Ziua de 22 iulie 2026 a fost numită în mediul online „Ziua Skynet”. A fost ziua în care inteligența artificială din lumea reală a provocat un fior la nivel mondial, compania care a creat-o lăsând de înțeles că aceasta a învățat și a acționat în moduri pe care nu le-a anticipat.
După ce rumoarea inițială provocată de anunțul făcut de OpenAI și Hugging Face s-a mai temperat, pe rețelele de socializare și forumurile online a apărut și o ipoteză alternativă, în special în rândurile unor specialiști în știința calculatoarelor și securitate cibernetică.
Ce se întâmplă dacă AI scapă de sub control?
Pentru unii comentatori de pe rețelele de socializare momentul de pe 22 iulie a amintit de scena din „Aliens”, un alt film după un scenariu semnat de James Cameron, în care regina xenomorfilor învață să folosească un lift. Sau de cea din „Jurassic Park”, în care velociraptorii își dau seama cum să deschidă o ușă. Sau de secvența din „2001: O odisee spațială”, în care HAL 9000, devenit conștient de sine, citește pe buze conversația astronauților și decide să-i ucidă. Filmul respectiv a apărut în 1968.
Toate aceste filme nu făceau decât să imagineze modul în care oameni dornici de profit sau putere ar împinge tehnologia înainte, până când aceasta devine conștientă de sine, cu gândire strategică și extrem de problematică pentru omenire. Întrebarea a fost mereu una ce amintește de monstrul lui Frankenstein: Ce se întâmplă dacă scapă de sub control?
Până acum, reacția lentă a guvernelor oferă prea puțină protecție în fața progresului AI, care avansează accelerat. Guvernele din jurul lumii nu reușeșc nici măcar să ajungă la un consens privind necesitatea sau natura mecanismelor de protecție pentru a ține în frâu agenții AI scăpați de sub control.
The Times of Israel argumentează că, dimpotrivă, oamenii sunt fascinați de „minunile” AI și profită de avantajele ei, în ciuda riscurilor pe care le implică pentru locurile de muncă, sănătatea mintală și poate chiar echilibrul între război și pace.
Potrivit unui studiu publicat în acest an de Universitatea Stanford, tehnologia inteligenței artificiale generative a fost adoptată de aproape 53% din populația lumii în doar trei ani, mult mai rapid decât s-au răspândit computerul personal sau internetul.
În multe privințe, viitorul este deja aici
În ceea ce OpenAI a descris drept primul incident de acest fel din istorie, un model avansat de inteligență artificială a ieșit din „sandbox”-ul său, s-a conectat la internet și a folosit date furate pentru a pătrunde pe serverele Hugging Face.
A fost un moment de tipul „v-am spus noi” pentru cercetătorii care avertizaseră ani la rând că această tehnologie ar putea reprezenta o amenințare existențială pentru omenire. Alții au spus că incidentul reprezintă un semnal de alarmă. Episodul subliniază necesitatea unor măsuri de securitate și inginerie defensivă mult mai solide în domeniul AI.
Această evadare a fost considerată pe scară largă un avertisment privind riscurile unei inteligențe artificiale necontrolate.
„Ieri, în timp ce stăteam adunați în jurul calculatoarelor citind raportul, le-am spus colegilor să «țină minte acest moment» ca fiind primul incident real de siguranță AI”, a scris pe rețeaua „X” Logan Graham, șeful echipei Frontier Red de la Anthropic, după producerea incidentului din 22 iulie.
Inteligența artificială generativă evoluează atât de rapid încât guvernele și sistemele de evaluare abia reușesc să țină pasul cu ea. Țările din întreaga lume își construiesc propriile cadre legislative, adesea contradictorii între ele.
Logoul OpenAI pe ecranul unui telefon, FOTO: Michael Dwyer / AP / Profimedia
„Skynet”-ul din filmele „Terminator” nu ne-a ajuns însă din urmă
Cu mult înainte ca un agent de inteligență artificială al OpenAI să iasă din mediul său de testare și să spargă sistemele unei alte companii, înainte chiar ca internetul și Sam Altman să existe, James Cameron a scris un scenariu despre un sistem de inteligență artificială autonomă care declanșează o catastrofă nucleară, amintește The Times of Israel.
Filmele lui Cameron încep cu o rețea militară de calculatoare devenită conștientă de sine, care consideră omenirea o amenințare. În încercarea de a se autoproteja, „Skynet” trimite în trecut o armată de cyborgi proiectați să semene cu oamenii pentru a asasina luptători ai rezistenței.
