INTERVIU Ana Blandiana: „Dacă din nou ne vom supune, atunci chiar nu merităm nimic”

Scriitoarea și disidenta anti comunistă Ana Blandiana, ale cărei poezii l-au înfruntat și înfuriat pe Nicolae Ceaușescu până la a le interzice, spune ce crede despre evenimentele din ultimele zile. Ea face un apel la „cele câteva milioane de oameni care nu s-au prezentat în primul tur”, la dezamăgiții pe care politicienii i-au împins la resemnare.

• Ce ne-a adus în punctul în care ne aflăm acum, ca societate? Fapul că „școala nu a făcut nimic” și faptul că politicienii „au bătut monedă pe iubirea de țară, într-un mod fals”.
• Cum simte astăzi, înaintea alegerilor, Ana Blandiana poporul despre care în regimul comunist spunea că este „un popor vegetal”? „Dacă acum se va da totul peste cap și ne vom întoarce la o formă de lipsă de libertate, abia atunci o să putem să răspundem dacă suntem sau nu suntem un «popor vegetal»”.

„Nu poate să se întâmple ceva decât dacă vin la vot mai mulți”

– Unde vedeți că suntem în momentul acesta, ca societate?
– Cred că singura salvare este să vină să voteze cele câteva milioane de oameni care nu s-au prezentat din primul tur.

Există întotdeauna, într-o societate – în societățile apusene încă și mai mult decât la noi – o categorie de oameni cărora nu le mai pasă. Cărora li se pare că merge societatea și fără ei. Care nu se duc la vot.

De ei va depinde, în măsura în care aceștia vor veni. 

Nu mi se pare deloc o tragedie că PSD nu a recomandat, inițial, votarea candidatului pro-european. Asta îi caracterizează pe ei, este o tragedie pentru ei. Abia reușiseră să iasă de sub aura neagră și au făcut tot ce au putut ca să intre la loc. Problema nu sunt ei, pentru că ei, în primul tur, l-au votat pe Ciolacu, iar Elena Lasconi a câștigat în fața lui Ciolacu.

În plus de asta, nu poate să se întâmple ceva decât dacă vin la vot mai mulți. Adică cei cărora, de obicei, nu le pasă, pe care politicienii i-au transformat în indiferenți. E o situație paradoxală: ne depinde destinul de acești oameni, care trebuie să înțeleagă că de data asta sunt și ei în joc.

„S-a ajuns la situația în care un om serios este jenat să spună «îmi iubesc țara»”

– Cum credeți că s-a ajuns în situația ca lor „să nu le pese” și să nu vină în mod obișnuit la vot?
– Cred că o mare parte din această indiferență a venit din faptul că am avut politicieni ca Ceușescu, Vadim Tudor, George Simion și Călin Georgescu. Iar din cauza lor, oamenii au ajuns să fie dezgustați de noțiunea de iubire de țară. Nu le mai pasă de iubirea de țară, pentru că prea s-a bătut monedă pe ea într-un mod fals.

S-a ajuns la situația în care un om serios este jenat să spună „Îmi iubesc țara”, după toate acestea. 

Doar de la această categorie de indiferenți, de jenați și de oameni cărora nu le pasă poate să vină un rezultat pozitiv în aceste alegeri. Și sunt și ei victime. 

În timpul Mineriadei eram în Canada. Iar când am fost întrebată despre mineri, primul lucru pe care l-am spus a fost că eu consider că minerii sunt cel puțin la fel de victime ca noi. Niște oameni simpli, oameni ca oricare dintre noi. care au fost înnebuniți și duși în direcția respectivă.

– Acum suntem într-o situație similară?
– Este același lucru și acum. Cu niște mijloace jumătate politice, jumătate tehnice au reușit să spele creierele a două milioane de oameni simpli care nu înțelegeau și nu au fost suficient de educați în „România educată”. 

