Reacția unui medic din România după anunțul unui „Ozempic natural”, intitulat BRP, descoperit cu ajutorul inteligenței artificiale la Stanford
O moleculă naturală, identificată cu ajutorul inteligenței artificiale, suprimă semnificativ apetitul și favorizează pierderea grăsimilor. Nu are efectele secundare asociate medicamentelor pentru slăbit aflate în prezent pe piață, au descoperit cercetătorii de la Universitatea Stanford. „Următorul pas în terapia obezității va fi fix acesta”, spune un medic român.
- „De acum încolo, următorul pas în terapia obezității va fi fix acesta: descoperirea de variate molecule care să fie cel puțin la fel de eficiente ca dubla moleculă, tirzepatida (agonist dual GIP și GLP-1 conținut de Mounjaro – n.red.), dar cu efecte adverse mai reduse”, spune dr. Florin Ioan Bălănică, psihonutriționist specializat în comportamente alimentare, într-un dialog cu HotNews.
- Cum argumentează medicul Bălănică efectele pozitive ale BRP și lipsa de greață.
- Testele pe animale au relevat că se reduce masa grasă, nu masa musculară, adică exact ce se pierde la medicamentele de tip GLP-1.
- Ce înseamnă că „trăim vremuri hiperdopaminice și căutăm prin tot ceea ce ne înconjoară această excitație cerebrală”.
Moleculă nou descoperită, testată deocamdată doar pe animale, ar putea oferi un tratament pentru scăderea în greutate similar cu Ozempic. Există și un avantaj. Studiul arată că nu există efectele secundare asociate acestui medicament, precum problemele digestive sau scăderea masei musculare, spun cercetătorii de la Stanford, care au descoperit-o.
Ce face BRP
Experimentele preliminare pe animale sugerează că noua moleculă, denumită BRP, poate suprima pofta de mâncare cu până la 50% și poate favoriza pierderea grăsimilor, în mod similar cu semaglutida – substanța activă din Ozempic – evitând, totodată, unele dintre efectele secundare problematice asociate acestui medicament.
Descoperirea oferă speranțe pentru un tratament mai precis al obezității, cu condiția ca viitoarele studii pe oameni să aibă succes.
Dr. Bălănică: O altă modalitate de acțiune decât GLP-1

Oamenii de știință de la Universitatea Stanford cred că molecula naturală identificată de ei ar putea duce la o nouă generație de medicamente pentru scăderea în greutate.
Ideea este confirmată de dr. Florin Ioan Bălănică, psihonutriționist specializat în comportamente alimentare, într-un dialog cu HotNews.
„Discutăm despre un alt mod de acțiune. Nu discutăm despre un mod de acțiune ca al agoniștilor GLP-1. Agoniștii GIP și GLP-1 sunt conectați cu creierul prin nervul vag și spun creierului că e gata (s-a instalat senzația de sațietate – n.red.). Aici discutăm despre acele peptide (noua moleculă descoperită – n.red.) cu o altă modalitate de acțiune”, spune Florin Bălănică, în dialogul cu HotNews.
Deocamdată nu este înlocuit Mounjaro
Dar, subliniază medicul român, „nu există, în momentul de față, niște studii extrem de serioase și care să ne pună la dispoziție un produs testat care să înlocuiască agoniștii GIP și GLP-1 (hormoni naturali a căror acțiune este imitată de medicamentul pentru slăbit Mounjaro, agonist dual, dar cu durată de acțiune mult mai lungă decât hormonii produși de organism n.red.)”, arară dr. Florin Bălănică.
Efect similar cu semaglutida, substanța activă din Ozempic
Deși are un efect similar cu semaglutida, molecula BRP funcționează diferit față de tratamentele existente. În loc să afecteze mai multe organe din corp, aceasta pare să acționeze mai selectiv asupra unei zone a creierului responsabilă de controlul senzației de foame și al metabolismului, conform ScienceDaily.
Această abordare mai specifică ar putea, în cele din urmă, să ajute oamenii să slăbească fără a se confrunta cu probleme precum greața, constipația sau pierderea semnificativă a masei musculare, cred cercetătorii de la Stanford.
Cercetătorii au descoperit BRP cu ajutorul inteligenței artificiale, care le-a permis să analizeze mii de compuși biologici posibili. Rezultatele au fost suficient de promițătoare încât oamenii de știință au început pregătirile pentru următoarea etapă importantă: stabilirea faptului dacă molecula este sigură și eficientă pentru oameni.
„BRP pare să acționeze în mod specific la nivelul hipotalamusului, care controlează apetitul și metabolismul”
„Receptorii vizați de semaglutidă se găsesc în creier, dar și în tractul gastrointestinal, pancreas și alte țesuturi”, a explicat Katrin Svensson, unul dintre autorii studiului și profesor asociat la Universitatea Stanford.
