4 voci din Iran, mesaje pentru publicul din România: „Nu ne pot ucide pe toți. Fiți vocea noastră pentru femei, viață, libertate”
Trei iranieni, doi băieți și fată, care zilele acestea ies în stradă împotriva regimului, precum și o tânără din Iran care locuiește în România, au vorbit pentru HotNews.ro de ce este important ca lumea întreagă să nu ignore protestele înăbușite în sânge ce au loc acum în această țară.
Pe 13 septembrie, Mahsa Amini, o tânără din Kurdistan, venită în vizită în Teheran, a ieșit de la metrou alături de fratele ei, când a fost oprită de poliția moravurilor, pe motiv că nu are vălul prins cum trebuie. Ea a fost escortată într-o dubă și dusă apoi la secția de poliție din capitala țării.
La câteva ore după, Mahsa a căzut din picioare și a fost transportată la spital, unde a stat trei zile în comă, până să fie declarată moartă. Fratele ei, Kiaresh (Ashkan) Amini, a fost informat că sora lui a suferit un infarct și un atac cerebral în cadrul secției de poliție; la două ore după arest, Mahsa a fost după la spitalul Kasra din capitală.
Vărul tinerei, Erfan Mortezaei, a dat un interviu presei internaționale, unde a declarat că tânăra a fost bătută și torturată în duba poliției, așa cum i-au povestit celelalte femei care se aflau în mașină cu ea, luate și ele să fie duse la secție.
Guvernul iranian susține că tânăra era bolnavă și ăsta este motivul pentru care a murit, iar pentru a-și întări afirmațiile a lansat un video cu Amini la secția de poliție, în timp ce ea leșină, iar apoi este transportată la spital.
Clinica unde a fost tratată a publicat o declarație pe Instagram, unde a notat că ea era în moarte cerebrală atunci când a fost adusă la spital; între timp, postarea a fost ștearsă. În urma acestor informații, activiștii hackeri au făcut publice CT-urile cerebrale ale tinerei, unde se pot vedea clar traumatismele suferite, dar și o imagine cu ea din comă, unde pot fi observat rănile pe care le avea în dreptul urechii, semn că a fost lovită cu brutalitate.
Potrivit Iran International, televiziune persană cu sediul în Londra, Guvernul iranian încearcă să falsifice documentele medicale și să arate lumii că tânăra suferea de o boală la inimă, ba chiar, pe 20 septembrie, neurochirurgul Massoud Shirvani a declarat la televiziunea de stat că Amini a suferit o operație pe creier la vârsta de 8 ani, din cauza unei tumori.
Familia fetei neagă cu vehemență declarațiile guvernului și susține că Mahsa nu a fost vreodată în spital și era perfect sănătoasă până să intre în custodia poliției moravurilor.
Pe 17 septembrie, la câteva ore după moartea tinerei, mai mulți oameni s-au strâns în fața spitalului Kesra pentru a protesta pașnic împotriva morții sale, dar forțele de securitate au dat cu spray paralizant în ei și au arestat mai mulți dintre participanți.
Ulterior, o serie de proteste au izbucnit în orașul natal al fetei, Saqqez, unde oamenii strigau „moarte dictatorului” și „femei, viață, libertate”, iar manifestațiile s-au răspândit rapid în toată țara.
La protestele din 2019-2020, peste 1500 de oameni au fost omorâți
De la revoluția din 1979, când Iranul a devenit republică islamică, iar hijab-ul obligatoriu, conform sharia (legea islamică), au existat mai multe proteste împotriva purtării acestuia și a poliției moravurilor; cel mai important a fost cel din 2019-2020, pornit de la situația economică dezastruoasă, când protestatarii au atacat o dubă a poliției moravurilor pentru a elibera două femei aflate în detenție.
La acea vreme, guvernul a închis total internetul și peste 1500 de oameni, din care 400 femei și 17 adolescenți, au fost omorâți. La ora actuală, în semn de protest pentru moartea lui Amini, mai multe iranience au renunțat la hijab și și-au tăiat părul.
Președintele Ebrahim Raisi, chiar dacă a demarat o anchetă cu privire la moarte tinerei și și-a exprimat public compasiunea, a îndemnat forţele de securitate să acţioneze „ferm împotriva celor care subminează securitatea şi pacea ţării şi a poporului”.
Mai mult, șeful sistemului judiciar iranian, Gholamhossein Mohseni Ejei, a insistat asupra „necesităţii” de a acţiona fără „nicio indulgenţă” faţă de instigatorii „revoltelor.”
Mai multe persoane publice au fost arestate pentru că au vorbit împotriva sistemului, cum ar fi Shervin Hajipour, un cântăreț talentat din Iran care a scris un cântec despre țara lui, bazat pe tweet-urile primite de la iranieni.
