Vine furtuna pe piata europeana a preturilor la medicamente?

Ciocnirea dintre bugetele tot mai restrânse ale statelor europene şi preţurile tot mai mari practicate de companiile farmaceutice pentru noile medicamente dezvoltate a produs un val care creşte de la o zi la alta. Se anunţă o reformă a mecanismelor de stabilire a preţurilor la medicamente în Europa?

Ca unul dintre cele mai sărace state membre UE, în plus infestat de corupţie în cele mai adânci unghere, României i-ar putea conveni o nouă arhitectură. Trei evenimente importante, toate venite în această săptămână, semnalează că ceva consistent se întâmplă.

1. Miercuri, într-o iniţiativă fără precedent, două dintre cele mai credibile organizaţii europene de pacienţi, Forumul European al Pacienţilor şi EURORDIS, au solicitat oficial guvernelor UE să colaboreze mai intens pentru a stabili un sistem comun de fixare a preţurilor pentru noile medicamente intrate pe piaţă. Cele două asociaţii au trimis scrisori fiecărui guvern UE, inclusiv celui de la Bucureşti, solicitând „mai degrabă o abordare europeană a pieţei decât una fragmentată la nivel naţional”.

Centralizarea la nivelul Uniunii Europene a mecanismelor de stabilire a preţurilor pentru medicamentele noi va creşte puterea de negociere a statelor cu industria farmaceutică. Am asistat în urmă cu trei luni, în Parlamentul European, la o discuţie în care se explica concret cum ar funcţiona un astfel de mecanism. Preţul de bază pentru o terapie nouă s-ar stabili la Bruxelles, el fiind valabil în toate statele membre. În funcţie de un index de bogăţie al ţărilor UE va fi stabilit ulterior gradul de subvenţionare în fiecare stat membru: dacă pentru un medicament nou preţul negociat la nivel UE este de 1 euro, în funcţie de indexul de bogăţie Germania va plăti 1,2 euro, iar România 0,75 euro pentru acelaşi medicament.

Dacă vom trăi ziua în care solicitarea asociaţiilor de pacienţi va deveni practică, atunci în faţa reprezentantului unei puternice companii farmaceutice cu cifră de afaceri de sute de miliarde se va afla un negociator european cu o forţă financiară aproape egală şi, mai ales, cu un avantaj din punctul de vedere al volumului pieţei. Iniţiativa de miercuri propune şi stabilirea unui mecanism comun la nivel european de evaluare a noilor medicamente din punct de vedere al eficienţei economice – dacă medicamentul X are o eficienţă terapeutică suficient de mare încât să fie subvenţionat de către stat.

În prezent, există o reţea europeană de evaluare a tehnologiilor medicale, dar fără niciun fel de influenţă asupra stabilirii preţurilor la nivel naţional. Departamentul similar din România, organizat în cadrul Agenţiei Naţionale a Medicamentului, are doar câţiva angajaţi şi a fost înfiinţat cu puţin timp în urmă. În lipsa unui astfel de mecanism, guvernul României a subvenţionat ani de zile substanţe inutile, precum Gingko Biloba, din motive cu totul şi cu totul dubioase.

2. Cel de-al doilea semnal a venit chiar joi, cândrecomandările Parlamentului European pentru negocierile dintre SUA şi UE în privinţa acordului comercial TTIP au inclus o referinţă foarte importantă pentru piaţa farmaceutică europeană. Parlamentarii solicită Comisiei Europene susţinerea în continuare a prevederilor TRIPS care permit ca medicamentele încă aflate sub patent să poată fi produse fără consimţământul producătorului care deţine patentul – aşa-numita “licenţă obligatorie”.

HotNews a scris chiar săptămâna trecută despre posibilitatea aplicării licenţierii obligatorii în contextul României unde tocmai au intrat pe piaţă unele dintre cele mai scumpe medicamente din lume, antiviralele anti-hepatită C, pentru care Guvernul României ar putea obţine preţuri mai bune decât cele practicate în SUA sau vestul Europei.

3. Presiunea creşte şi la nivel naţional, nu doar european. Olanda, Belgia şi Luxemburg sunt pe cale să formeze un Benelux al negocierii preţurilor la medicamente. La finalul acestui an cele trei guverne sunt decise să iniţieze un proiect pilot prin care să negocieze împreună preţurile cu companiile farmaceutice. Faptul că, astăzi, o companie farma negociază doar cu guvernul naţional al unei ţări, scade din forţa de negociere a guvernului.

Desigur că, din punct de vedere individual, politicianul din fruntea unui departament naţional nu este atât de bucuros să părăsească masa negocierilor cu industria farmaceutică pentru a lăsa în locul său un funcţionar european sau un tehnocrat reprezentant al mai multor ţări. Dar o astfel de conduită va creşte cu siguranţă, în condiţiile unei viguroase prevenţii a corupţiei, posibilitatea de a obţine preţuri mai scăzute pentru noile terapii.

Planul Benelux se limitează deocamdată la negocieri pentru medicamentele destinate bolilor rare, “dar nu excludem nimic”, a declarat pentru Politico purtătorul de cuvânt al ministerului belgian al Sănătăţii.

Iată că o idee care, în urmă cu câţiva ani părea improbabilă, prinde din ce în ce mai multă consistenţă şi tracţiune. Guvernele europene nu par a mai fi dispuse să plătească sume exorbitante industriei farmaceutice pentru noile medicamente apărute, mai ales că o bună parte din activităţile de cercetare fundamentală în domeniu sunt subvenţionate chiar de state, în Europa prin instituţiile academice şi în Statele Unite prin finanţările acordate de National Institutes of Health.

De curând, directorul GSK, una dintre cele mai importante companii farmaceutice din lume, a anunţat că îşi reorientează focusul. GSK nu va mai pune accentul pe dezvoltarea de medicamente noi, scumpe, ci se va concentra pe producerea de medicamente care nu au nevoie de reţetă sau chiar pastă de dinţi. O coincidenţă sau o reacţie programată la dezvoltările descrise mai sus? Vom vedea.