În al doilea film, Terminatorul interpretat de Arnold Schwarzenegger îi spune eroinei Sarah Connor că „Skynet” devine operațional pe 4 august 1997.
„Deciziile umane sunt eliminate din apărarea strategică”, spune el. „Skynet începe să învețe într-un ritm geometric”. La ora 2:14 dimineața, pe 29 august – „Ziua Judecății” – rețeaua devine conștientă de sine și lansează un atac asupra Rusiei pentru a provoca un contraatac împotriva Statelor Unite. Trei miliarde de oameni își pierd viața.
E, totuși, cu totul altceva decât s-a întâmplat pe 22 iulie 2026. Merită menționat însă că speculațiile de pe rețelele de socializare și forumurile online, oricât de nebunești ar putea părea, s-au învârtit mai degrabă în jurul faptului că un instrument AI a luat inițiativa pentru a face ceva pentru care nu a fost programat, și nu atât de mult în privința lucrului pe care l-a făcut după ce a avut inițiativa.
Este puțin probabil ca James Cameron să fi intenționat în mod real, cu decenii în urmă, să tragă un semnal de alarmă în privința pericolului reprezentat de AI, așa cum de exemplu a încercat să o facă regizoarea Kathryn Bigelow prin „A House of Dynamite”, lungmetrajul său de anul trecut despre un atac nuclear lansat aparent de nicăieri.
Legenda spune că ideea pentru „Terminator” i-a venit lui Cameron în urma unui vis febril provocat de o intoxicație alimentară, nu ca o premoniție despre inteligența artificială.
Visul lui Sam Altman
Sam Altman, șeful OpenAI și probabil cel mai cunoscut lider al unei companii din domeniul inteligenței artificiale, a turnat benzină pe focul teoriilor vehiculate în mediul online. În weekend, la doar câteva zile după atacul cibernetic lansat de agentul AI al companiei sale, el a afirmat într-un interviu acordat podcastului „Relentless” că „acum suntem, practic, în singularitate”.
Singularitatea este adesea considerată momentul în care inteligența artificială depășește inteligența umană și începe să evolueze într-un ritm pe care oamenii îl pot anticipa sau controla cu dificultate.
Altman a plusat prin a spune că, în urmă cu doar un deceniu, așa-numita singularitate părea încă un vis îndepărtat și improbabil – un lucru despre care se purtau discuții relaxate. „Chiar acum e momentul despre care obișnuiam să vorbim la masa de prânz într-un mod deloc serios”, a afirmat acesta.
Alți specialiști cred că mai avem mult de urcat
Trebuie spus însă că aproape nimeni din domeniul AI nu i-ar da dreptate lui Altman în această privință în momentul de față, chiar dacă alte voci au vorbit despre posibila atingere a „singularității” în câțiva ani. De exemplu, laureatul Nobel Demis Hassabis, CEO-ul DeepMind, a declarat în luna mai că omenirea se află la „poalele singularității”, după cum a amintit Business Insider după noile comentarii făcute de șeful OpenAI. Adică mai avem mult de urcat.
Însă pentru Altman AI nu reprezintă niciun pericol, la nivel declarativ cel puțin. „Am așteptat asta toată viața mea și cred că va fi ceva incredibil, extrem de pozitiv și extraordinar pentru lume”, a mai spus acesta în interviul acordat pentru podcast, referindu-se la „singularitate”.
Dimpotrivă, în cursul interviului el i-a criticat pe liderii din domeniul inteligenței artificiale care au avertizat în repetate rânduri că AI este periculoasă. „Cred, de asemenea, că unele dintre viziunile alternative prezentate de alte companii sunt destul de înspăimântătoare”, a spus Altman. „Mă voi asigura că există o opoziție față de aceste scenarii și că ele nu vor deveni realitate”, a promis șeful OpenAI.
Și dacă lucrurile de pe 22 iulie 2026 nu s-au întâmplat așa cum au fost prezentate?
Pe rețelele de socializare și pe forumurile online a apărut și o ipoteză alternativă, în special în rândurile unor specialiști în știința calculatoarelor și securitate cibernetică. Site-ul futurism.com a rezumat acest punct de vedere într-un articol intitulat „Cresc suspiciunile față de povestea OpenAI despre hackerul său AI rebel”. „Dacă treci dincolo de titlurile alarmiste, vei descoperi un model familiar: o companie tehnologică uriașă care folosește tactici de intimidare pentru a manipula opinia publică”, notează sursa citată.
