The Guardian: O fotografie grăitoare: pe un coridor de la Bruxelles, UE îşi restabileşte controlul asupra Brexit

Fotografiile spun foarte multe. Joi seara la Bruxelles, reprezentantul permanent al Bulgariei la UE, Dimitri Ţancev, a postat pe Twitter o fotografie pe care a intitulat-o „Pe coridoarele Consiliului European Articolul 50”, relatează The Guardian citat de Rador.

Într-un joc de lumini şi umbre, ca într-un tablou al Perioadei de Aur pictat de un Rembrandt sau Frans Hals modern, un grup compact format din vreo două duzini de figuri, unele în picioare, altele chircite, aplecate asupra unui ecran: oficialităţi de rang înalt din UE, diplomaţi ai statelor membre, consilieri pe tema Europei ai şefilor de guvern.

Veneau din Olanda, Spania, Germania, Irlanda, Letonia, Franţa. Printre ei se afla adjunctul negociatorului pentru Brexit al blocului, consilierii pentru Europa al Angelei Merkel şi al lui Emmanuel Macron, vice-secretarul general al Comisiei Europene, ambasadorii de la Dublin şi Haga. Evident, nu era niciun britanic. După doi ani de convorbiri din ce în ce mai frustrante pe tema Brexit, cu un guvern disperat de divizat, incapabil să explice chiar şi ce se doreşte de fapt – în domeniul realului -, Europa s-a săturat. „Este ca şi când am avea de-a face cu un stat eşuat”, a mărturisit o oficialitate înainte de summit.

Aceasta a fost restabilirea controlului UE – dacă nu în mod crucial asupra deciziei finale, cel puţin asupra graficului. Oamenii din imagine erau conectaţi cu liderii UE din sala summitului, imaginându-şi un plan care să constrângă în sfârşit şi inevitabil Marea Britanie să se confrunte cu realitatea şi să aleagă.

Conform mecanismului termenului limită dublu pe care l-au propus, Regatul Unit va rămâne în UE până în 22 mai dacă parlamentarii britanici vor susţine acordul Theresei May săptămâna aceasta, dar va pleca în 12 aprilie în lipsa unui acord – dacă nu cumva până atunci va fi găsit o cale alternativă de ieşire din actualul haos privind Brexitul, va fi de acord să organizeze alegeri europene şi va cere o amânare mult mai lungă.

A fost o soluţie inteligentă, au avut impresia mulţi de pe continent. „Garantează că britanicii recunosc că Brexit este responsabilitatea lor şi îi obligă în fine să accepte consecinţele divorţului pe care îl urmăresc”, scria Le Monde.

Soluţia spune de fapt că toate opţiunile – acord, lipsa unui acord, regândirea – rămân deschise dar în trei săptămâni trebuie aleasă una din ele.

Şi a fost rezultatul unui compromis foarte european. Unele guverne, inclusiv al Franţei, Spaniei şi Belgiei, au fost iniţial favorabile unei abordări mult mai intransigente, în care orice amânare dincolo de termenul limită iniţial 29 martie, în cazul eşecului unui al treilea vot în parlament, să fi fost condiţionată de un nou obiectiv explicit cum ar fi un al doilea referendum sau organizarea de alegeri.

În fruntea unui grup de lideri care nu prea au încredere în guvernul britanic, preşedintele francez simţea de mult timp că o prelungire lungă ar fi inutilă, chiar dăunătoare. O a treia respingere a acordului de Brexit al Theresei May i-ar duce „pe toţi cu gândul la certitudinea lipsei unui acord”, a spus Macron la sosirea la summit, adăugând: „Noi suntem pregătiţi”.

Dar Merkel a fost substanţial mai prudentă, crezând că UE27 ar trebui să facă tot ce-i stă în puteri pentru a amâna, a îmblânzi şi poate chiar a inversa Brexit-ul. „Răbdarea noastră este nelimitată”, a spus o oficialitate germană. „Pentru noi, relaţiile cu Regatul Unit sunt un pilon central al însăşi UE şi un element cheie al arhitecturii sale viitoare”.

Sprijinită de olandezi, irlandezi şi alţii, Merkel a simţit în acelaşi timp că pentru viitoarele relaţii ale UE cu Marea Britanie ar fi o idee îngrozitoare ca începutul să fie o prăbuşire a Regatului Unit la ieşire. „Noi vom face tot ce putem pentru a ne asigura că asta nu se va întâmpla”, a spus ea; pentru ea, poziţia dură a lui Macron sporea riscul unui Brexit nereglementat dezastruos.

Ce i-a adus laolaltă? Dincolo de consensul care a produs planul UE s-au aflat trei considerente cruciale. În primul rând, UE27 nu aveau intenţia de a permite nesfârşitei nehotărâri britanice să slăbească ordinea legală a blocului sau stabilitatea sa politică – ceea ce însemna că o amânare necondiţionată, prelungind incertitudinea dincolo de alegerile europene din 23-26 mai, era de neconceput, nu doar legal dar şi politic.

