„De ce ar trebui să ajungă un pod pericol public, ca autoritățile să se mobilizeze și să trateze subiectul cu prioritate?”

Interviu cu Mariana Garștea, Director General Sixense România

Conform unor analize recente, aproape toate podurile și pasajele din București expertizate în 2023 sunt în stare tehnică IV, considerate nesatisfăcătoare pentru siguranța circulației. Iar peste tot în țară există nenumărate poduri urbane în stare critică.

De ce vorbim încă despre această realitate în 2024 și ce se poate face? Mariana Garștea, Director General al Sixense România, explică cu ce probleme și riscuri se confruntă infrastructura rutieră urbană actuală și ce pot face autoritățile publice în acest sens.

Compania pe care o conduce doamna Garștea oferă servicii și expertiză pentru monitorizarea structurală și geotehnică a mediului construit, fiind și certificată ca laborator de analize și încercări în construcții, singurul din țară care acoperă absolut toate tipurile de măsurători din spectrul urmăririi comportării în timp. De peste 13 ani pe piața din România, compania are o experiență semnificativă în tot ceea ce presupune urmărirea comportării în timp a proiectelor de infrastructură, cu precădere a infrastructurii de transport. Iată ce ne-a împărtășit expertul.

De ce are România atât de multe poduri în mediul urban clasificate în categoriile tehnice IV și chiar V? Ce înseamnă acest lucru, de fapt, și cât de mari sunt problemele cu care se confruntă acest tip de infrastructură de transport?

Podurile clasificate în categoriile tehnice IV și chiar V se referă la acele poduri cu o stare nesatisfăcătoare și foarte nesatisfăcătoare, proiecte care necesită lucrări urgente de reabilitare sau înlocuire a unor elemente, fiind considerate periculoase pentru comunități și pentru trafic. În general, este vorba despre proiecte care necesită o atenție imediată din partea autorităților publice, pentru că riscurile pe care le prezintă sunt mari și foarte mari. Este de neconceput să avem poduri în starea tehnică V și să avem trafic normal pe ele, fără niciun fel de restricții. Chiar sper că autoritățile publice înțeleg aceste riscuri și își asumă potențialele consecințe.

Clasa tehnică a unui pod este stabilită în baza unor criterii specifice, care evaluează starea structurală, funcționalitatea și siguranța acestuia. Mai exact, criteriile principale de încadrare a podurilor în diferite clase tehnice țin de:

Evaluarea stării structurale, prin inspecții tehnice ce analizează fisurile, coroziunea, deformările și alte semne de degradare, respectiv prin testări de rezistență (încercarea suprastructurilor cu probe, în limbaj tehnic), ce determină capacitatea portantă a podului și evaluează materialele utilizate în execuție.
Conformitatea cu normele: clasificarea se face conform normativelor naționale (Normativul AND 522), dar și în funcție de importanța lor pentru rețeaua de transport și impactul asupra circulației – de exemplu, un pod care suportă trafic greu este evaluat diferit față de unul folosit doar pentru pietoni.
Analiza condițiilor de mediu, de la condiții meteorologice, expunere la apă sau substanțe chimice (care pot afecta durabilitatea materialelor și, implicit, structura podului) până la analiza geotehnică a terenului pe care este construit podul.
Istoricul întreținerii: întreținerea pe termen lung a unui pod este un proces extrem de important și, în determinarea clasei tehnice, se examinează acest istoric, care oferă informații valoroase despre eventualele lucrări efectuate și modul în care au fost gestionate problemele anterioare. De asemenea, se verifică și documentația tehnică referitoare la proiectare, construcție și reparații anterioare, pentru o evaluare finală corectă.

Întorcându-mă la întrebarea dvs., este evident că podurile din clasa tehnică IV și V scorează extrem de slab ținând cont de criteriile enumerate mai sus, ceea ce le permite autorităților să prioritizeze, în regim de urgență, lucrări de întreținere și reabilitare, pentru a menține siguranța utilizatorilor și integritatea infrastructurii rutiere. Este esențial să fie luate măsuri corespunzătoare în timp util pentru aceste poduri, unde riscurile sunt cele mai mari, fără îndoială.

Care sunt măsurile imediat necesare în cazul acestor poduri? Ce trebuie să facă autoritățile publice?

În mod evident, trebuie acționat cât mai rapid, iar podurile trebuie puse în siguranță. Ca atare, măsurile care trebuie luate sunt următoarele:

Să se demareze lucrările de reabilitare. Este esențial ca autoritățile să înceapă imediat lucrările de consolidare și reabilitare a podurilor aflate în stare tehnică IV și V. Un accident structural poate să se întâmple în orice moment, așa că timpul este critic atunci când vine vorba despre siguranța publică.
Să se monitorizeze podurile cât timp se desfășoară licitațiile și pe durata lucrărilor de execuție și să continue în exploatare. Știm deja, licitațiile pot să se dovedească anevoioase și pot dura mult timp. În perioada asta, este esențial ca podurile să fie monitorizate în timp real, pentru ca autoritățile să fie alertate la orice problemă care apare și pentru a interveni proactiv, dacă se depășesc pragurile de siguranță setate.
Să se simplifice procesul de autorizare. Tocmai pentru că vorbim despre situații extrem de sensibile, despre un context care cere atenție imediată și despre proiecte de infrastructură critică, cu impact asupra societății, este nevoie ca autoritățile să colaboreze mai eficient și să simplifice procesul de obținere a avizelor necesare pentru demararea lucrărilor urgente. De ce ar trebui să ajungă o structura pericol public, ca autoritățile să se mobilizeze și să trateze subiectul cu prioritate?
Să se creeze apoi un plan pe termen lung. Nu este suficient să intervenim doar punctual. Pe lângă intervențiile imediate, e nevoie de un plan strategic pe termen lung pentru întreținerea infrastructurii rutiere urbane, pentru a avea grijă de ea pe toată durata de viață. Acest plan ar trebui să includă evaluări periodice ale stării tehnice, precum și monitorizare continuă, ca să cunoaștem starea podului și evoluția sănătății structurale a acestuia în timp.