„De aceea, Ozempic are efecte ample, inclusiv încetinirea deplasării alimentelor prin tractul digestiv și scăderea nivelului de zahăr din sânge. În schimb, BRP pare să acționeze în mod specific la nivelul hipotalamusului, care controlează apetitul și metabolismul”, a adăugat aceasta.
O abordare diferită a scăderii în greutate
Hipotalamusul este o regiune a creierului care joacă un rol esențial în reglarea foamei, a consumului de energie și a echilibrului organismului. Din acest motiv, reprezintă o țintă importantă în dezvoltarea tratamentelor împotriva obezității.
Semaglutida, substanța activă din Ozempic, imită acțiunea hormonului GLP-1, care contribuie la reglarea glicemiei și a senzației de foame și sațietate. Deoarece receptorii acestui hormon se găsesc în mai multe zone ale corpului, efectele medicamentului nu se limitează, însă, la reducerea apetitului.
Un control mai precis al apetitului
BRP pare să acționeze diferit de semaglutidă. Deși influențează procese metabolice asemănătoare, activează alte grupuri de celule cerebrale. Cercetătorii consideră că acest mecanism ar putea permite un control mai precis al foamei, cu mai puține efecte nedorite asupra altor organe.
Descoperirea sa a fost posibilă datorită unei metode bazate pe inteligență artificială. Cercetătorii de la Stanford au analizat activitatea enzimei prohormon-convertază 1/3, care transformă proteinele mai mari în peptide, unele dintre acestea având rol hormonal. Printre hormonii rezultați se numără și GLP-1.
Echipa a dezvoltat un algoritm numit „Peptide Predictor”, care a analizat aproximativ 20.000 de gene umane pentru a identifica posibile peptide cu rol în reglarea apetitului și metabolismului.
„Algoritmul a fost absolut esențial pentru descoperirile noastre”, a declarat Katrin Svensson.
Prin aplicarea mai multor filtre, cercetătorii au identificat 373 de prohormoni, din care ar putea rezulta 2.683 de peptide. Ulterior, au selectat și testat 100 dintre acestea în laborator, folosind celule nervoase cultivate.
Reacție de 10 ori mai puternică
În timpul testelor de laborator, GLP-1 a dat rezultate remarcabile, intensificând activitatea neuronală până la un nivel de 3 ori mai mare decât cel observat în cazul celulelor martor netratate.
O altă peptidă, necunoscută până atunci, a produs însă un răspuns de 10 ori mai puternic.
Molecula a fost denumită BRP, după proteina din care provine, și a devenit un candidat promițător pentru cercetări ulterioare.
Următoarea întrebare a fost dacă stimularea celulelor cerebrale cultivate în laborator s-ar putea traduce prin modificări semnificative ale apetitului și ale greutății corporale la animalele vii.
Consumul de alimente la animale scade cu până la 50%
Echipa a testat BRP pe șoareci cu o constituție slabă și pe porci de talie mică (a căror fiziologie și obiceiuri alimentare oglindesc mai fidel metabolismul uman decât cele ale șoarecilor). Înainte de hrănire, cercetătorii au administrat BRP prin injecție intramusculară.
Rezultatele au fost remarcabile. În ora care a urmat, animalele tratate au consumat cu până la 50% mai puțină hrană decât era de așteptat, ceea ce sugerează că BRP ar putea influența semnificativ senzația de foame.
Ulterior, oamenii de știință au analizat dacă un tratament repetat ar putea genera modificări durabile ale greutății corporale.
Șoarecii obezi au primit injecții zilnice cu BRP timp de 14 zile. Până la finalul experimentului, șoarecii tratați au pierdut, în medie, 3 grame, în timp ce șoarecii din grupul de control (netratați) au luat în greutate aproximativ 3 grame.
La BRP se reduce masa grasă nu masa musculară
Un aspect important este faptul că aproape întreaga scădere în greutate înregistrată la șoarecii tratați cu BRP a provenit din reducerea masei grase, nu a celei musculare. Conservarea masei musculare reprezintă un obiectiv esențial în tratamentul obezității, întrucât țesutul muscular susține forța fizică, mobilitatea și sănătatea metabolică.
De asemenea, animalele tratate au prezentat o îmbunătățire a toleranței la glucoză și insulină. Acești parametri reflectă eficiența cu care organismul gestionează zahărul și răspunde la insulină – hormonul care facilitează transportul glucozei din fluxul sanguin către celule.
În ansamblu, aceste rezultate sugerează că BRP ar putea influența atât apetitul, cât și sănătatea metabolică. Rămâne însă de stabilit dacă beneficii comparabile ar putea fi observate și în cazul oamenilor.
Poate noua moleculă să reducă efectele secundare?
Pentru a investiga posibilele efecte secundare, cercetătorii au monitorizat comportamentul și reacțiile fizice ale șoarecilor și porcilor tratați. Aceștia nu au observat diferențe semnificative în ceea ce privește mișcarea, consumul de apă, comportamentul asociat cu anxietatea sau eliminarea materiilor fecale, comparativ cu animalele din grupul de control.
