VIDEO. Distanțarea socială la țară. Cum respectă carantina totală oamenii din câteva sate din Giurgiu și Teleorman

​Am fost duminică în câteva sate din județele Giurgiu și Teleorman să vedem cum respectă carantina totală, impusă din cauza pandemiei de coronavirus, oamenii de la țară.

„Nu vă întâlniți cu alte persoane”, spune aproape zilnic președintele Iohannis la televizor, de când a început carantina. De mai bine de o săptămână, recomandarea e chiar obligație: nu mai avem voie să ne întâlnim cu alți oameni decât cei cu care împărțim casa. Excepțiile sunt clar enumerate în ordonanțele militare prin care este guvernată acum România.

Din cauza pandemiei de coronavirus, mulți români s-au trezit că spațiul lor de mișcare s-a redus la suprafața apartamentului de bloc în care trăiesc. Este vorba despre cei care trăiesc în marile orașe. Pentru ceilalți, negocierea cu spațiul, în timpul carantinei totale, este mult mai relaxată.

Când trăiești la țară, curtea casei e tot spațiul tău. Mai mult chiar, și banca din fața porții poate fi considerată ca făcând parte tot din spațiul tău. Cei care au făcut regulile de carantină nu s-au aplecat și asupra acestor detalii. Ar fi fost, oricum, inutil.

După aceea, mai sunt muncile agricole. Nu poți lăsa via netăiată, pomii cu crengile necurățate, culturile din câmp pârloagă. E permis prin lege să mergi la muncile agricole. După decenii de aroganță, orașul a ajuns acum să se uite cu invidie la sat.

În timp ce unii fierb în casă în suc propriu și se mai varsă din când în când pe Facebook sau evadează riscant la magazinele de bricolaj, țăranii privesc apocalipsa COVID-19 mult mai relaxat. Și, oarecum, mai resemnați.

Oricum în toate filmele despre Apocalipsă, orășenii fug la țară. Cei care mai scapă. Mediul rural este văzut ca un spațiul oarecum ferit de primejdii.

Evident, că în realitate, lucrurile nu stau chiar așa. După un drum făcut duminică prin mai multe comune din Giurgiu și Teleorman ne-am dat seama că oamenii din mediul rural ar vrea să respecte, în general, regulile impuse de autorități pentru toată lumea Așa cum înțeleg ei regulile. Pentru că e clar că le vedem destul de diferit.

Vârstnicii și ieșirea din casă

Considerați a fi cei mai vulnerabili în fața COVID-19, vârstnicii peste 65 de ani nu pot ieși din casă decât între anumite ore, pentru a-și face cumpărăturile de strictă necesitate sau pentru a-și plimba animalele de companie.

Prin comunele prin care au trecut, am văzut însă o grămadă de bătrâni care ieșiseră din curte, să socializeze cu alte persoane sau să-și viziteze rudele.

„Avem două săptămâni de când stăm închise, ne-am sunat între noi și am zis să ieșim ca să mai schimbăm trei vorbe”, ne-a spus o femeie din Comana care stătea de vorbă pe marginea drumului cu alți oameni din sat. „Uite, stăm la distanță unii de alții”, ne-a spus și un bărbat care a încercat și glumă: „Eu mi-aș dori să stau mai aproape de doamne, dar nu am voie”.

O altă femeie în vârstă din Prunaru am găsi-o pe drum, tocmai venea din vizită de la unul din cei trei copii.

„Unul stă aici, celălalt peste drum, iar eu un pic mai încolo”. Când am întrebat-o de ce nu poartă măcar mască pe față, femeia mi-a zis că îi este cald cu ea.

Și nu era singura. Prin comune, mulți vârstnici stăteau la poartă în grupuri. Un obicei pe care epidemia nu a reușit să-l schimbe.