Ce plan de măsuri preventive ar trebui să ia autoritățile pentru a nu mai ajunge în aceste situații pe viitor și pentru a nu avea și alte poduri care să se degradeze, punând în pericol siguranța circulației și a comunităților?

Este un fapt binecunoscut că avem o infrastructură de transport urbană îmbătrânită, care a ajuns la finalul duratei de viață pentru care a fost proiectată – de aceea multe poduri din mediul urban sunt clasificate în categoriile tehnice IV și V și se confruntă cu din ce în ce mai multe probleme de degradare.

Vechimea structurilor, alături de lipsa întreținerii adecvate până acum, condițiile nefavorabile de mediu, precum și traficul intens, care depășește cu mult capacitatea pentru care au fost proiectate aceste poduri (care a crescut exponențial în ultimii ani) – au dus la un context care impune în mod clar un plan de măsuri preventive până la punerea în siguranță a podurilor și după realizarea acestora.

La ce mă refer?

Absolut toate expertizele tehnice care încadrează aceste poduri în stari tehnice IV și V trebuie să prevadă un program de urmărire specială care să acopere perioada derulării licitațiilor și lucrărilor cerute prin aceasta, urmărire care să aiba ca scop prevenirea pagubelor materiale, a unor incidente și accidente cu pierderi de vieți omenești, menținerea în siguranță a traficului.
Urmărirea specială sau monitorizare structurală continuă în exploatare este extrem de utilă pentru a obține date precise, imediate, și pentru a detecta proactiv semnele de degradare critice și chiar potențial colaps. De asemenea, este esențială pentru procesul decizional de gestionare a utilizării unui pod.
Lucrări de reabilitare și consolidare – și demararea lor imediată atunci când se identifică deficiențe structurale care pot pune in pericol comunitatea. Un exemplu deja foarte cunoscut în spațiul public este cel al Planșeului Unirii din București, unde experții au subliniat necesitatea urgentării lucrărilor de refacere. Alt exemplu se referă la expertizele tehnice care indică necesitatea intervențiilor urgente în cazul mai multor poduri din București și alte orașe din țară – acestea nu au fost și urmate de acțiuni concrete, din păcate, cauzele fiind diverse: buget, licitații etc., podurile fiind în continuare utilizate în starea în care sunt.
Îmbunătățirea lucrărilor de expertizare și proiectare. Avem nevoie de specialiști buni, care să realizeze o expertizare și proiectare adecvate și să se asigure că lucrările de proiectare pentru poduri respectă legislația, precum și toate standardele moderne de inginerie.
Gestionarea adecvată a traficului – și anume respectarea nivelului de trafic luat în considerare în faza de proiectare și expertizare, pentru a reduce presiunea asupra structurilor degradate și fragile.
Colaborare interinstituțională. În cele din urmă, la baza tuturor lucrurilor se află crearea unui cadru eficient de colaborare între autoritățile locale și centrale privind gestionarea infrastructurii rutiere, precum și planificarea strategică mai bună, cu elaborarea unor planuri pe termen lung pentru întreținere și modernizare și alocarea unui buget adecvat pentru aceste lucruri. Din păcate și în acest caz, există deseori o lipsă de coerență și consecvență în modul în care se emit avizele pentru lucrările de reabilitare – pentru o serie de poduri aflate în starea tehnică IV și V s-au acordat autorizații, în timp pentru altele, aflate în aceeași situație, au fost întâmpinate dificultăți, ceea ce generează multă confuzie și întârziere în intervenții. Iar timpul este critic.

Este regretabil că, și în 2024, încă discutăm despre ceva care ar trebui să fie o normalitate: podurile nu trebuie lăsate să ajungă pericole publice, trebuie să li se acorde o atenție specială, este obligatoriu să nu fie doar construite și uitate, ci trebuie întreținute an de an (și aici nu mă refer doar la a mai vopsi balustrada), pe termen lung.

Alături de echipa pe care o conduc la Sixense România, vedem însă și multe autorități publice care sunt conștiente de ceea ce trebuie să facă sau care apelează la specialiști pentru suport. Numai noi am realizat zeci de lucrări de încercare a suprastructurilor cu probe pentru testarea și verificarea siguranței structurale în ultima perioadă, peste tot în țară. Este important însă ca verificarea lor să fie apoi urmată de un plan adaptat de întreținere și urmărire pe termen lung.

Și, bineînțeles, este de dorit să nu așteptăm să ajungem în situații dificile, critice, încadrate la pericol public, care să impună luarea de măsuri urgente, ci să planificăm de la început să avem o infrastructură de transport durabilă, sănătoasă structural și rezistentă.

În cele din urmă, aș vrea să transmit un mesaj optimist și de susținere a autorităților publice: se poate interveni, soluții există și sunt la îndemână, avem specialiști buni care pot să ofere suport. Este nevoie doar să facem primii pași în acest sens, putem salva modul în care avem grijă de infrastructura din România de acum înainte.

Articol susținut de Sixense România