OPINIE: Ce ne facem cu părinții bizoni de la locul de joacă

Vă amintiți campania cu bizonii din trafic, în care șoferii civilizați îi fotografiau pe cei convinși că șoseaua e a lor și doar a lor? Ei bine, un demers similar s-ar potrivi mănușă prin parcuri.

Sunt zile în care ies cu cei mici și întâlnesc părinți atât de civilizați, empatici și simpatici că-mi vine să le cer numărul de telefon. Și sunt alte zile în care, în aceleași locuri, la aceleași ore, ies ei, bizonii. Iar dacă parcul e aglomerat, iar aceștia și-au ocupat locurile pe bănci, pe iarbă, pe lângă leagăne, ieșirea cu copiii se transformă în stres, nervi și neputință, atât pentru cei mici, cât și pentru mine.

Bizon este cel care își dă copilul de 5 ani în leagănul de bebeluși, deși un pitic de nici 1 an plânge lângă el și întinde mânuțele spre leagăn. Când mama bebelușului îl roagă să dea copilul în leagănul de copii mari, care e liber și la o aruncătură de băț, i se răspunde ”Da’ învățați-l doamnă să-și aștepte rândul, că așa e în viață!”

Ca mamă de copii mici, mă enervează la culme când jucăriile, leagănele, toboganele, trambulinele pentru copii mici sunt folosite de copii mult mai mari. În joaca lor, cei mari se răstoarnă peste cei mici, se împiedică de ei, îi lovesc din greșeală. Și nu e vina lor, ci a părinților care i-ar putea direcționa către zona de copii mai mari, ca să nu se mai deranjeze unii pe alții.

Bizon e părintele ce simte nevoia să-și certe întruna copilul, poate chiar să-i dea și două palme, pe motiv că: aleargă prea tare și transpiră/ nu vrea să plece acasă/ și-a murdărit pantalonii cu nisip/ a băut apă și și-a udat bluza.

Când doi bizoni se iau în coarne

Bizon e părintele care se ia la harță cu alt părinte pe motiv că unul dintre copii nu și-a așteptat rândul la tobogan/ l-a îmbrâncit pe celălalt/ i-a dat cu nisip în ochi/ nu-și împarte jucăriile. Când asta se îmtâmplă, se lasă cu amenințări și vorbe grele ce nu se regăsesc în dicționarele Academiei Române.

Articolul poate fi citit în întregime pe totuldespremame.ro