Cârciumi, magazine, păcănele

În cele opt localități prin care am fost nu am găsit oameni care să stea în cârciumă. Barurile, ca și magazinele, erau deschise dar nu aveai voie decât să-ți cumperi băuturile sau alimentele și să pleci cu ele acasă.

În comuna Izvoarele am văzut ușa deschisă la casa de pariuri. Numai că, după cum ne-au explicat proprietarii, sistemul de pariere fusese blocat de la centru de firma „Get s bet”. Ușa era deschisă pentru că acolo trăia o pisică. Iar proprietarii mai spălau din când în când încăperea.

„Ăștia cu care suntem noi parteneri au blocat sistemul în dimineața în care a intrat în vigoare ordonanța Nu poți, de capul tău, să ții deschise pariurile. Eu de abia am așteptat să se închidă. Înainte de asta, au dat un mail că nu ai voie să primești decât trei-cinci persoane înăuntru. Dar nu aveai cu cine să te înțelegi. Îți dai seama, erau patru-cinci inși înăuntru care jucau. Și cu ceilalți ce făceai? Îi țineai afară? Bine că s-a închis, am scăpat de scandal”.

Rețete de la medicii de familie, medicamente, inclusiv pentru oamenii trecuți de 65 de ani

Asta era una din marile întrebări ale oamenilor trecuți de 65 de ani cu care am stat de vorbă duminică. Nu știau cum să mai ia legătura cu medicul de familie pentru a primi rețete compensate cu care să-și ia medicamente de farmacie. Sau cum să meargă la doctor pentru urgențe, tratamente pentru boli cronice, în condițiile în care aveau voie să iasă din casă doar între orele 11 și 13.

Între timp, prin ordonanța militară de duminică seara, situația a fost reglementată. Slavă Domnului, acum se pot duce și la medic.

Slujbele religioase în timpul carantinei

În general, am găsit biserici închise, cu lacătul pe poartă. Cum se desfășoară slujbele religioase în aceste condiții? Ne-a explicat preotul din Valea Plopilor: „Noi mai facem slujbe, chiar dacă nu vine nimeni în biserică. Ca preoți, asta e datoria noastră, să ne rugăm și pentru cei care vin și pentru cei care nu vin. Dacă vin zece dintr-un sat ar fi nesemnificativ față de cei care rămân acasă. Dar noi ne rugăm”.

Într-o altă localitate, Chiriacu, localnicii ne-au spus că preotul a lăsat totuși femeile să intre în curtea bisericii ca să asculte slujba. Doar femeile și doar la distanță una de cealaltă.

Ce se întâmplă când moare cineva?

„S-a luat mortul de acasă și s-a dus direct la cimitir. Avem un mort în sat, a venit de la București și au vrut să-l înmormânteze aici, la neamurile lui. Dar l-au dus direct la cimitir”, ne-a zis cineva din Prunaru: „Vine Paștele și eram și noi învățați să ne împărtășim și noi, că suntem bătrâni”.

Poliție, autorități, controale privind respectarea carantinei

În timp ce în București, am fost opriți de trei filtre de poliție, din centru până la ieșirea spre Alexandria, prin comune nu ne-am întâlnit cu aproape nicio autoritate. În Călugăreni, am văzut doar un copil pe bicicletă care-i arăta declarația scrisă de mână unei polițiste tinere. Semn că te poate ajunge și pe aici brațul lung al legii, chiar dacă nu e foarte vizibil.

În ceea ce privește autoritățile locale, pe ușile primăriilor erau afișate anunțuri prin care cei care aveau nevoie de ajutor puteau suna la un număr de telefon. În rest însă, oamenii cu care am stat de vorbă spuneau că se descurcă singuri, cu ajutorul rudelor și copiilor.

Români întorși din străinătate care trebuiau să stea în autoizolare

Foarte puțini, iar cei care au venit, oficial, stau în autoizolare în casele lor: „Au și ei familii pe aici, nu vor să-i infecteze”. Greu de verificat, mai ales de autorități. Se merge mai mult pe bună-credință.