UE a reușit să ajungă la un acord privind achiziția comună a milionului de obuze pentru Ucraina, după o lună și jumătate de dispute

Țările Uniunii Europene au finalizat miercuri un acord privind achiziția în comun de muniție pentru Ucraina, după săptămâni de neînțelegeri și dezacorduri care i-au frustrat pe liderii de la Kiev, relatează Reuters.

Ambasadorii țărilor membre ale UE au aprobat acordul la o întâlnire de la Bruxelles, punând capăt unei dispute care viza dacă aceste contracte de furnizare a muniției ar trebui să fie acordate companiilor din UE sau și din afara UE sau ar trebui produse doar în blocul comunitar.

Suedia, actualul deținător al președinției rotative a UE, a declarat că ambasadorii au aprobat decizia „de a sprijini forțele armate ucrainene cu 1 miliard de euro pentru achiziționarea la comun a muniției și rachetelor”.

Detaliile acordului nu au fost disponibile imediat.

Mecanismul de achiziție comună face parte dintr-o acțiune mai largă a UE de a furniza Ucrainei 1 milion de obuze de artilerie și rachete în următoarele 12 luni, în urma cererilor Kievului, care are nevoie urgentă de astfel de muniții pentru a lupta împotriva invaziei Rusiei.

Miniștrii de externe ai UE au aprobat planul general în martie, dar schema de achiziții nu a putut fi finalizată timp de câteva săptămâni, în timp ce guvernele se certau asupra regulilor de eligibilitate.

Țările UE au convenit deja să limiteze mecanismul la firmele din UE și din Norvegia, care are legături economice strânse cu blocul.

Dar diplomații au spus că Franța – cu o industrie proprie de armament substanțială – a insistat că producția în sine ar trebui să aibă loc în Europa.

Această poziție a frustrat alți membri ai UE, inclusiv țările din est și țările baltice, Germania și Țările de Jos.

Aceștia și-au exprimat scepticismul că industria europeană are capacitatea de a produce destule obuze rapid, fără a utiliza măcar componente din afara UE.

Ministrul ucrainean de externe Dmitro Kuleba și-a exprimat luna trecută frustrarea că acordul nu a fost încă implementat, avertizând că „costul inacțiunii se măsoară în vieți umane”.