Norman Manea vorbeste despre "Limba exilata", la Conferintele Teatrului National

Unul dintre cei mai apreciaţi prozatori şi eseişti români şi cel mai tradus autor de limbă română, Norman Manea va susţine o conferinţă pe tema „Limba exilată”, pornind de la volumul Plicuri şi portrete, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, volum apărut de curând la Editura Polirom, pe care, alături de alte cărţi ale autorului, le veţi putea achiziţiona din foaier, de la standul editurii.

Conferinţa de la Teatrul Naţional încheie seria de întâlniri cu publicul din timpul vizitei sale în România.

Stabilit de peste 25 ani la New York, a dobândit o mare reputaţie literară atât în Statele Unite, cât şi în Europa. În exilul său, Norman Manea şi-a luat Patria, adică limba, cu sine – aşa cum mărturiseşte adesea -, la fel cum melcul îşi poartă casa în pribegiile sale, şi a continuat să-şi scrie prodigioasa operă în limba română.

În prelegerea de la Teatrul Naţional din Bucureşti, Norman Manea va ilustra tema – veche şi tot mai actuală – a exilului prin evoluţia creaţiei sale. Retrospectiva şi introspecţia sa oferă un tulburător tablou al tensiunilor şi traumelor provocate de dislocare şi deposedare lingvistică, dar şi al stimulării prin înstrăinare şi re-naştere spirituală. Aventura dramatică şi fascinantă a „limbii exilate” conferă o nouă dimensiune apartenenţei în lumea centrifugă şi globalizată a realităţii contemporane.

„Plecarea din România a dus, fireşte, la teribile deposedări. Faptul că le prevăzusem nu a diminuat, în timp, efectul traumatic. Printre altele, am părăsit nu doar bibliotecile şi librăriile bucureştene, ci şi cărţile adunate, cu sârg şi drag, în propria bibliotecă. Am lăsat în urmă şi amintiri, şi sute de plicuri cu epistole şi cu ciorne de proiecte literare, şi părinţi, şi prieteni…” (Norman Manea)

Norman Manea, născut în 1936, este unul dintre cei mai apreciaţi prozatori şi eseişti români, profesor de literatură europeană şi „writer în residence” la Bard College, New York.

De la debutul din 1966 şi pâna în 1986, când a plecat din ţară, a publicat 10 volume, fiind distins cu Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1979) şi Premiul Uniunii Scriitorilor (1984, anulat de Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste). În 1992 a primit Bursa Guggenheim şi Premiul MacArthur, în 1993 Biblioteca Naţională din New York l-a sărbătorit cu prilejul acordării distincţiei de „Literary Lion” al bibliotecii, în 2002 i s-a atribuit Premiul internaţional de literatură Nonino pentru „Opera omnia”, iar în 2006, Premiul Medicis Etranger pentru Întoarcerea huliganului.

În 2010 a primit distincţia „Commandeur dans l’Ordre des Arts et des Lettres” din partea guvernului francez, iar în 2011, prestigiosul premiu literar Nelly Sachs. În 2012, Uniunea Scriitorilor din România i-a decernat Premiul Naţional pentru Literatură.

La Editura Polirom a mai publicat: Întoarcerea huliganului (ed. I, 2003; ed. a II-a, 2006, 2008, 2011), Plicuri şi portrete (ed. I, 2004), Fericirea obligatorie (ed. a II-a, 2005, 2011), Despre Clovni: Dictatorul şi Artistul (ed. a II-a, 2005; ed. a III-a, 2013), Anii de ucenicie ai lui August Prostul (ed. a II-a, 2005, 2010), Plicul negru (ed. a IV-a, 2007, 2010), Sertarele exilului. Dialog cu Leon Volovici (2008), Înaintea despărţirii. Convorbire cu Saul Bellow (2008), Vorbind pietrei (2008), Atrium (ed. a II-a, 2008), Variante la un autoportret (2008), Vizuina (ed. I, 2009; ed. a II-a, 2010), Curierul de Est. Dialog cu Edward Kanterian (2010), Cuvinte din exil (împreună cu Hannes Stein, 2011), Captivi (ed. a II-a, 2011), Cartea fiului (ed. a II-a, 2012) şi Zilele şi jocul (ed. a II-a, 2012).

​