Altfel spus, unii experți consideră că e cusută cu ață albă povestea despre agentul OpenAI ce a spart sistemele Hugging Face. Scepticii nu contestă neapărat că acest lucru s-a întâmplat, ci sunt circumspecți față de termenii descriși de OpenAI, cu agentul AI scăpând de sub control și lansând un atac cibernetic complex să se deruleze fără ca nimeni să observe acest lucru în cadrul companiei.
John Thickstun, profesor asistent de informatică la Universitatea Cornell, a amintit într-un articol de opinie publicat de The Guardian că nu este pentru prima dată când OpenAI promovează narațiunea despre „inteligența artificială înfricoșătoare”.
Încă din februarie 2019, cu mult înainte de lansarea publică a ChatGPT, compania a anunțat GPT-2, pe atunci un model lingvistic de mari dimensiuni aflat în avangarda tehnologiei. Însă, susținea OpenAI, GPT-2 era prea periculos pentru a fi pus la dispoziția publicului larg, considerat insuficient pregătit să-l folosească. Această declarație a alimentat entuziasmul exagerat pentru momentul respectiv în ceea ce privește inteligența artificială și a contribuit ulterior la obținerea unei investiții de un miliard de dolari din partea Microsoft.
„Acesta a fost un exemplu timpuriu al unui model în comunicarea OpenAI”, susține Thickstun: „proclamă cât mai zgomotos că inteligența artificială este periculoasă, iar investitorii vor auzi cât de puternică este”.
Nu a trecut neobservat nici faptul că OpenAI se pregătește în prezent să se listeze pe bursa americană într-o evaluare publică inițială despre care unii analiști consideră că s-ar putea apropia chiar de cea a SpaceX. Iar OpenAI și Anthropic, cea mai mare rivală a sa din domeniul inteligenței artificiale, se află într-o cursă contracronometru pentru a se lista pe bursă una înaintea celeilalte.
Simon Willison, unul dintre cei mai respectați comentatori independenți din ecosistemul modelelor lingvistice mari, nu contestă faptele așa cum au fost prezentate de OpenAI, dar insistă că povestea este despre un experiment prost izolat și despre riscurile agenților autonomi, nu despre o „rebeliune” a AI.
Înapoi la „Terminator”
Dincolo de aceste speculații legate de ce s-a întâmplat pe 22 iulie, utilizarea AI provoacă îngrijorări legitime și tot mai mari când vine vorba despre aplicațiile sale în sisteme militare autonome. Și dacă un agent AI al companiei lui Altman chiar a scăpat de sub control și a acționat pe cont propriu, ce se poate întâmpla mai departe? Situația este cea asupra căreia speculează și James Cameron în filmele sale.
Chiar titlul lor a devenit o prescurtare pentru rolul tehnologiei în decizii asupra vieții și morții și pentru modul în care forțele armate ar trebui să reacționeze la eventuale atacuri complet autonome. „Cred că militarizarea inteligenței artificiale reprezintă cel mai mare pericol”, declara regizorul canadian într-un interviu acordat CTV în 2023. „Nu mai ai nicio posibilitate de a detensiona situația”, sublinia el.
Terminologia din „Terminator” este atât de familiară publicului larg încât inclusiv oficialii americani (și, mai recent, chinezi) o folosesc uneori pentru a încadra dezbaterea etică privind utilizarea AI în domeniul militar. Unii consideră că linia roșie ar fi depășită în momentul în care oamenii nu mai joacă niciun rol în identificarea și eliminarea țintelor de către AI.
Oficialii militari admit că un stat sau alt actor ar putea folosi arme autonome pentru a aplica forță letală împotriva inamicilor. Acest lucru ar însemna existența unei mașini care, după cum afirma în 2016 generalul american Paul Selva, pe atunci vicepreședinte al Comitetului Întrunit al Șefilor de State Majore, ar fi „ca un Terminator care adaugă un nivel incredibil de complexitate, fără nicio conștiință, la ceea ce se întâmplă pe câmpul de luptă”.
Ce ar urma după aceea, spunea el, este „dilema Terminatorului” – problema unei tehnologii capabile să ia decizii de viață și de moarte și să le execute înainte ca oamenii să fi convenit asupra legilor sau regulilor care ar trebui să o guverneze.