Melodia a devenit virală și a avut peste 30 de milioane de vizualizări într-o zi. Din păcate, el a fost arestat, iar cântecul lui a fost șters de pe conturile sale.
Jurnaliștii nu au scăpat nici ei de lege, cum e cazul lui Niloofar Hamedi, una dintre primele jurnaliste care au publicat spitalizarea lui Amini. În clipa de față, ea este în custodia poliției, în carceră. Demonstrații de solidaritate cu femeile iraniene au avut loc în întreaga lume, și în România, în fața Ambasadei Iranului din București.
Din 24 septembrie 2022, hashtag-ul #Mahsa_Amini, cât și echivalentul său în persană a doborât recordul Twitter cu peste 80 de milioane de tweet-uri.
Jurnalista iraniană Niloofar Hamedi, aflată în custodia poliției. FOTO via WhatsApp Iran
„30 de ani nu am simțit bucuria soarelui pe față”
Parvin este o tânără de 33 de ani din Iran, care locuiește în București de trei ani și jumătate. Ea este cea care m-a pus în legătură cu trei voci din țara ei, chiar dacă comunicarea cu prietenii ei decurge foarte greu, în condițiile prezente.
Parvin mi-a vorbit despre cum este viața ei în România, motivul pentru care a participat la protestul din București și dorința pe care o are de la autoritățile române. Tânăra a povestit cum nu există o comunitate specială de iranieni în România, dar păstrează legătura cu mulți pe grupuri de Facebook sau Whatsapp. Protestul din București, spune ea, a fost organizat de un iranian, care preferă să nu-și dezvăluie numele.
„Vrem să arătăm lumii întregi cum iranienii protestează împotriva guvernului islamic și sperăm ca guvernul României să-l sune pe ambasadorul din Iran de aici și să-l întrebe de ce oamenii sunt uciși în stradă. Doar pentru că protestează și-și cer drepturile?
Îmi doresc din inimă ca toate femeile politiciene din Europa, atunci când sunt invitate în întruniri politice cu membrii islamici iranieni, să nu poarte hijab. Altfel, validează modul în care guvernul nu respectă femeile și drepturile omului”, spunea ea.
Parvin povestește cum iranienii protestează zi de zi, dar mulți sunt împușcați și chiar omorâți de trupele guvernului, în timp ce alții sunt arestați din propriile case, iar familiile lor nu au idee unde sunt duși.
„Jurnaliștii au interzis să vorbească despre asta, nimeni nu are voie să vorbească despre aceste proteste. Este în totală opoziție cu drepturile omului”, continuă ea. În cadrul protestului din București mulți iranieni au ieșit în stradă, deși mulți au familii în Iran și riscă să fie arestați pe aeroport, când merg în vizita, sau ca familiile lor să nu mai fie lăsate să iasă din țară.
„Probabil nu voi mai merge în Iran o vreme, deoarece îmi este frică să nu mă aresteze în aeroport. Însă nu pot să rămân indiferentă la ceea ce se întâmplă, mai ales când armata omoară tineri de 16-17 ani. Nu pot închide ochii în fața acestor criminali”, adaugă ea.
Tânăra vorbește și despre drepturile femeilor în Iran și lipsa lor profundă de libertate, în timp ce-mi arată video-uri cu femei moarte în timpul protestelor, dar și femei care sunt bătute brutal de poliția moravurilor, ba chiar duse în dubă cu ajutorul unui lasou folosit de hingheri.
„De peste 40 de ani nu putem merge cu bicicleta pe stradă, nu putem avea câini ca animale de companie, nu putem merge pe stadion să vedem un meci, nu putem avea custodia copiilor noștri, nu putem părăsi țara singure, fără acordul tatălui, dacă suntem single, sau fără cel al soțului, și nu putem avea drepturi de divorț, deoarece doar bărbații pot divorța de o femeie.
Sunt peste 40 de ani de suferință mentală și fizică. Trebuie să ne gândim cu ce ne îmbrăcăm când ieșim din casă, să nu fim oprite de poliția moravurilor. E o suferință psihică”, adaugă ea.
Parvin descrie și despre protestele din 2019, unde 1500 de oameni au fost omorâți, iar guvernul a oprit internetul timp de șapte zile. „În 2022 lumea vrea să ne audă. De 40 de ani vrem să avem o voce, dar nimeni nu a vrut să ne audă. De asta iranienii nu vor să piardă această oportunitate, încercăm să fim auziți. De asta moartea lui Amini a devenit motiv de schimbare și de revoluție.”
Tânăra spune despre cum poliția moravurilor este compusă din femei, dar sunt și bărbați. Prima oară, femeile sunt cele care opresc alte femei și le roagă să le urmeze la mașină. Acolo, dacă se împotrivesc, chiar dacă este împotriva religiei ca un bărbat să atingă o altă femei, polițiștii le forțează să intre în dubă, le bat și le torturează. „O viață a fost terminată, doar pentru că nu purta hijab-ul conform standardelor lor. E o tragedie.”
