În fața dronei de la Galați a stat suferință omenească reală. În spatele „isteriei dronelor” stă dorința de a pune mâna pe putere și pe bani

Faptul că Armata noastră nu a doborât drona rusească care a lovit blocul de la Galați e o poveste unde se amestecă, probabil, multă birocrație, puțină dotare și incompetență cât încape. Dar faptul că politicieni și influenceri spun că e ușor să dobori dronele și că nu se vrea este neadevărat. Iar unii spun asta cu un interes. 

• Israelul, care e probabil standardul de aur al sistemului de apărare. Israelul doboară cu „Iron Dome” mii de rachete și drone, dar zeci dintre ele tot trec și lovesc orașele. 
• Soluția perfectă anti drone nu există nicăieri în lume. Cele mai avansate state și firme lucrează accelerat și e un proces tehnic în derulare, dar cercetarea nu se face pe televiziunile românești, unde de ieri urlă politicienii și influencerii. 
• Da, există responsabilități pentru Galați: să plece toți miniștrii Apărării (primul Radu Miruță) și șefii Armatei ai României. Să plece și următorii, până o să vină unii competenți. Dar să nu cerem militarilor români sarcini imposibil de atins de nici o armată și să nu vindem oamenilor minciuni.
• Și să nu cădem în capcana logică de a muta vina de la forțele ruse care atacă la forțele românești și NATO, care se apără. Să vorbim despre interesul celor care mint.

Una dintre cele mai noi glume din industria mondială a constructorilor de aeronave fără pilot (UAS) este aceea că „La câte companii spun că dezvoltă drone, doar bunica mea nu are un start-up care face drone sau sisteme antidrone”. Profesioniștii descriu astfel nebunia din acest domeniu de vârf. 

Inginerii de drone și „inginerii haosului”

Sute de firme din întreaga lume se chinuiesc să producă drone ieftine și greu de depistat. Altele, sau aceleași, se străduiesc să inventeze rachete mai ieftine, contra dronelor. Nici una nu susține că a creat sisteme absolut impenetrabile, așa cum i se cere României să aibă, după Galați. Cine ne pretinde asta? Un cor urlător al politicienilor și influencerilor de pe televiziunile noastre. 

De ce există această diferență între ce se face în lume și ce se țipă la noi? Vom discuta despre interesele reale din spatele isteriei.

Inginerii adevărați nu bat câmpii, în timp ce „inginerii haosului” bat câmpii. Manipulatorii o fac  90% din interes și 10% din prostie. Acest 10% este însă de nerezolvat.

Răspunderea guvernului Bolojan

În realitate, nu există imunizare perfectă a nici unei societăți în fața dronelor. E absolut legitim să ne întrebăm de ce avioanele noastre nu trag în drone. De prea multe ori Rusia a testat România și n-a primit răspunsuri competente.

Guvernul Bolojan poartă răspunderea lui, fără discuție. Degeaba spui că ”Am ridicat F-16”, așa cum a observat ziaristul Emilian Isailă. Radarele avioanelor, o spun piloții, „pot scăpa” dronele. Există însă sisteme de radare bune de sol, mai performante decât cele pe care le avem, pe care România le poate cumpăra. De ce nu le-am cumpărat? Să ne explice Bolojan și Miruță.

Greu de înțeles cum va scăpa Miruță fără să demisioneze

Radu Miruță, care e ministrul Apărării, ne poate explica din poziția de demisonar. Așa i-ar crede lumea argumentele mai bine – ar rosti adevăruri care nu ar mai părea cramponări de scaun. Demisia nu înseamnă că ministrul Miruță trebuia să oprească drona cu mâna, ci că ar recunoaște că scandalul în jurul unui nume deformează discuția și nu lasă adevărurile să ajungă la oameni.

Iar unul dintre adevărurile incomode e acesta: când avioanele României și ale NATO vor trage, e corect să știm că nu vor distruge garantat toate dronele. Unele vor continua să vină, în ciuda sistemului ”Tinichea Dome”, pe care promit că l-ar face Grindeanu, Simion și Bobby D.

