6 milioane de români plătesc asigurare de sănătate și 19 milioane beneficiază. Cum se poate limita diferența: „Pentru mulți ar putea fi o veste proastă”

România se apropie, în acest an, de 6 milioane de plătitori de asigurări de sănătate, dar numărul de beneficiari este de 19 milioane. Cifrele au fost prezentate recent de Carmen Orban, consilier pe probleme de sănătate al premierului Marcel Ciolacu, la Forumul Național al Asociațiilor de Pacienți. Așadar, din 3 români care pot accesa servicii medicale, doar unul plăteste contribuția de 10% la asigurarea de sănătate. Cine sunt însă cei 13 milioane de români care nu plătesc, dar beneficiază de servicii? 

Neoficial, în lumea medicală se vorbește insistent, de cel puțin un an, despre o regândire din temelii a sistemului public de asigurări de sănătate. Multă lume se așteaptă la schimbări majore începând de anul viitor, după alegerile prezidențiale și parlamentare. Dacă va fi vorba despre creșterea contribuției pentru cei care deja plătesc sau despre o extindere a numărului de persoane care contribuie, nimeni nu poate spune în acest moment. 

Limitarea diferenței dintre numărul de persoane care contribuie și cele care beneficiază ar eficientiza sistemul de sănătate

România a decis să își finanțeze sistemul de sănătate printr-o schemă de asigurări sociale de sănătate, care presupune „solidaritate în constituirea şi utilizarea fondurilor”. Respectiva schemă pare însă, în momentul de față, că nu mai face față adecvat nevoilor în ceea ce privește acoperirea serviciilor de sănătate pentru populație, explica, în trecut, într-un dialog cu HotNews, dr. Adrian Pană, expert în politici publice și management sanitar.

Țara noastră oferă, în acest moment, un pachet foarte extins de servicii medicale incluse în sistemul public de asigurări de sănătate. Numai că accesul la ele există, de multe ori, doar pe hârtie, spune expertul. Principala cauză este lipsa banilor. 

„Un sistem de asigurări sociale de sănătate în care avem nu foarte mulți contributori, dar foarte multe persoane care au nevoie de servicii de sănătate – în special persoanele care nu contribuie la asigurările sociale de sănătate și pentru care nici statul nu contribuie cu partea pe care acestea ar trebui să o plătească – se dezechilibrează și este normal să se dezechilibreze”, arăta Adrian Pană.

O decizie politică

„În momentul de față, știți că noi avem diferite categorii de persoane care sunt exceptate de la plată, sunt instituții care plătesc contribuțiile în diferite proporții – unii plătesc suma totală, iar alții nimic. Eficientizarea sistemului de asigurări de sănătate ar presupune să limităm diferența existentă în acest moment între numărul de persoane care contribuie și cele care beneficiază de servicii de sănătate. Dar, poate surprinzător, și ceva ce pentru mulți ar putea fi o veste proastă: „subțierea” pachetului de servicii oferite în acest moment, finanțarea de către stat doar a celor esențiale și „transferul” unora dintre servicii pe un pachet de asigurări complementare de sănătate”, mai spunea expertul Adrian Pană, în dialogul cu HotNews.

Iar decizia aceasta este una complicată, sublinia Adrian Pană. De ce? Pentru că este, în primul rând, o decizie politică. „Chiar dacă decidentul tehnic, expertul, ar preciza cu subiect și predicat care sunt categoriile care ar trebui să contribuie, decidentul politic este întotdeauna cel care decide că o anumită categorie este scutită, motivând această decizie. Dar, când face acest lucru, ar trebui să fie conștient că acea categorie nu e doar scutită de plată, ci există o instituție, o entitate care acoperă cu respectiva sumă de bani contribuția categoriei care este exceptată de la plată.”

CNAS nu are bani pentru ultimul trimestru al acestui an

Sistemul de asigurări de sănătate din România are probleme de finanțare tot mai mari: anul trecut, bugetul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate s-a terminat încă din perioada august-septembrie, fiind apoi cârpit periodic cu sume alocate din Fondul de rezervă al Guvernului. 

