Ziua Armatei Romane sarbatorita la Berlin

Alaturi de germani pe frontul de est, sau de sovietici pe frontul de vest, in cel de-al doilea razboi mondial, soldatul roman e acum sub steag NATO, in lupta impotriva terorismului. Ziua Armatei

Romane va fi sarbatorita si in Germania, in data de 25 octombrie, la Ambasada Romaniei de la Berlin, in prezenta ambasadorului Adrian Vierita si a atasatului militar al Ambasadei, colonel i.G. ing. Gheorghe Cotan, a altor oficialitati romane si germane.

Pe langa aceasta celebrare oficiala, singura comemorare a eroismului ostasesc la care participa comunitatea romana din Germania (alaturi de cea din Franta si Elvetia) este pelerinajul anual la Soultzmatt, din Alsacia franceza, aproape de granita cu Germania.

In petecul de pamint romanesc, cimitirul militar de la Soultzmatt, odihnesc 680 dintre cei 2344 de militari romani, luati prizonieri in lagarele germane din Franta, in timpul primului razboi mondial. Dupa caderea, la 16 decembrie 1916,

a Bucurestiului, in mainile trupelor coalizate de nemti, austro-ungari, bulgari si turci, a urmat o campanie militara ce le-a permis nemtilor sa ia nenumarati prizonieri romani, imprastiati prin taberele raspandite in intreg Imperiul, la Mannheim, Saarbruecken, Bayreuth, Oberhoffen.

O buna parte dintre captivi nu a fost detinuta in lagare, ci repartizata in echipe de lucru. In asa-numitele Arbeitskommando-uri, transportati in vagoane deschise, sau hranindu-se cu trifoi, prizonierii romani ofereau un tablou al disperarii. „Palizi, slabi, cu ochii stinsi, acesti nenorociti abia se tineau pe picioare.

Foamea parea a-i fi indobitocit si redus la nesimtire.” Asa ii descria soldatul alsacian Dominique Richert pe prizonierii militari romani intalniti la Wetzlar, pe Valea Rinului.

Sacrificiile armatei romane nu s-a masurat intotdeauna dupa criteriile clasice de eroism, iar un exemplu

e chiar tragedia colectiva de la Soultzmatt, uitata, se pare, de Ministerul Apararii Nationale. Cu toate acestea, Armata Romana merita o zi a ei pe care sa o serbam, ca romani in strainatate, indiferent cine suntem si ce credinta avem, indiferent de tenebrele istoriei sau florile ofilite pe gurile de tun in decembrie 89.

Caci moneda in care plateste soldatul roman, ca si cel universal, este, apriori, moneda forte: viata sa