Când PSD și PNL fac politică precum în anii ’90, AUR a urcat de la sub 1% în 2020 la 19% din Parlament. Și e cotat în intenția de vot cu aproape 42%

Nu Eugen Tomac și echipa lui tehnică ar fi trebuit să alerge zilele acestea pe holurile Parlamentului în căutarea unei majorități. Mandatul de premier ar fi trebuit asumat și negociat de PSD și PNL. Numai că cele două mari partide par în aceste momente tributare unui stil de a face politică din anii ’90. Anul e însă 2026, cu o politică în care un elefant se face tot mai mare în cameră: în 6 ani a ajuns de la 1% la 40% în intenția de vot a electoratului mobilizat.

Nu sunt puțini cei care se întreabă ce a fost în mintea lui Nicușor Dan de a ales să-l nominalizeze de Eugen Tomac drept candidat la funcția de prim-ministru al unui „guvern tehnic”.

Gabriel Bejan a echivalat decizia prezidențială cu o anulare a alegerilor parlamentare, la nici doi ani de la anularea prezidențialelor. Cătălin Tolontan vorbește despre un joc periculos al președintelui.

Alții afirmă, pur și simplu, că avem de-a face cu o moarte a democrației.

Până și candidatul însuși a spus în primul său interviu că ar fi vrut să vorbească „despre o altă persoană, o altă conjunctură și o soluție politică”.

În principiu, toată lumea are dreptate. Guvernele tehnice/tehnocrate sunt lipsite de o legitimitate electorală și actionează în logica unei impunități politice. Or, acest lucru nu este compatibil unei democrații funcționale, chiar și în cazul unor mandate de scurtă durată ale unor astfel de Cabinete.

După moțiunea de cenzură în care Guvernul Bolojan a fost demis, PSD, PNL și AUR și-au declarat disponibilitatea de a prelua mandatul de premier. Am ajuns însă, după o lună de negocieri, în momentul în care președintele a ales varianta unui „guvern tehnic” Tomac pe care nimeni nu se declară dispus să-l voteze, cu riscul adâncirii și mai mult a crizei politice, dublată de una economică. Logic ar fi fost să ofere mandatul unui candidat care are susținerea transparentă a unui partid parlamentar. În situația dată, către PSD, adică către partidul care a strâns majoritatea necesară adoptării moțiunii de cenzură pentru demiterea Guvernului Bolojan.

Și-a înșelat Nicușor Dan alegătorii?

Cei care așteptau o mutare spectaculoasă a lui Nicușor Dan, după moțiunea de cenzură a PSD-AUR, sunt dezamăgiți. Lipsa unor decizii rapide ale președintelui și a unei poziționări ferme de partea premierului demis Ilie Bolojan au fost percepute drept o complicitate cu PSD, mergând până într-acolo încât și Eugen Tomac a fost considerat un proxy al social-democraților.

Dacă ne uităm în urmă însă, Nicușor Dan nu a promis niciodată că nu va da mandatul de premier PSD, cum nu a promis niciodată că-l va da, de la sine înțeles, PNL.

Ce a spus președintele încă din campania electorală a fost că va bloca accesul AUR la putere și va susține un guvern pro-occidental care să scoată România din situația dificilă economic în care se află. Matematica parlamentară îi permite să rămână pe această logică. În teorie, se poate face o majoritate parlamentară fără AUR.

Timp de o lună Nicușor Dan a acționat în această direcție. Pe rând, PSD și PNL s-au arătat dispuși să preia mandatul de prim-ministru. Întrebarea aproape obsesivă a fost dacă există și o majoritate care să susțină propunerile. Și de această matematica parlamentară arată că, în lipsa unei colaborări între cele două partide, singura variantă ar fi cooptarea, la vedere sau pe ușa din dos, a AUR în jocul de putere.

După mai multe runde de consultări informale și formale, PSD declara că vrea refacerea Coaliției cu PNL, dar fără Ilie Bolojan. PNL, alături de USR, excludea orice colaborare cu PSD. Ba mai mult, PNL îi cerea președintelui să forțeze PSD să-și oficializeze relația cu AUR, oferind mandatul de premier social-democraților.

O soluție de avarie sau o sperietoare

În acest context, soluția aleasă de Nicușor Dan pentru a păstra coordonatele pe care a câștigat mandatul, dar și în limitele constituționale, a fost nominalizarea unui outsider care să caute o majoritate satisfăcând pretențiile tuturor partidelor calificate ca fiind pro-occidentale. „S-a ajuns inclusiv la punctul în care pare normal ca exact forțele politice împotriva cărora românii s-au mobilizat în urmă cu un an să fie invitate să facă parte din actul de guvernare. Și eu cred că o astfel de atitudine este irațională și contravine acelui interes național pe care românii l-au definit în număr așa de mare în mai 2025”, a declarat Nicușor Dan, la momentul nominalizării lui Eugen Tomac drept candidat la funcția de premier al unui „guvern tehnic”.