Numeroase spitale au intrat în anul 2024 cu datorii rostogolite de luni de zile către furnizori, inclusiv arierate. Pe finalul anului 2023 și în prima parte a acestui an, tot mai mulți medici și manageri de spitale, de obicei rezervați în declarații de acest fel, au început să vorbească deschis despre faptul că spitalele sunt nevoite să amâne operații care nu reprezintă urgențe sau să trimită pacienții și aparținătorii să cumpere singuri medicamente și diverse materiale sanitare. 

În noiembrie 2023, Andrei Baciu, președintele CNAS la acea vreme, declara public că instituția ceruse în acea lună 4,2 miliarde lei, dar primise doar 1,7 miliarde lei din Fondul de rezervă.

În spatele cifrelor seci se ascund adevărate drame: oameni care nu își mai găsesc cu lunile tratamentul compensat în farmacii, nu îl mai primesc din spitale sau nu mai au acces la analize și servicii medicale decât cu bani din buzunar. Bani pe care unii dintre ei nu îi au.

Valeria Herdea, actualul președinte al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, dă asigurări că CNAS este, în acest moment, la zi cu plățile către furnizori: spitale, clinici, cabinete medicale, laboratoare de analize sau farmacii.

În luna aprilie însă, Valeria Herdea făcea o declarație îngrijorătoare: CNAS are fonduri doar pentru primele nouă luni ale anului, nefiind acoperit ultimul trimestru. Practic, la fel ca anul trecut.

La finalul lunii mai, la insistențele presei, Valeria Herdea declara că „avem promisiunea fermă că acest an se va termina cu demnitate”. Herdea își pune speranțele într-o rectificare bugetară la finalul trimestrului III sau începutul trimestrului IV. Rectificare bugetară care, anul trecut, nu a venit.

În acest context, se pune problema cât timp va mai putea funcționa sistemul de asigurări de sănătate în actuala formulă.

Ce spune legea: cine este asigurat fără să plătească

Sistemul public de asigurări de sănătate din România este reglementat de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și de Codul Fiscal. 

În prezent, contribuția de 10% la asigurarea de sănătate este datorată de persoanele care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor + alte venituri impozabile: venituri din activități independente, activități din agricultură, silvicultură, piscicultură, cedarea folosinței bunurilor, venituri din proprietate intelectuală etc. Există și categorii de venituri exceptate, pentru care nu se datorează CASS, precum: unele drepturi bănești acordate prin lege, drepturile bănești din șomaj sau protecție socială etc.

În cei 18 ani de existență, Legea sănătății 95/2006 a fost actualizată de nenumărate ori, devenind una dintre cele mai amendate legi din România. În anul 2006, la momentul intrării sale în vigoare, contribuția la asigurările de sănătate era de 6,5%. În plus, la acel moment existau 15 categorii de persoane asigurate fără plata contribuției. Astăzi vorbim despre 20 de astfel de categorii.

Cele 20 de categorii de asigurați fără plata contribuției la sistemul public de asigurări de sănătate în prezent, conform Legii sănătății nr. 95/2006, în condițiile prevăzute de Codul Fiscal:

1. Copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, inclusiv absolvenţii de liceu, până la începerea anului universitar, dar nu mai mult de 3 luni de la terminarea studiilor, ucenici sau studenţi, studenţii-doctoranzi care desfăşoară activităţi didactice, potrivit contractului de studii de doctorat, în limita a 4 – 6 ore convenţionale didactice pe săptămână, precum şi persoanele care urmează modulul instruirii individuale, pe baza cererii lor, pentru a deveni soldaţi sau gradaţi profesionişti; (prevazuti in forma initiala ca persoane care satisfac serviciul militar cu plata din alte surse)
2. Tinerii cu vârsta de până la 26 de ani care provin din sistemul de protecţie a copilului;
3. Soțul, soţia şi părinţii fără venituri proprii, aflaţi în întreţinerea unei persoane asigurate;
4. Persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, prin Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 – 1961, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi persoanele prevăzute în Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului – Lupeni – august 1977 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, pentru drepturile băneşti acordate de aceste legi;
5. Persoanele cu handicap, pentru veniturile obţinute în baza Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
6. Bolnavii cu afecţiuni incluse în programele naţionale de sănătate stabilite de Ministerul Sănătăţii, până la vindecarea respectivei afecţiuni; pentru serviciile medicale aferente bolii de bază a respectivei afecţiuni, dacă nu realizează venituri din muncă, pensie sau din alte resurse;
7. Femeile însărcinate şi lăuzele – pentru servicii medicale legate de evoluţia sarcinii, iar cele care nu au niciun venit sau au venituri sub salariul de bază minim brut pe ţară, pentru toate serviciile medicale;
8. Persoanele fizice care se află în concedii medicale pentru incapacitate temporară de muncă, acordate în urma unor accidente de muncă sau a unor boli profesionale, precum şi cele care se află în concedii medicale acordate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi completările ulterioare;
9. Persoanele care se află în concediu de acomodare, potrivit Legii nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, republicată, în concediu pentru creşterea copilului potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările şi completările ulterioare;
10. Persoanele care execută o pedeapsă privativă de libertate sau se află în arest preventiv în unităţile penitenciare, persoanele care se află în executarea măsurilor prevăzute la art. 109 şi 110 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare, persoanele care se află în executarea unei măsuri educative privative de libertate, precum şi persoanele care se află în perioada de amânare sau de întrerupere a executării pedepsei privative de libertate;
11. Persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj sau, după caz, de alte drepturi de protecţie socială care se acordă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, potrivit legii;
12. Persoanele reţinute, arestate sau deţinute care se află în centrele de reţinere şi arestare preventive – dacă nu realizează venituri din muncă, pensie sau din alte resurse,, străinii aflaţi în centrele de cazare în vederea returnării ori expulzării, precum şi cei care sunt victime ale traficului de persoane, care se află în timpul procedurilor necesare stabilirii identităţii şi sunt cazaţi în centrele special amenajate potrivit legii;
13. Persoanele fizice care beneficiază de ajutor social potrivit Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare;
14. Persoanele fizice care au calitatea de pensionari, pentru veniturile din pensii (pana la 4.000 lei/lunar), precum şi pentru veniturile realizate din drepturi de proprietate intelectuală;
15. Persoanele fizice cu venituri din pensii şi indemnizaţie socială pentru pensionari, de până la 900 lei/lună inclusiv, indiferent dacă realizează sau nu alte venituri;
16. Persoanele cetăţeni români, care sunt victime ale traficului de persoane, pentru o perioadă de cel mult 12 luni;
17. Personalul monahal al cultelor recunoscute, aflat în evidenţa Secretariatului de Stat pentru Culte;
18. Voluntarii care îşi desfăşoară activitatea în cadrul serviciilor de urgenţă voluntare, în baza contractului de voluntariat, pe perioada participării la intervenţii de urgenţă sau a pregătirii în vederea participării la acestea, conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 88/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 363/2002, cu modificările şi completările ulterioare;
19. Prestatorii casnici care utilizează şi preschimbă în bani, potrivit legii, cel puţin 85 de tichete de activităţi casnice, lunar;
20. Donatorii de celule stem hematopoietice care au donat pentru un pacient neînrudit sau înrudit, pentru o perioadă de 10 ani de la donare – sunt identificaţi ca fiind compatibili cu un pacient neînrudit sau înrudit, pentru evaluarea medicală finală în vederea donării, donare şi monitorizarea postdonare, dacă nu realizează venituri din muncă, pensie sau din alte resurse.

Cum se constituie bugetul CNAS: nu doar din contribuțiile asiguraților

Bugetul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate sau Fondul Național Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate (FNUASS) nu provine exclusiv din contribuțiile asiguraților, chiar dacă aceasta este principala sursă. 

Sursele de finanțare din care se constituie FNUASS sunt: 

• Contribuţia de asigurări sociale de sănătate suportată de asiguraţi;

• Sumele care se distribuie fondului din contribuţia asiguratorie pentru muncă;

• Contribuțiile trimestriale datorate de deținătorii de autorizații de punere pe piață a medicamentelor: taxa clawback + contracte cost-volum. 

• Sumele provenite din protocoale încheiate de CNAS cu deţinătorii de autorizaţii de punere pe piaţă.

• Subvenţii de la bugetul de stat.

• Alte surse: donații, sponsorizări, dobânzi, exploatarea patrimoniului CNAS şi al caselor de asigurări de sănătate.