„Dronele rusești nu vin niciodată singure”  

Așa cum s-a întâmplat în Polonia, e posibil nu ca o dronă rusească, ci ca o rachetă aer-aer a unui avion al nostru să lovească un acoperiș de casă românească. Căci dronele rusești nu vin singure.

În septembrie 2025, când dronele rusești au pătruns în Polonia, HotNews a trimis o echipă în comuna Dębowa Kłoda. Avioanele NATO au doborât unele drone, dar o casă a fost distrusă. Din fericire, nimeni n-a fost rănit atunci.

Ziaristele Raluca Ion și Adelina Mărăcine au vorbit cu cetățenii și cu autoritățile. Știți ce le-au spus? Că „dronele rusești nu vin niciodată singure”.  Dronele aduc necazuri în case, dezinformări pe rețelele sociale și propun haos în societate. Ca și la Galați, și în Dębowa Kłoda s-a răspândit pe internet versiunea că nu rușii au făcut pagubele. Întotdeauna va exista varianta de „birt online”.

Dar niciun partid polonez și nici un politician de vârf nu au construit narațiuni care să-i acuze pe cei care se apără și nu pe cei care atacă. La noi, asta au făcut la noi George Simion și Sorin Grindeanu, după Galați.

Deși sunt adversari politici ireconciliabili, cei din partidele poloneze nu folosesc momentele în care Rusia atacă pentru a crește haosul.

Vinovăție inversată: Armata română e de vină, nu cea rusă, care a pornit războiul și trimite dronele

Politicienii din Polonia nu au întors armele vinovăției, spunând că propria Armată e de vină și nu cea rusă, care a început războiul și a trimis dronele, cum se întâmplă după Galați.

Peste tot oamenii le cer socoteală autorităților militare și civile. E sănătos, în democrații. Aceiași oameni au aflat însă că, dacă atunci când vrei să dobori drona riști ca ea să cadă peste o școală, atunci decizia e să nu o dobori.  

Evenimentele de la Galați au declanșat o temere reală și o supărare justificată a cetățenilor. Nicușor Dan a fost huduit, după ce a făcut gestul firesc politic și uman de a merge la Galați. Președintele a aflat destul de repede că ”România imunizată” cu ONG-uri servite, cum a remarcat ziaristul Cristian Pantazi, e o promisiune nereală.

Dar isteria asociată evenimentelor de la Galați este multiplicată de politicieni și influenceri interesați în a minți. Aceștia mint.

Discuția cu un pilot român de F-16

Care e minciuna? Minciuna e că există siguranță absolută când ai război la graniță. Minciuna e că putem sigila țara de risc. Minciuna e că dacă Ucraina s-ar preda mâine asta ar însemna pace pentru România. Să vezi concurs de drone cu rușii ajunși la Odesa.

Minciuna e că există în lume sisteme pe care MApN nu vrea să le cumpere și care ar bloca, miraculos, orice dronă. Minciuna e că dacă ne apucăm noi să producem mâine, căci „nu ne vindem țara!”, o să reușim altceva decât o praștie de mari dimensiuni.

Un pilot român de F-16, care zboară în misiuni de interceptare a dronelor încă de la început, a încercat să lămurească ceva important. Conversația pilotului militar de F-16 cu colegul meu Victor Cozmei a avut loc când dronele rusești abia apăruseră în România. Ofițerul român a explicat că, uneori, radarele de pe avioane nu pot detecta dronele. Că UAS-urile zboară prea jos.

„Valurile” de drone copleșesc sistemele de apărare

Profesioniștii, nu politicienii, știu că, de asemenea, volumul atacului cu drone poate deruta orice sistem existent în momentul acesta pe planetă.

SUA are un buget militar cât următoarele 8 țări de sub ea, printre care China, Rusia, Marea Britanie. Vreme de decenii, americanii au investit enorm în apărarea din Golf, dar dronele iraniene au ajuns peste tot, din Dubai în Doha.