Absența modificărilor în eliminarea materiilor fecale a fost deosebit de interesantă, întrucât constipația este un efect secundar cunoscut al unor medicamente precum Ozempic.
De asemenea, experimentele au arătat că BRP a favorizat pierderea grăsimii corporale fără a provoca pierderea semnificativă a masei musculare – un fenomen care poate însoți unele tratamente pentru scăderea în greutate.
Despre greață
Greața reprezintă o altă problemă frecventă în cazul medicamentelor GLP-1 existente, deși experimentele pe animale nu pot stabili cu certitudine dacă BRP ar preveni acest simptom la oameni. Testele pe subiecți umani vor fi esențiale pentru a determina profilul real al efectelor secundare ale acestei molecule.
Investigațiile suplimentare privind activitatea cerebrală și alte răspunsuri fiziologice au întărit ideea că BRP acționează diferit față de semaglutidă. Peptida a activat căi neuronale și metabolice distincte, în loc să se limiteze la a replica efectele GLP-1.
Această diferență ar putea explica de ce cercetătorii au observat o suprimare puternică a apetitului, fără a constata unele dintre modificările comportamentale și digestive pe care le monitorizau.
Medic: „Nu poate exista o formă de tratament chimic care să aibă numai plusuri”
Deși unul dintre principalele avantaje prezentate de oamenii de știință este reducerea efectelor adverse, Florin Bălănică subliniază că, în cazul unui eventual medicament dezvoltat pornind de la această descoperire, „nu poate exista o formă de tratament chimic care să aibă numai plusuri”.
Iar în ceea ce privește efectele adverse, arată dr. Florin Bălănică, discuția este „un pic mai lungă”: „A nu avea efecte adverse în această terapie, dacă discutăm despre efecte adverse majore precum patologie de glandă suprarenală, pancreas și paratiroidă care pot duce de la o pancreatită acută până la o patologie oncologică, este absolut de înțeles pentru că scopul nostru este să facem bine oamenilor.”
„Drumul la frigider”
Însă atunci când discutăm despre „manifestări ușoare, precum greață, vomă, senzație de prea plin și vărsătură, acestea sunt de fapt elementele care opresc pacientul să nu mai mănânce ce mânca înainte”, susține medicul.
„De exemplu, dacă venim seara obosiți acasă și după o zi în care nu ne-a prea ieșit nimic, poate ne repezim într-o prăjitură din frigider sau într-o mâncare nepotrivită pentru a acoperi necesarul de dopamină și a putea să ne validăm ceea ce dorim noi să vedem că am făcut bine sau mai puțin bine”.
„Dacă tocmai am avut o zi foarte bună, la fel avem nevoie de această dopamină care să valideze experiența pe care am avut-o în ziua respectivă”, spune Florin Bălănică.
Despre „vremurile în care alergăm după dopamină”
Pentru că, explică psihonutriționistul, „noi trăim niște vremuri hiperdopaminice și căutăm prin tot ceea ce ne înconjoară această excitație cerebrală. Scroll-ul este o excitație cerebrală, consumul de alcool, de droguri, de zahăr, tutunul, sexul, toate acestea sunt elemente care ne duc într-o zonă de hiper dopamină. Acesta este lucrul pe care noi îl căutăm: starea, senzația pe care ne-o dă substanța respectivă. Noi consumăm întotdeauna ceva, nu pentru că acel ceva ne interesează, ci ne interesează starea ulterioară, starea de după ce mănânc o prăjitură, starea de după ce beau un par cu vin și așa mai departe.”
Ce urmează?
În ciuda rezultatelor încurajatoare, BRP se află încă într-o etapă incipientă de dezvoltare. Cercetătorii trebuie să înțeleagă mai bine modul exact în care molecula interacționează cu celulele și cum ar putea fi menținute efectele sale pe perioade mai lungi de timp.
O prioritate o reprezintă identificarea receptorilor de la suprafața celulelor care recunosc BRP. Receptorii sunt proteine specializate care reacționează la anumite semnale chimice, permițând celulelor să detecteze mesaje și să declanșeze răspunsuri biologice adecvate.
Stabilirea receptorilor pe care îi activează BRP ar putea ajuta la explicarea efectelor sale asupra senzației de foame și a metabolismului.
De asemenea, echipa de cercetare dorește să exploreze modalități de prelungire a activității moleculei în interiorul organismului. Peptidele pot fi descompuse relativ rapid, ceea ce ar putea necesita injecții frecvente.
O versiune a BRP cu o durată de acțiune mai lungă ar putea face tratamentul mai comod, în cazul în care acesta se va dovedi, în cele din urmă, eficient la oameni.
Citește și:
- Experiența unei românce din IT care folosește Mounjaro. „Am trecut prin toate: dieta Dukan și celelalte. Acum fac terapie și iau tratament și mă simt bine”.
- Avertisment: Așa arată produsul fals cu același nume cu un medicament foarte folosit în România / Reacția firmei.