Parvin mărturisește că este foarte dificil să fie femeie în Iran, chiar dacă din exterior poate părea ușor să porți un hijab. Odată cu venirea în România, ea a simțit libertatea. „A fost o experiență nouă să simt soarele pe fața mea la plajă. Am fost lipsită de bucuria asta până la 30 de ani”.
„Merităm mai multă libertate în țara noastră”
Studenți la medicină din Isfahan, Iran, arată degetul mijlociu poliției în timpul protestelor anti-hijab. FOTO: SalamPix/ABACA / Abaca Press / Profimedia
Nu doar femeile protestează în Iran, ci sunt și foarte mulți bărbați care le susțin și care au ieșit în stradă alături de ele. Unul dintre ei este Jalal, din Teheran.
„Sunt soț și tată. Zilele astea ne confruntăm cu o situație dificilă în Iran, pentru că facem loc din nou speranței pentru schimbare. În ultimele zile, dar și în ultimii ani, am avut de-a face cu un guvern care nu a fost potrivit pentru noi. Orice efort de schimbare din partea poporului a fost întâmpinat cu violență.
În urmă cu trei ani, oamenii au protestat din cauza problemelor economice, dar răspunsul guvernul a fost prin a omorî mai mult de 1500 de persoane. După asta, oamenii au fost dezamăgiți, deoarece mulți au ajuns arestați sau omorâți.
În clipa de față aduc și mai multe restricții oamenilor și-i determină să le fie frică de poliție. Controlează hainele oamenilor, în special pe ale femeilor – treaba asta nu are niciun sens pentru mine, dar nici pentru foarte mulți oameni care trăiesc aici.
Însă, dacă nu ești de acord cu toate astea, te vor aresta, asta este consecința, iar apoi nu știi ce se va întâmpla cu tine. De data asta, foarte mulți oameni cer schimbare, iar asta poate genera schimbare.
Am credință și speranță în asta, deoarece merităm mai multă libertate în țara noastră. Sper la un viitor mai bun pentru mine, soția, mea, copilul meu, familia mea. Îmi doresc să trăim într-o țară care prosperă, nu sub regimul unui guvern care distruge totul.”
„Familiile celor arestați nu știu nimic despre cei care au fost luați din propriile locuințe”
Farhad este un alt tânăr din Teheran care vorbește despre protestele începute odată cu moarte lui Mahsa. „În ultimele săptămâni, foarte mulți oameni și-au pierdut viețile sau au fost grav răniți în timpul protestelor din Teheran.
Poliția a folosit tot felul de arme împotriva protestatarilor, inclusiv pistoale, fapt care a luat viața multor civili. Sunt foarte mulți pe străzi, iar poliția a arestat mulți oameni, de la protestatari, oameni care au scris despre ce se întâmplă în social media sau figuri publice.
Intră în casele oamenilor, îi arestează, iar în multe cazuri, familiile celor arestați nu știu nimic despre cei care au fost luați din propriile locuințe. Nici măcar nu știu unde au fost duși. Chiar dacă regimul face tot ceea ce poate pentru a-i amenința pe oameni, și chiar dacă a închis internetul în multe regiuni, oamenii nu s-au oprit nicio clipă și ies în stradă. Nu ne pot ucide pe toți. Pentru femei, viață și libertate”, zice el.
„În țara mea, bărbații sunt alături de femei și își riscă viața alături de ele”
Arghavan este o tânără din Lahijan, un oraș cu peste 160 mii locuitori aproape de Marea Caspică.
„Trăiesc într-o țară unde femeile sunt omorâte și băgate la închisoare pentru că fac alegeri despre cum se îmbracă sau cum se prezintă în fața lumii. Trăiesc într-o țară unde mamele nu pot avea custodia copiilor lor, doar dacă tatăl copiilor o lasă. Trăiesc într-o țară unde femeile nu pot munci sau studia, doar dacă tatăl sau soțul lor le lasă.
Trăiesc într-o țară unde un cântăreț de hit-uri a fost arestat, iar video-ul său a fost șters pe de contul său. Trăiesc într-o țară unde nu este libertate, iar guvernul amenință și omoară.
Sunt peste două săptămâni de la începutul protestelor, de când guvernul au omorât-o pe sora noastră într-un mod brutal. În țara mea, bărbații sunt alături de femei, le susțin în timpul protestelor împotriva guvernului și își riscă viața alături de ele.
În multe regiuni au închis internetul și trimit armata să reducă la tăcere mișcarea protestatară, să-i rănească pe oameni și să-i ucidă, dar nu ne temem de toate astea (moarte, închisoare, răni). Nu lăsați determinarea și curajul oamenilor din Iran să rămână nevăzute de lume. Fiți vocea noastră pentru femei, viață și libertate.”.
INTERVIURILE HotNews.ro