Le Point: Orbán versus Tusk, două drepte ireconciliabile

Congresul PPE de la Helsinki le-a permis lui Viktor Orbán şi lui Donald Tusk să-şi apere viziunea asupra Europei în două discursuri diametral opuse scrie Le Point citat de Rador.

Printre numeroşii vorbitori care s-au succedat la tribuna Congresului PPE de la Helsinki, s-au remarcat doi. Viktor Orbán, premierul maghiar, bine cunoscut în Franţa, care le-a dat colegilor săi creştini-democraţi o teribilă lecţie de realism politic. Dar răspunsul cel mai marcant a fost acela al polonezului Donald Tusk, actualul preşedinte al Consiliului European, care, conştientizând prăpastia care îl separă de colegul său Orbán, a propus propria lectură a evenimentelor.

Ce este un creştin-democrat când, în acelaşi partid, coabitează cancelarul Merkel, care a deschis uşa unui număr mare de refugiaţi, şi Viktor Orbán, care se laudă cu faptul că a oprit fluxul la frontiera sa, chit că a folosit metode forte? Este exact vertijul care traversează principalul partid din Parlamentul de la Strasbourg, partidul părinţilor fondatori ai Europei. Cum şasezeci de ani mai târziu, moştenitorii lui Robert Schuman, care au construit Europa, au ajuns să aibă opinii divergente cu privire la acest aspect?

Viktor Orbán a început prin a reaminti că partidul său este cel care a luptat, în numele libertăţii, cu regimul sovietic. Acestemento istoric nu a fost o întâmplare. Suntem în ajunul aniversării căderii Zidului Berlinului. „Noi, luptătorii pentru libertate din Europa Centrală, am ştiut întotdeauna că există o singură Europă şi că ne-am fi putut recupera libertatea doar într-o Europă unită”, a spus el de la tribună, aducând un omagiu special defunctului cancelar Kohl, cel care a invitat Fidesz, partidul lui Orbán, să se alăture marii familii PPE, acest PPE care a votat acum, cu peste 67%, declanşarea procedurii de sancţionare împotriva Ungariei.

Orbán, neiubit (a fost întâmpinat cu câteva huiduieli), este, în primul rând, cel mai bine ales lider al PPE. Şi dacă el nu a pierdut calea victoriei, care este „codificată în ADN-ul PPE”, este pentru că el nu a uitat fundamentele identităţii creştin-democrate, potrivit afirmaţiilor sale. Europa trebuie să fie Europa popoarelor, altfel nu va exista deloc”, susţine el. El face bilanţul ultimilor patru ani: „Dragi prieteni, în ultimii patru ani noi am condus Europa. Trebuie să ne-o asumăm. Trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru faptul că nu am fost capabili să-i ţinem pe britanici înăuntru şi pe migranţi afară. De ce, în 2011, am avut 16 ţări cu lideri PPE şi astăzi doar 6? Nu există nicio modalitate de a înfrumuseţa acest bilanţ. Faptele sunt fapte”.

Când liderul maghiar îi invită pe colegii săi să-şi proclame identitatea creştină, el presupune că Europa nu poate fi multiculturală. Dar, în faţa colegilor săi din PPE, el nu a îndrăznit să meargă mai departe şi nu a început să denunţe o invazie musulmană, aşa cum o face în Ungaria. El continuă să spună că i se intentează un fals proces, că este victima manipulării urzite de socialişti şi liberali, pe care colegii săi din grupul PPE nu trebuie să-i asculte. Pentru el, victoria PPE va veni prin faptul că partidul său se va uni din nou în jurul lui, luptând împotriva imigraţiei ilegale, a terorismului, a crimei organizate şi a turbulenţelor economice.

Câteva minute mai târziu, Donald Tusk a urcat, la rândul său, la tribună. Cu o mina gravă, fostul ministru polonez, a încercat să schiţeze imaginea celor două ameninţări actuale pentru Europa: neputinţa de a controla frontierele externe care a provocat o „criză de încredere” a europenilor faţă de democraţia liberală şi Uniunea Europeană. „Valorile oamenilor pentru libertate şi deschidere se menţin numai dacă ei se simt în siguranţă”, a conchis el în privinţa acestui prim punct. „A fost nevoie de timp, dar ne-am abandonat atitudinea neajutorată şi ne concentrăm eforturile pentru a securiza frontierele externe”, a continuat el, mai optimist. „Încă mai avem mult de muncă, dar cel puţin un lucru este evident: prioritatea noastră este să oprim imigraţia ilegală. Am auzit-o în gurile tuturor liderilor în timpul ultimului nostru consiliu european”.

Potrivit lui Tusk, a doua ameninţare provine din apariţia unor politicieni care au profitat de episoadele migratoare şi au „început să ofere securitate împotriva deschiderii şi libertăţii”. „Nimeni nu are dreptul, în cadrul familiei noastre politice, să atace democraţia liberală şi fundamentele ei”, a spus el, fără să-l citeze pe Orbán, dar toată lumea a înţeles că el era ţinta diatribei care a urmat. „Nu putem susţine argumentul că protecţia eficientă a frontierelor europene, a teritoriilor noastre şi a identităţii noastre înseamnă că trebuie să ne îndepărtăm de regulile democraţiei noastre liberale”.

Atunci, ce este un creştin-democrat? Donald Tusk a ocolit problema cu o enumerare negativă îndreptată în mod clar împotriva comportamentului lui Viktor Orbán. „Dacă sunteţi împotriva statului de drept şi a independenţei justiţiei, nu sunteţi un creştin-democrat. Dacă nu vă place presa liberă şi ONG-urile, dacă toleraţi homofobia, naţionalismul şi antisemitismul, nu sunteţi un creştin-democrat. Dacă puneţi statul şi naţiunea împotriva sau mai presus de libertatea şi demnitatea indivizilor, atunci nu sunteţi un creştin-democrat. Dacă doriţi conflicte şi diviziuni la nivel global şi în interiorul UE, nu sunteţi un creştin-democrat. Dacă îl susţineţi pe Putin şi atacaţi Ucraina, dacă sunteţi în favoarea agresorului şi împotriva victimei, nu sunteţi un creştin-democrat. Dacă doriţi să înlocuiţi modelul occidental al democraţiilor liberale cu un model de democraţie autoritară din Est, nu sunteţi un creştin-democrat. „

Trebuie să-ţi sacrifici valorile pentru o victorie electorală, aliniindu-te la soluţiile false ale populiştilor? Donald Tusk şi-a avertizat colegii săi: în acest caz, „victoria noastră nu va avea sens”.