Skip to content
Actualitate

Misiune militară rară în Iran a „cuțitelor elvețiene ale Forțelor Aeriene”. Trupele de elită americane îl caută acum pe pilotul dispărut

Alexandra Coșlea

În pofida declarațiilor făcute de administrația Trump, care a susținut în repetate rânduri că iranienii au o capacitate militară redusă, Teheranul a reușit, pentru prima dată de la începutul conflictului, să doboare două avioane ale SUA. Acum, trupele speciale americane desfășoară o misiune de salvare sub presiunea timpului.

Informațiile de până acum indică faptul că unul dintre piloții avionului de vânătoare american F-15E doborât deasupra Iranului a fost salvat. Dacă se confirmă, ar fi cea mai recentă misiune din lunga istorie a operațiunilor SUA de căutare și salvare în condiții de luptă, desfășurate de-a lungul deceniilor, scrie BBC.

Operațiunea de căutare a celui de-al doilea membru al echipajului este în curs de desfășurare în interiorul Iranului, potrivit CBS.

Misiunile de căutare și salvare în condiții de luptă (CSAR) sunt considerate printre cele mai complexe operațiuni, în care timpul este esențial, pentru care se pregătesc forțele armate americane și ale aliaților.

În SUA, unitățile de elită ale forțelor aeriene sunt special antrenate pentru astfel de misiuni și sunt adesea dislocate preventiv în apropierea zonelor de conflict unde ar putea fi pierdute aeronave.

Cum se desfășoară misiunile

Misiunile CSAR sunt operațiuni militare menite să localizeze, să acorde ajutor și să salveze personalul aflat în pericol, inclusiv piloți doborâți și trupe izolate.

Spre deosebire de eforturile convenționale de căutare și salvare, care pot avea loc în cadrul operațiunilor umanitare sau în urma unor dezastre, misiunile CSAR se desfășoară în medii ostile.

În unele cazuri, cum a fost operațiunea de recuperare de vineri în Iran, operațiunile pot avea loc adânc în teritoriul inamic.

Misiunile CSAR sunt deseori efectuate cu elicoptere, cu avioane de realimentare în sprijin și alte aeronave militare la dispoziție pentru a efectua lovituri și a patrula zona.

Un fost comandant al unei escadrile de parașutiști de salvare a declarat pentru CBS News că o operațiune de salvare precum cea din Iran ar implica cel puțin 24 de parașutiști de salvare care ar cerceta zona cu elicoptere Black Hawk.

Potrivit fostului militar, echipa este pregătită să sară din aeronave dacă ar fi necesar, iar odată ajunși la sol, prioritatea lor este să ia legătura cu membrul echipajului dispărut.

„O situație extrem de periculoasă”

După localizarea acestuia, parașutiștii de salvare ar acorda asistență medicală dacă ar fi necesar, ar evita inamicul și ar ajunge într-un loc de unde ar putea fi extrași, potrivit CBS News.

„A spune că este o situație extrem de periculoasă este o subestimare”, a declarat fostul comandant pentru CBS News.

„Pentru asta se antrenează, peste tot în lume. Sunt cunoscuți drept cuțitele elvețiene ale Forțelor Aeriene”, a spus fostul militar.

Un videoclip verificat, apărut vineri din Iran, părea să arate elicoptere militare americane și cel puțin un avion de realimentare operând deasupra provinciei Khuzestan din Iran.

Potrivit agenției Fars, iranienii caută pilotul dispărut în acea zonă.

Misiunile sunt curse contra cronometru, deoarece există riscul ca forțele inamice să fie dislocate în aceeași zonă pentru a încerca să localizeze militarii americani pe care echipele CSAR încearcă să-i salveze.

Fostul specialist în operațiuni speciale al Corpului Pușcașilor Marini din SUA, Jonathan Hackett, a declarat pentru BBC că prioritatea unei echipe de salvare este identificarea semnelor de viață.