„Dacă ne vom supune din nou, atunci chiar nu merităm nimic”

– „Eu cred că suntem un popor vegetal”. Este un vers al uneia din poeziile dumneavoastră, despre perioada în care eram striviți sub Ceaușescu. „Poporul vegetal” a reușit și Revoluția și cei 35 de ani de democrație. Cum simțiți astăzi, înaintea alegerilor, poporul dumneavoastră?
– Mi-am amintit o întâmplare cu adevărat emoționantă. Eu m-am întors din Piața Universității pe 22 decembrie – eu locuiesc lângă Radio. Și m-am întors cu speranța că voi putea intra în Radio ca să îmi dea niște megafoane. Pentru că nu se înțelegea ce vorbeam cu cei din balcon și îmi închipuiam că au nevoie de megafoane.

Și am ajuns la Radio, dar nu am mai apucat să cer, pentru că deja intraseră mulțimile de oameni în clădire. Iar pe mine m-au luat pe sus, când m-au recunoscut și m-au dus în cabina din care se transmitea în direct. De câteva minute începuse Radioul liber.

Iar în cabina aceea unde, de obicei, stau un om sau doi, acum erau 30-40 de oameni. Pe mine m-au împins până să ajung aproape de microfon. Și cineva m-a întrebat: „Mai credeți că suntem un popor vegetal?”. Iar eu am izbucnit în plâns.

Există un disc – s-a făcut și a fost editat la un an de la Revoluție – care se numește „Primele 100 de minute ale Radioului liber”, în care există această întrebare și faptul că am izbucnit în plâns. 

Pentru mine era o mare suferință faptul că eram un „popor vegetal”. 

Iar dacă acum se va da totul peste cap și ne vom întoarce la o formă de lipsă de libertate, abia atunci o să putem să răspundem dacă suntem sau nu suntem un „popor vegetal”.

Pentru că dacă ne vom supune din nou, dacă vom accepta o altă normalitate – normalitatea de a te supune nebuniei care te conduce, – atunci chiar nu merităm nimic.

„Încercați să înțelegeți că acum nu votăm persoane, ci direcții ale istoriei”

– Ce din acești 35 de ani de la Revoluție ne-a adus aici?
– Principalul factor în ce ni se întâmplă este clar: școala nu a făcut nimic. Școala, care trebuia să înlocuiască faptul că au dispărut criteriile morale – asta e valabil nu numai pentru noi, ci pentru tot mapamondul. Suntem într-o epocă în care au dispărut criteriile morale, iar omul trebuie să și le inventeze singur. Și nu e în stare.

Acum 100 de ani, copilul făcea exact ce a făcut tatăl lui, iar tatăl lui făcuse exact ce a făcut tatăl, bunicul și străbunicul lui: a arat, s-a dus la biserică, a știut ce e bine și ce e rău. 

Acum, fiecare trebuie să inventeze ce este bine și ce e rău. Școala ar fi trebuit să o facă. Dar școala nu a făcut acest lucru, la noi. 

– De unde să își mai ia românii speranța în aceste zile?
– Ar trebui să devenim extraordinar de serioși, cum au fost cei de la 1918, și să începem într-adevăr construcția unui stat de drept, într-o societate condusă cinstit. 

Iar dacă va fi rău după ziua de duminică, să ne pregătim să ne opunem schimbărilor pe care vor să ni le impună. 

”De voi ne depinde acum destinul!”

– Ce mesaj aveți pentru români, acum, înaintea celui de-al doilea tur al prezidențialelor?
– Trăim un moment istoric în care soarta țării depinde de cei cărora de obicei nu le pasă, cei care nu au votat în primul tur al alegerilor. De voi ne depinde acum destinul!

Alegerea Elenei Lasconi si a opțiunii europene depinde acum de aceste cel puțin două milioane de indiferenți. Lor mă adresez. Încercați să înțelegeți că acum nu votăm persoane, ci direcții ale istoriei, că în afara Europei totul – de la libertate, la bunăstare – totul se va degrada. Și doar voi mai puteți opri degradarea. Ieșiți la vot, nu e încă prea târziu!