Vom invinge. Din nou

“La originea cauzei se afla Cererea nr. 46.572/99, indreptata impotriva Romaniei, prin care doi cetateni ai acestui stat, domnii Dan Corneliu Sabou si Calin Dan Pircalab (reclamantii), au sesizat Comisia Europeana a Drepturilor Omului (Comisia) la data de 25 septembrie 1998, in temeiul fostului art.25 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).

Reclamantii sunt reprezentati de doamna Monica Macovei, avocata in Baroul Bucuresti. Guvernul roman (Guvernul) este reprezentat de agentul sau, doamna Roxana Rizoiu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

Reclamantii sustin ca a avut loc o incalcare a dreptului lor la libertatea de exprimare, garantata de art. 10 din Conventie, datorata condamnarii lor dupa publicarea unei serii de articole intr-un ziar local. Primul reclamant sustine ca interzicerea drepturilor sale parintesti a adus atingere dreptului la respectarea vietii de familie, garantata de art. 8 din Conventie.

El sustine, de asemenea, ca nu a dispus de un recurs efectiv, astfel cum este prevazut de art. 13 din Conventie, in ceea ce priveste pretinsa incalcare a dreptului sau la respectarea vietii familiale”.

Cronologia

*“La 2 aprilie 1997, cei doi au publicat un articol intitulat «Mama presedintei Judecatoriei din Baia Mare, L.M., a scos abuziv 12 tarani de pe pamanturile lor».

(…) *La 3 aprilie 1997, primul reclamant a publicat un al doilea articol, intitulat «Sefa Judecatoriei din Baia Mare afirma ca mama sa este indreptatita sa ia pamantul aflat in posesia a 12 tarani din Ulmeni». (…) *La 10 aprilie 1997, primul reclamant a publicat un alt articol, intitulat «Sefa Judecatoriei din Baia Mare este acuzata de fals si de uz de fals».

(…) *La 11 aprilie 1997, cei doi reclamanti au publicat un articol intitulat «Fostul prefect de Maramures recunoaste ca a gresit in cazul sefei Judecatoriei din Baia Mare». *La 26 aprilie 1997, primul reclamant a publicat un ultim articol, intitulat «Parchetul nu are curaj sa o ancheteze penal pe sefa Judecatoriei din Baia Mare» (…) * In aprilie 1997, M.I.a introdus in fata Judecatoriei Baia Mare, al carei presedinte era la acel moment, o plangere impotriva reclamantilor pentru infractiune de calomnie. Ea a solicitat, de asemenea, despagubiri pentru prejudiciul moral. *La cererea lui M.I., la 29 august 1997, Curtea Suprema de Justitie a dispus stramutarea cauzei la Judecatoria Nasaud.

* Prin Sentinta din 15 decembrie 1997, instanta l-a condamnat pe primul reclamant (Cornel Sabou) pentru infractiunea de calomnie la o pedeapsa de 10 luni de inchisoare si la pedeapsa accesorie prevazuta de art. 71 coroborat cu art. 64 din Codul penal, si anume interzicerea, pe timpul detentiei, a dreptului la exercitarea profesiei, precum si a drepturilor parintesti si a celor electorale.

Pentru a stabili cuantumul pedepsei, instanta a tinut cont de faptul ca reclamantul se afla in stare de recidiva, fiind condamnat de doua ori inainte. Instanta l-a condamnat si pe cel de-al doilea reclamant (Dan Parcalab) pentru infractiunea de calomnie la plata unei amenzi de 500.000 lei (ROL), adica echivalentul a 62 euro (EUR), cu suspendare.

In sfarsit, instanta i-a condamnat pe cei doi reclamanti, in solidar cu ziarul, la plata catre M.I. a 30 milioane ROL, adica echivalentul a 1.582,42 euro la momentul platii, cu titlu de despagubiri morale. *Reclamantii si M.I. au declarat apel impotriva acestei sentinte in fata Tribunalului Bistrita-Nasaud.

Prin Decizia din 3 aprilie 1998 Tribunalul Bistrita-Nasaud a respins apelurile si a mentinut sentinta Judecatoriei. (…) La 20 august 1998, primul reclamant a fost inchis.

In raportul de ancheta sociala efectuat la 26 august 1998 la domiciliul sau, Directia Judeteana pentru Protectia Drepturilor Copilului a mentionat ca reclamantul locuia cu concubina sa si cu doi dintre copiii lor din relatiile anterioare si ca, la 24 august 1998, se nascuse un al treilea copil.

Prin Decizia din 22 septembrie 1998 Tribunalul Maramures a admis, pentru motive familiale, legate in special de cei trei copii care se aflau in grija sa, cererea primului reclamant de suspendare a executarii pedepsei. El a fost pus in libertate la 5 octombrie 1998. La 14 ianuarie 1999, Judecatoria Baia Mare a respins o noua cerere a reclamantului de suspendare a executarii pedepsei.

El nu a fost reincarcerat ca urmare a acestei hotarari. La 15 ianuarie 1999, reclamantul a inceput o greva a foamei si a fost spitalizat datorita starii sale de sanatate. Acesta suferea, de asemenea, de tuberculoza. La 19 ianuarie 1999, el a solicitat Presedintelui gratierea, care i-a fost acordata prin Decretul nr. 52 din 2 februarie 1999.

La 31 mai 2002, ziarul a platit, in locul reclamantilor, despagubirile acordate lui M.I. Cel de-al doilea reclamant a rambursat ulterior aceasta suma, prin deduceri lunare din salariu”.

Aprecierea Curtii: “Curtea aminteste ca, conform unei jurisprudente bine stabilite, presa joaca un rol esential intr-o societate democratica: daca ea nu trebuie sa intreaca anumite limite, care tin de protectia reputatiei si drepturilor celorlalti, ii incumba insa obligatia de a comunica, cu respectarea indatoririlor si responsabilitatilor celorlalti, informatii si idei cu privire la toate problemele de interes general, mai ales cele care privesc functionarea puterii judiciare (De Haes si Gijsels impotriva Belgiei, hotarare din 24 februarie 1997, Culegere de hotarari si decizii 1997-I, pp. 233-234, paragraful 37).

Nu se poate contesta faptul ca respectiva condamnare a reprezentat o „ingerinta a unei autoritati publice” in dreptul reclamantilor la libera exprimare, ca aceasta era „prevazuta de lege” si ca urmarea un scop legitim, „protectia reputatiei (…) altuia”. Ramane de stabilit daca ingerinta era „necesara intr-o societate democratica”.

Curtea releva ca articolele incriminate purtau asupra unor teme de interes general si, in mod special, de actualitate pentru societatea romaneasca, si anume procesul de restituire a terenurilor si presupusa coruptie a inaltilor functionari din administratie.

Daca se poate considera adesea ca este necesar ca magistratii sa fie protejati de atacuri grave si nefundamentate, este de asemenea adevarat ca atitudinea lor, chiar si in afara tribunalelor si mai ales cand se folosesc de calitatea lor de magistrati, poate constitui o preocupare legitima a presei si contribuie la dezbaterea asupra functionarii justitiei si moralitatii celor care sunt garantii justitiei.

Asadar, Curtea trebuie sa dovedeasca cea mai mare prudenta atunci cand, precum in cauza de fata, masurile luate sau sanctiunile aplicate de autoritatea nationala sunt de natura sa descurajeze presa sa participe la discutarea problemelor de interes general legitim (Bladet Tromso si Stensaas impotriva Norvegiei [GC] nr. 21.980/93, paragraful 64, CEDO 1999)