„Se încearcă reconstruirea traseului pornind de la ultimul punct cunoscut în care se afla persoana și extinderea căutării în funcție de distanța pe care ar fi putut-o parcurge aceasta, în diverse condiții, într-un teren extrem de dificil”, a explicat Hackett.

Potrivit acestuia, o astfel de operațiune ar putea fi încadrată drept o „misiune de recuperare asistată non-standard”, în care grupuri locale din zonă ar fi putut fi contactate din timp pentru a pune la punct planuri de rezervă, ce pot fi activate rapid pentru a sprijini eventualele operațiuni de salvare.

Prima misiune, în Primul Război Mondial

Misiunile aeriene de salvare în timp de război au o lungă istorie, care datează încă din prima conflagrație mondială, când piloții efectuau aterizări improvizate în Franța pentru a-și salva colegii doborâți.

Unitățile de salvare aeriană ale armatei americane își au originea dintr-o misiune din 1943, în cadrul căreia doi chirurgi de război au sărit cu parașuta în fosta Birmania, astăzi Myanmar, pentru a veni în ajutorul soldaților răniți.

Prima operațiune de salvare cu elicopterul din lume a avut loc un an mai târziu, când un locotenent american a salvat patru soldați din spatele liniilor japoneze, potrivit revistei Smithsonian’s Air & Space Magazine. Incidentul a marcat, de asemenea, prima utilizare operațională a unui elicopter în luptă.

Unitățile oficiale de căutare și salvare au fost înființate pentru prima dată în SUA imediat după conflict. Dar misiunile moderne au început în timpul Războiului din Vietnam.

O misiune cunoscută sub numele de Bat 21 a dus la pierderea mai multor aeronave și la numeroase victime americane în timp ce se încerca recuperarea pilotului unei aeronave doborâte în spatele liniilor nord-vietnameze.

Film inspirat dintr-o astfel de misiune

Deși fiecare ramură a armatei americane dispune de propriile capacități limitate de căutare și salvare în condiții de urgență (CSAR), Forțele Aeriene ale SUA au responsabilitatea principală în ceea ce privește localizarea și salvarea personalului militar.

Această misiune este îndeplinită în principal de așa-numiții „parașutiști de salvare”. Motto-ul lor este „These Things We Do, That Others May Live” (Facem aceste lucruri pentru ca alții să poată trăi), iar activitatea lor este considerată parte a unei promisiuni făcute membrilor serviciului militar american că nu vor fi lăsați în urmă.

Acești membri ai personalului militar sunt foarte bine pregătiți atât ca combatanți, cât și ca paramedici și trec prin ceea ce este considerat unul dintre cele mai dure procese de selecție și instruire din armata SUA. Procesul acesta durează aproximativ doi ani.

La sol, aceste echipe sunt conduse de ofițeri specializați în salvarea de luptă, care sunt responsabili de planificarea, coordonarea și executarea misiunilor de recuperare.

Misiuni de salvare rare în ultimii decenii

Echipele de „parașutiști de salvare” au fost desfășurate pe scară largă pe parcursul războaielor din Irak și Afganistan și au făcut mii de misiuni pentru salvarea trupelor americane și aliate care au fost rănite sau au avut nevoie de evacuare.

În 2005, echipele forțelor aeriene au fost implicate în recuperarea unui membru al trupelor de elită din Marina SUA care a fost rănit și căuta adăpost într-un sat afgan după ce echipa sa a fost prinsă într-o ambuscadă și ceilalți trei membri ai acesteia au fost uciși – un incident care a fost ulterior ecranizat în filmul „Lone Survivor”, cu Mark Wahlberg și Eric Bana.

Misiunile de recuperare a piloților americani doborâți au fost rare în ultimele decenii. În 1999, pilotul unui avion de vânătoare stealth F-117 doborât deasupra Serbiei a fost găsit și recuperat de către membrii unei echipe CSAR.

Într-un incident foarte mediatizat din Bosnia, în 1995, pilotul american Scott O’Grady a fost salvat într-o misiune CSAR comună a Forțelor Aeriene și Pușcașilor Marini, după ce a fost doborât și a evitat capturarea timp de șase zile.