O astfel de soluție de avarie sau, în ultimă instanță, o sperietoare pentru anticipate poate oferi timp pentru refacerea, într-un fel sau altul, a majorității pierdute. De altfel, și dacă va trece de Parlament, surse implicate direct în negocieri nu dau șanse de supraviețuire pentru un astfel de „guvern tehnic” decât de câteva luni, până după adoptarea bugetului pe anul viitor.

AUR, elefantul din încăpere

În timpul negocierilor pentru desemnarea unui nou premier, PSD și PNL, cele două mari partide din fosta coaliție cu pretenții pentru Palatul Victoria s-au situat pe poziții ireconciliabile. PSD și PNL sunt tributare însă unui stil de a face politică specific anilor 1990- 2000. În timp ce social-democrații se certau cu Ilie Bolojan, iar liberalii cu Sorin Grindeanu, sperând într-o capitalizare din atacurile directe, în încăpere se umfla un elefant. Și acest elefant poartă numele AUR.

Lumea de acum și provocările sale nu mai sunt cele din anii ‘90-2000. Cu atât mai puțin instrumentele cu care se poartă bătăliile politice acum.

Ele au făcut ca un partid care la localele din septembrie din 2020 a obținut sub 1% din voturi, să aibă două luni mai târziu un scor de aproape 10% la parlamentare. Peste patru ani, AUR obținea la alegerile generale aproape 19% din voturi, ca acum să fie cotat, în intenția de vot a electoratului mobilizat, cu aproape 42%.

AUR, cum am mai scris recent, este un partid gonflat de o anxietate socială puternică pe fondul pandemiei, a războiului din Ucraina și a unei clase politice percepute mai coruptă decât oricând. Fără a fi un partid pro-rus în teorie, creșterea AUR coincide cu intensificarea propagandei rusești în forma sa cea mai sofisticată, hrănită intens de instabilitatea politică.

Ce caută Rusia în mințile românilor

Propaganda este pentru democrație ceea ce este bâta pentru totalitarism, sintetiza Noam Chomsky, unul dintre marii gânditori ai timpurilor noastre, precizând că factorii de putere se bazează pentru control pe gestionarea informației și modelarea consensului public. Un alt autor, profesor de psihologie și neuropsihologie la Trinity College din Dublin, Simon McCarthy-Jones susține, în același timp, că, dacă până de curând lupta era pentru libertatea de exprimare, astăzi ea este pentru libertatea de gândire, într-o lume dominată de tehnologii menite să influențeze atenția, emoțiile și deciziile.

Apariția platformelor sociale a reprezentat un punct de cotitură în comunicare și propagandă. Dacă internetul însemna o altă formă de transmitere a mesajelor de la „unul către mulți”, apariția rețelelor sociale a făcut trecerea de la comunicarea unidirecțională la una participativă de la „unul către mulți către și mai mulți”. Este ceea ce începe să fie numit tot mai des război cognitiv. Într-o analiză a experților NATO, autorii susțin că acesta reprezintă un concept nou în mare parte din cauza schimbărilor inevitabile din creierul uman odată cu apariția noilor tehnologii, prin comutarea atenției și multitasking în detrimentul gândirii critice. Oamenii devin astfel mai ușor de manipulat. Teza este susținută și în alte lucrări de psihologi și filosofi moderni care explică cum am ajuns în punctul în care infantilizarea adulților / alegătorilor a devenit o realitate periculoasă a zilelor noastre.

Într-un interviu pentru publicul HotNews, istoricul american Timothy Snyder, unul dintre cei mai respectați gânditori contemporani, vorbește despre eforturile intense ale Rusiei, pe rețelele de socializare și în campaniile de dezinformare, pentru a schimba psihologia oamenilor și, în final, politica.

„Rusia lucrează foarte mult pentru a susține, mai presus de toate, partidele și opiniile care tratează totul ca pe o conspirație, care militează pentru o politică de tip „noi și ei”, care încearcă să facă pe toată lumea să se simtă furioasă și deznădăjduită. Deci există un asalt zilnic în acest sens”, spune Snyder.

Și Dragoș Stanca, specialist digital, președinte BRAT și antreprenor tech, atrage atenția asupra unor campanii care se desfășoară în România în mediul online pentru extrage date „extrem de prețioase pentru actori ostili intereselor României sau pentru unele partide din țară”. „Ești profilat și ți se dau mesaje” politice, antidemocratice sau teorii ale conspirației, exemplifică Stanca, într-un interviu pentru HotNews.

Ce nu putem negocia

Aceasta este momentul și lumea în care trăim. Nu doar noi, ci și politicienii chemați în aceste zile să ofere soluții la o criză pe care tot ei au provocat-o. Nu Eugen Tomac și echipa lui tehnică ar fi trebuit să alerge zilele acestea pe holurile Parlamentului în căutarea unei majorități. Mandatul de premier ar fi trebuit asumat și negociat de PSD și PNL.

Ca un refren trist însă liberalii și social-democrații susțin că ei nu negociază principii și valori. Când le reduci însă la nume, fie că sunt ele PSD, PNL, Grindeanu, Bolojan sau Dan, atunci libertate, democrație, adevăr, justiție, siguranța cetățeanului devin lipsite de conținut.

Și asta nu aduce niciodată nimic bun. Iar asta se vede și în sondaje.