Liderii se temeau că un Brexit nefinalizat, supurând, ar fi dat un imbold forţelor eurosceptice de pe continentul care – de la mişcarea „vestelor galbene” din Franţa, la ascensiunea naţionaliştilor populişti de felul Forumului pentru Democraţie din Olanda şi al Vox din Spania – are deja destule probleme de acest soi.

Theresa May a solicitat o amânare până la 30 iunie, ziua dinainte de învestirea noului Parlament European. Asta nu avea şanse de reuşită. Dar acum chiar şi 22 mai, data propusă într-un proiect anterior al concluziilor summitului, pare inacceptabil de târzie.

Puţini au dorit să rişte contaminarea propriilor lor campanii electorate de Brexit. Iar la 9 mai, UE27 urmează să discute despre viitorul lor fără Marea Britanie la un summit din România; cu siguranţă Brexitul va trebui decis într-un fel sau altul, până atunci. Aşa că termenul limită pentru o decizie trebuie să fie mai devreme.

În al doilea rând, blocul era hotărât să nu cadă în ceea ce mulţi apreciau a fi capcana întinsă intenţionat sau nu de May: să permită Marii Britanii să dea vina pe UE în cazul unui Brexit haotic fără acord.

„Lipsa unui acord ar fi o veste rea pentru toţi din punct de vedere economic, chiar dacă ar fi mult mai rău pentru Marea Britanie decât pentru cei 27”, a spus o oficialitate olandeză. „Dar în plan politic ar fi groaznic. Trebuia să găsim o cale care să lase deschise toate opţiunile pentru Londra – care în esenţă asigură că în cazul în care se va ajunge la ieşirea nereglementată va fi responsabilitatea Marii Britanii”.

Dar în al treilea rând, UE27 a vrut să depăşească acest punct deoarece, pur şi simplu, are alte lucruri de care să se ocupe. Summitul de săptămâna trecută a fost încă o dată deturnat de Brexit, care a amânat o şedinţă dedicată relaţiilor cu China. Tensiunile cu Rusia, încordarea internă cu guvernele naţionaliste din cadrul blocului, comerţul şi securitatea în epoca lui Trump, schimbarea climatică, încetinirea economiei – toate acestea şi altele merită atenţie mai multă decât Brexit.

În pofida exasperării sale faţă de Brexit-ul Marii Britanii, UE27 recunoaşte că ordinea postbelică liberală se confruntă acum cu provocări fără precedent şi că nimeni din bloc nu va avea de câştigat de pe urma unui divorţ înveninat şi a ranchiunei unui Regat Unit grav şubrezit. Aşadar, ar trebui să fie păstrată posibilitatea unei reconsiderări a Brexit, poate într-o formă mai flexibilă, cuprinzând relaxarea liniilor roşii ale dnei May, încă o vreme.

La capătul celor şase ore de discuţii, liderii UE au convenit un acord asupra a ceea ce o oficialitate a calificat drept o soluţie „neobişnuit de elegantă”. La insistenţa lui Macron, premierului Belgiei Charles Michel şi a lui Xavier Bettel al Luxembourgului, a fost aleasă data de 12 aprilie pentru o decizie între lipsa unui acord şi o nouă abordare, din cauză că este „termenul limită real – ultima dată la care, la nevoie, Regatul Unit ar putea organiza alegeri europene”, a spus o oficialitate franceză. Dar dacă parlamentarii vor aproba acordul lui May săptămâna aceasta, Regatul Unit va rămâne până la 22 mai pentru a permite adoptarea legilor necesare – deoarece, plecarea fiind convenită, alegerile europene nu sunt periclitate. „Acesta este un răspuns care ne protejează interesele”, a spus Macron. „De britanici depinde să-şi elimine ambiguităţile lor. Noi nu avem aşa ceva.”

Desigur, s-ar putea să nu funcţioneze. După cum spunea Rem Korteweg de la thinktank-ul olandez Clingendael, planul UE presupune că politicienii Regatului Unit vor intra în joc: „politica internă conservatoare ar putea să pună beţe în roate. Asta nu le va prii adepţilor Brexitului care au început să denunţe ‘umilinţa… marele dictat al UE’. Nu am ieşit încă din sălbăticie”.

Dar dacă nu va funcţiona, nu va fi din vina liderilor UE27 – sau din greşeala oamenilor din fotografia lui Ţancev, ale căror eforturi comune au ajutat la asigurarea faptului că decizia privind calea pe care o va alege Marea Britanie privitor la Brexit de acum înainte îi aparţine inevitabil Marii Britanii.