Dronele din aceeași categorie cu cea de la Galați au lovit baze americane, orașe, aeroporturi și rafinării din Golf. Pentru că, dacă sunt lansate valuri de drone, asta e o mare problemă pentru orice țară. Asta nu vă spune Bobby D.

E adevărat că la Galați a fost o singură dronă. Faptul că a parcurs netulburată o asemenea rută, trebuie explicat de către cei responsabili.

Dar atacul originar, cel de la Reni, din Ucraina, a fost cu zeci de drone. Multe au fost distruse, dar una a luat-o spre România.

Evident că piloții noștri nu au experiență de front. Dar piloții ruși și piloții ucraineni au experiență, după 4 ani de război infernal?

Să ne uităm la cei care chiar se luptă, nu pe Facebook 

Rusia și Ucraina sunt două state care și-au transformat economiile în gigantice mașinării militare. Ambele au o sângeroasă experiență tehnică și profesională a frontului. Dar toate investițiile nu le face imune.

Dronele ucrainene lovesc rafinării din extremul orient rusesc sau cartiere din Moscova. Dronele rusești fac prăpăd la Kiev. Asta în ciuda faptului că armatele lui Putin și a lui Zelenski au nu doar drone, ci și cele mai bune sisteme defensive, active, contra dronelor care există azi în lume.

Isteria de la Galați nu e isteria celor 70 de oameni evacuați. Aceea este suferință reală. Iar îngrijorarea a milioane de români este și ea autentică. Și criticile sunt juste: armata noastră trebuie să răspundă întrebărilor. 

Incompetenții să plece. Dar să nu fixăm un nivel de așteptare nerațional. Să nu dăm Armatei o țintă imposibil de atins, când Armata are chestii minime de îmbunătățit.

Isteria este ceea ce propagă intenționat. Pe de o parte, unii au găsit ocazia să spună că statul nu funcționează deloc, că România nu poate și nu vrea. Prin urmare, să vină ei să o conducă.

Pe de altă parte, alții au simțit mirosul banilor. Dacă aveți o bunică, acum e momentul să facă un start-up de drone și alt start-up de anti drone! Câte zile credeți că vor trece în România până să declare unii că au găsit deja sistemul valah imbatabil, perfect și rotund împotriva dronelor? 

Comerțul cu proiecte fanteziste

E același sindrom pe care l-am văzut recent pus în funcțiune. Acum câteva zile s-a spus că vom găzdui primul centru din lume cu Inteligență Artificială Cuantică. Nici nu s-au inventat, dar nu contează. Facem noi computerele cuantice în cartierul Zorilor din Cluj. 

La fel s-a procedat la Doicești. Vom face ceva extraordinar, un parc de centrale nucleare de mici dimensiuni cum nu s-a văzut sub soare. Cât costă? Nu contează, vorba lui Rareș Bogdan care a sărit recent să apere proiectul. Ce, costurile sunt discuția? Ne fac pe noi niște sute de milioane de euro cheltuite pe studii de fezabilitate?

La fel se poate întâmpla în zona militară. Colega mea, jurnalista Claudia Pîrvoiu a descris fenomenul general: „România este sub asaltul unor grupuri organizate de interese care vânează fonduri publice comercializând proiecte fanteziste. De fapt, sunt niște escrocherii la nivel înalt”.

Ce pregătim noi

Formula e aceeași: Vine cineva și spune că face în România ceva unic în lume. Important e să nu se înțeleagă nici cine e cineva și nici ce Dumnezeu e ceva-ul care se face. E parte din mister. Apoi se declară că va costa enorm. Și, cu cât costă mai mult, cu atât e mai secret și mai greu de înțeles. Pentru că e de importanță strategică.

După explozia dronei de la Galați, să ne pregătim, așadar, să avem sistemul perfect care va proteja România de atacuri aeriene: rachete, avioane, sau drone. Vom pune în funcțiune un sistem imbatabil, cum nu au nici Israelul și nici Arabia Saudită. Ambele sunt țări cu buget militar enorm și care, totuși, au fost lovite în mod repetat de drone. 

Noi, însă, vom face singura dronă din lume care se autodistruge înainte de a se inventa.