Radu Paraschivescu citeste din "Maimuta carpatina" la Libraria Humanitas Cismigiu
Marţi, 10 decembrie, de la ora 19.00 în Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bld. Regina Elisabeta nr.38) Radu Paraschivescu isi da intalnire cu cititorii la o seara de lectura.
În cele treizeci de texte din „Maimuţa carpatină“, Radu Paraschivescu încearcă să găsească explicaţii pentru câteva fenomene care ne colorează strident viaţa de zi cu zi: voluptatea excesului, tabloidizarea zonelor pe care le credeam necontaminabile, triumful antimodelelor, comportamentele papuaşe etc. Cu toate acestea, „Maimuţa carpatină“ nu e scrâşnetul unui ciufut, ci mai degrabă expresia unei speranţe. Aceea că normalitatea va înceta – nu se ştie când şi nu se ştie cum – să aibă statut de excepţie.
După douăzeci şi patru de ani de viaţă liberă, România e tot în tranziţie. Ea îşi aminteşte de unde a plecat, dar nu mai ştie exact – dacă o fi ştiut vreodată – unde îşi propune să ajungă. Mereu pe drum, eternă şi fascinantă pentru unii, pur şi simplu surprinzătoare pentru alţii, România de azi e un spaţiu în care se amestecă toate culorile, sunetele şi aromele. Dincolo de verdicte şi generalizări, dincolo de exasperări de-o zi şi bucurii de-o oră, un lucru e sigur: trăim într-un spaţiu unde plictiseala nu e doar interzisă, ci şi imposibilă. Prin comparaţie cu România de-acum douăzeci de ani, cea de azi e veselă şi, vorba cântecului, „cu bujori în obrăjori“. Prin raportare la ideal, avem, fireşte, motive de încruntare.
Volumul „Maimuţa carpatină” a fost lansat in aceasta toamna, la targul Gaudeamus 2013.
Asa cum precizeaza insusi autorul „Textele din Maimuţa carpatină au apărut, în perioada 2006–2013, în revista Esquire, căreia nu încetez să-i laud varietatea subiectelor, sprinteneala şi umorul. Cu un căpitan iscusit în persoana lui Radu Coman, Esquire este şi azi ceea ce a fost încă de la primul număr: un teritoriu al cordialităţii, al eleganţei, al ineditului, al bunei dispoziţii. Cât despre motivul pentru care m-am decis să fac o selecţie din materialele publicate în această revistă, el este risipirea lor în timp. Am vanitatea de-a crede că textelor care urmează, treizeci la număr, le stă bine împreună, între coperţile unei cărţi. Şi că pot să ofere imaginea unei Românii pe care, R.P.chiar dacă o bombăni la tot pasul, o iubeşti fiindcă e locul care te îngăduie pe lume.„