Ce urmează pentru puternicul lider irakian Moqtada al-Sadr?

Retragerea lui Al-Sadr din viața politică a aruncat Irakul într-un haos și mai mare, în timp ce susținătorii săi se luptau cu grupurile rivale pro-Iran, potrivit Al Jazeera.

Violențele au izbucnit pentru a doua zi în capitala irakiană, Bagdad, după ce demisia bruscă a lui Moqtada al-Sadr din politică a catapultat țara în haos.

Deși nu a fost niciodată direct în guvern, al-Sadr rămâne una dintre cele mai influente figuri politice irakiene și are un mare număr de adepți la nivel de bază.

El și-a anunțat luni retragerea din politică, exacerbând o situație deja tensionată, în care țara a rămas fără guvern timp de 10 luni.

Demisia sa a venit la două zile după ce a declarat că „toate partidele”, inclusiv al său, ar trebui să renunțe la pozițiile guvernamentale pentru a ajuta la rezolvarea crizei politice.

Ca răspuns la declarația lui al-Sadr, susținătorii acestuia au luat cu asalt palatul guvernamental din Zona Verde din Bagdad. Confruntările cu grupurile rivale de șiiți s-au soldat cu cel puțin 30 de morți și alți 700 de răniți.

Cu toate acestea, la fel cum a reușit să tulbure capitala cu declarația sa inițială, ordinul dat marți de al-Sadr susținătorilor săi de a părăsi Zona Verde a dus rapid la încetarea luptelor – subliniind puterea liderului religios asupra susținătorilor săi și lăsând irakienii să se întrebe ce se va întâmpla în continuare în criza politică a țării.

Dezacordul dintre facțiuniile șiite

Irakul se află într-un impas politic de la alegerile legislative din octombrie anul trecut, din cauza dezacordului dintre facțiunile șiite cu privire la formarea unui guvern.

Al-Sadr a fost prezentat ca un lider major după ce partidul său a obținut 70 din totalul de 329 de locuri în parlament – o creștere semnificativă în comparație cu rezultatul din 2018, când mișcarea sa a obținut 54 de locuri -, dar încă departe de o majoritate.

În iunie, politicienii săi au demisionat în încercarea de a ieși din impas, ceea ce a făcut ca organizația Cadrul de Coordonare – un bloc șiit pro-Iran și rival – să devină cel mai mare bloc.

În ciuda faptului că partidul său a câștigat cele mai multe locuri la alegerile din octombrie, al-Sadr nu a candidat pentru funcția de prim-ministru al Irakului.

Motivul este relativ simplu și se întemeiază pe strategia politică a lui al-Sadr, a declarat pentru Al Jazeera Ruba Ali al-Hassani, cercetător postdoctoral la Universitatea din Lancaster & Proiectul SEPAD.

„Strategia lui Sadr pentru a-și menține adepții este pretenția sa de a fi un reformator. Folosindu-se de această pretenție, el a sprijinit Mișcarea Tishreen [Octombrie] timp de luni de zile, până când Iranul i-a cerut să își retragă acest sprijin”, a declarat al-Hassani.

„Este posibil ca răsturnarea sa de situație în această chestiune particulară să-l fi costat câțiva adepți, dar, în cea mai mare parte, adepții săi sunt total loiali și cred cu adevărat în imaginea sa de reformator. Pe această bază, îl pot vedea pe Sadr evitând funcția de premier pentru a-și menține pretenția de reformator. De asemenea, partidul său este strategic în alianțele sale. La alegerile din 2018, s-a aliat cu Partidul Comunist din Irak pentru a-și menține acest titlu de reformator.”, spune analistul.

„Totul este ironic, având în vedere că a avut sadriști în cabinete anterioare care au deținut ministere, cum ar fi Ministerul Sănătății, care se află într-o stare foarte deteriorată, în timp ce pretindea că aduce reforme”, a adăugat al-Hassani.

Cu toate acestea, întrebările din jurul politicilor sale nu au avut un efect semnificativ asupra popularității sale.

„Pretinzând în mod fals că va boicota alegerile de la sfârșitul verii, el a câștigat o pârghie, deoarece toți politicienii care vor căuta legitimitate în alegeri aveau nevoie ca el să participe. Aceasta a fost o mișcare inteligentă, astfel încât, atunci când Sadr a „reintrat” oficial în alegeri, am aflat că nu a intenționat niciodată să boicoteze cu adevărat, deoarece partidul său se mobilizase între timp cu o aplicație mobilă, înregistrarea cărților de alegător etc.”, a declarat al-Hassani.

Deși partidele lui al-Sadr au obținut cele mai multe locuri și, prin urmare, capacitatea de a forma următorul guvern, el se confruntă încă cu obstacole complexe, în special ideologice, a precizat al-Hassani.

„Cu unele partide susținute de Iran, precum Fatah, care amenință cu violența dacă nu obțin renumărarea voturilor pe care o cer, formarea guvernului va fi o provocare”, spune acesta pentru Al Jazeera.

„Ne putem aștepta ca el să dea înapoi”

Pentru Hamzeh Hadad, cercetător invitat la Consiliul European pentru Relații Externe (ECFR), anunțul său „nu este foarte clar”.

„În tradiția sadristă, ne putem aștepta ca el să dea înapoi”, a declarat el pentru AFP. Dar, „și acest lucru este mai terifiant, se poate crede că el le dă undă verde susținătorilor săi să facă ce vor, spunând că nu mai este responsabil pentru acțiunile lor”.

Sâmbătă, Moqtada Sadr dăduse „72 de ore” „tuturor partidelor” aflate la putere de la căderea lui Saddam Hussein în 2003 – inclusiv a sa – să renunțe la posturile guvernamentale pe care le dețin și să facă „loc pentru reforme”.

Disputa dintre sadriști și Cadrul de coordonare nu a degenerat până acum în confruntări armate, dar Hashd al-Shaabi, foști paramilitari aliați cu Teheranul și integrați în forțele irakiene, s-a declarat gata să „apere instituțiile statului”.

Moqtada Sadr, născut în 1974, nu a guvernat niciodată. A devenit cunoscut după invazia Irakului condusă de SUA în martie 2003, în special prin crearea Armatei Mehdi, o miliție de „rezistență” împotriva ocupantului.

În declarația sa publicată luni, el nu a făcut însă nicio referire la Armata Mehdi sau la Brigăzile Păcii, o altă grupare armată aflată sub comanda sa, creată în 2014 după ce Mosul a căzut în mâinile jihadiștilor din gruparea Statul Islamic (EI).