STUDIU: Majoritatea tampoanelor interne sunt contaminate cu plumb și arsenic

Un studiu recent publicat în jurnalul Environment International a descoperit plumb și arsenic în toate brandurile de tampoane interne testate, din SUA și Marea Britanie. Cercetarea a scos la iveală că cele mai multe conțin metale grele.

Descoperirile au generat reacții intense pe rețelele sociale, unde utilizatoarele și-au exprimat îngrijorarea cu privire la riscurile potențiale pentru sănătate asociate cu utilizarea acestor produse esențiale pentru igiena menstruală. Cu toate acestea, experții în domeniu ne sfătuiesc să nu intrăm în panică și să interpretăm datele într-un context adecvat.

Plumb și arsenic în tampoane interne, inclusiv în cele organice

Cercetătorii au analizat 30 de tampoane de la 14 branduri diferite (pe care nu le-au numit, însă) pentru a detecta prezența arsenicului, bariului, calciului, cadmiului, cobaltului, cromului, cuprului, fierului, manganului, mercurului, nichelului, plumbului, seleniului, stronțiului, vanadiului și zincului. Dintre acestea, 12 metale au fost prezente în toate mostrele de tampoane testate, mercurul și cromul fiind detectate în cele mai puține probe. Nivelurile cele mai ridicate au fost de zinc și calciu, în timp ce arsenicul s-a regăsit în cele mai mici cantități.

Marianthi-Anna Kioumourtzoglou, unul dintre autorii studiului și profesor asociat de științe ale sănătății mediului la Universitatea Columbia, a declarant, pentru New York Times: „Am fost sincer șocați de rezultate”.

Comparând diferite tipuri de tampoane, cercetătorii nu au găsit diferențe semnificative între tampoanele cu sau fără aplicator și nici între cele organice și non-organice. Tampoanele non-organice au avut niveluri mai ridicate de plumb, iar cele organice au avut niveluri mai ridicate de arsenic. Produsele testate conțineau cantități diferite ale unor metale, dar nicio marcă de tampoane nu a avut niveluri constant mai scăzute ale tuturor sau majorității metalelor.

De unde provin metalele

Cercetătorii nu au nicio certitudine cu privire la modul în care au ajuns metalele în tampoane, dar au câteva ipoteze. O posibilitate este că bumbacul folosit la fabricarea tampoanelor ar fi fost expus metalelor prin intermediul pesticidelor sau contaminării aerului, solului sau apei. De asemenea, contaminanții ar putea fi preluați în timpul procesului de fabricație, iar unele metale, cum ar fi zincul, ar putea fi adăugate intenționat pentru proprietățile lor antimicrobiene.

Articolul poate fi citit în întregime pe www.smartliving.ro