The Guardian: Ar trebui să nu mai mâncăm carne? Nu, atât timp cât oamenii sunt adevăratele arme de distrugere a climei

Acum, când începem să vedem efectele schimbării climei materializându-se în fața ochilor noștri, oamenii caută lucruri pe care le pot face pentru a ne vindeca planeta. O temă larg răspândită este îndemnul de nu mai consuma carne, în principal datorită emisiilor de metan ale vacilor, potrivit The Guardian, citat de Rador.

E un răspuns simplu, dar vreau să arăt că este răspunsul pentru întrebarea greșită.

Cum de a încurcat natura lucrurile în așa hal încât a permis vacilor să evolueze? În definitiv, ele sunt niște arme malefice ale distrugerii climei, nu-i așa?

Haideți să începem cu câteva lucruri elementare.

Vacile sunt animale rumegătoare. Acest lucru înseamnă că au un stomac cu mai multe compartimente, dintre care unul se numește rumen. El este practic un tanc de fermentare conținând miliarde de microbi care descompun plantele mâncate de animal. În cadrul acestui proces, unii dintre acei microbi produc metan.

Multe animale produc metan, inclusiv caii, câinii, termitele, oamenii și chiar și cangurii.

Rumegătoarele au evoluat acum 50 de milioane de ani, iar astăzi există aproape 200 de specii distincte. Așadar, rumegătoarele au o bogată diversitate ecologică și o îndelungată istorie evoluționistă.

Printre rumegătoare se numără elanul american, goralul chinezesc, tahr-ul himalaian, serow-ul japonez, renul, ibexul siberian, bivolul și iacul. Există rumegătoare de munte, de luncă, de zăpadă și de mlaștină. Există rumegătoare americane, chinezești, japoneze, spaniole și chiar și siberiene.

Dacă natura a făcut o eroare atunci când a permis rumegătoarelor să evolueze, atunci a greșit la o scară globală.

Dar poate că în definitiv nu a greșit? Poate că nu ea e de vină, ci noi?

În loc să întrebăm „Ce trebuie să facem noi, oamenii, pentru a reduce emisiile de metan ale rumegătoarelor?”, ar trebui să întrebăm „Ce am făcut noi, oamenii, pentru ca ciclul natural al metanului să se dezechilibreze atât de mult?”

Bacteriile care „mănâncă” metan trăiesc în solul sănătos și adecvat gestionat de sub picioarele șeptelului sănătos și adecvat gestionat. (Amintiți-vă, în natură nu există „deșeuri”.)

Aceste bacterii consumatoare de metan (metano-trofe) acționează precum o contrapondere la metanul produs de bacteriile generatoare de metan (metano-gene) în rumenul șeptelului de la suprafața solului. Aceasta este partea care lipsește din ciclul natural al metanului și pe care noi trebuie s-o restabilim.

Eu cred că există o diferență uriașă între „șeptel” și „șeptel adecvat gestionat”.

Imediat ce vom lua de pe iarbă animalele care pasc și le vom băga într-un spațiu închis, vom fi tăiat legătura dintre ele și sol. Acest lucru înseamnă că noi vom fi împiedicat natura să facă ce știe ea mai bine, anume să utilizeze orice fel de „deșeu”, să-l introducă într-un ciclu și să-i recicleze nutrienții, echilibrând astfel întregul sistem.

Atunci când gestionăm în mod adecvat șeptelul, afară, pe iarbă, și respectăm relația naturală dintre soluri, ierburi și animalele care pasc, obținem un sistem de producție mai curat, mai proaspăt și bine echilibrat. Obținem ecosisteme sănătoase, animale sănătoase, oameni sănătoși.

Dacă începem să punem întrebările corecte în locul celor greșite, răspunsurile încep să conteze.

Răspunsul la problema reducerii impactului nostru asupra climei nu este să încetăm să mai mâncăm carne, ci să gestionăm în mod adecvat pământul și șeptelul.

Articol de Tony Lovell (crescător de animale; urmărește să regenereze ecosisteme și să obțină rezultate pozitive în plan financiar, social și ecologic; obiectivul său este să obțină profit și în același timp să lase în fiecare an pământul pe care îl deține într-o stare și mai bună decât în cel precedent) (preluare Rador)