prost e. „Rabbit Hole” nu e un film rau. Are multe momente sensibile, dar foloseste un scenariu in care unele scene au o consistenta destul de lemnoasa.

Avem o data aceasta scena introductiva, pe urma scena discutiei, in timpul unei partide de squash, dintre Howie si un prieten de familie, al carei scop e sa ne puna in tema cu dimensiunea dramei: Becca parcurge un doliu care a izolat-o de prieteni purtand-o spre un comportament aproape asocial.

Vin pe urma scenele care ne arata cum interactioneaza Becca cu restul familiei – mama si sora care asteapta un copil, sau cu alti parinti care si-au pierdut copiii si cu care cuplul Corbett se intalneste la sedintele de terapie de grup.

Conventionalismul care pandeste din umbra fiecare scena e uneori eliminat prin interventii salvatoare care domolesc si nodul nostru din gat. Asa se intampla cand Howie fumeaza iarba impreuna cu o alta mama de la terapia de grup (Sandra Oh) si pe urma cei doi dau peste cap sedinta chicotind isteric la povesti cat se poate de tragice.

Scena respectiva e, paradoxal, atat de comica incat si spectatorul se trezeste razand, desi isi da perfect seama de cat de trist e in continuare tot contextul.

Si alte momente se constituie in zone de rezistenta intr-o poveste destul de conventionala. Printre acestea, „iesirea necontrolata” a Beccai in cursul unei sedinte de terapie de grup si discutia pe care ea o are cu mama sa (Diane Wiest), discutie in care aceasta ii spune cum se indulceste doliul dupa un copil mort sau dupa oricare persoana draga disparuta.

Cuvintele pe care mama i le spune Beccai sunt printre cele mai adevarate lucruri pe care le-am auzit intr-un context similar. „Durerea nu se duce”, spune mama, „dar devine suportabila si in timp devine singurul lucru care te leaga de cel plecat, care iti mai ramane de la el. Ajungi nu doar sa te obisnuiesti, dar si sa iti fie bine cu ea.”

Daca ar fi pus aceste cuvinte in centrul schemei dramaturgice, probabil ca filmul s-ar fi construit altfel, intr-un mod mai mult empatic si mai putin schematic si demonstrativ.

Principalul element care da greutate filmului sunt interpretarile – mai ales cea a lui Nicole Kidman – care era perfecta datorita cote-ului irational si obsesiv pe care il poate aduce personajelor pe care le joaca. Aaron Eckhart, in rolul lui Howie, contrabalanseaza cu figura sa de om bun furia Beccai, in vreme ce Diane Wiest primeste un rol pe care il merita de multa vreme si o scena (cea amintita mai sus) antologica pentru umanitatea pe care o imprumuta tuturor personajelor sale.

„Rabbit Hole” nu e un film memorabil sau unul pe care sa il revezi iar si iar, si nu e nici genul de film la care sa stai sa te gandesti cateva zile, dar faptul ca este bine jucat ii da consistenta si credibilitate.

„Trezirea la realitate”/”Rabbit Hole” – regia John Cameron Mitchell, cu: Nicole Kidman, Aaron Eckhart, Diane Wiest, Tammy Blanchard, Miles Teller, Sandra Oh. Premiera romaneasca – 2 septembrie 2011.

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro