Chișinău – Putin ante portas
Pas cu pas se apropie falimentul ideii românești în R. Moldova– cel puțin falimentul celei politice/geopolitice(încă nu și decontarea acestui faliment, la București și Chișinău), pe baza deteriorării considerabile (aproape iremediabile) a capacității (acum nepermis de modeste, a) Bucureștiului de a sprijini ideea pro-europeană și pro-românească în R. Moldova.
La 20 octombrie a.c. vor avea loc alegerile locale generale în R. Moldova. Principala miză a acestor alegeri o reprezintă, ca de obicei, funcţia de primar al orașului Chișinău, chiar și într-un context declarat în mod ipocrit (prin ucazuri scrise simultan la Moscova și Berlin) “vidat de geopolitică” de către socialiști și autohtoniști. Chișinăul este geopolitică, iar alegerea primarului municipiului și capitalei R. Moldova nu a fost niciodată altceva, în ultimele decenii, decât geopolitică pură – loc de exercitare a unor opțiuni ireconciliabile, clare, lipsite de ambiguitate, între România/Europa și/sau URSS/postURSS.
Comisia Electorală Centrală a R. Moldova a înregistrat până în prezent 19 candidați (Andrei Donică, Mișcarea Profesioniștilor „Speranța-Надежда”; Ion Ceban, Partidul Politic „Partidul Socialiștilor din Republica Moldova”; Teodor Cîrnaț, Partidul Politic „Voința Poporului”; Valerii Klimenco, Partidul Politic „Şor”; Valeriu Munteanu, Partidul Politic „Uniunea Salvați Basarabia”; Victor Chironda, Mișcarea Social-Politică „Forța Nouă”; Vitalie Voznoi, Partidul politic „Partidul Stânga Europeană”; Dumitru Țîra, Partidul Politic „Partidul Popular European din Moldova”; Vitalie Marinuța, Partidul Politic „Partidul Verde Ecologist”; Andrei, Năstase, Blocul Electoral ”ACUM Platforma DA și PAS”; Lilia Ranogaeț, Partidul Național Liberal; Alexandru Fetescu, Partidul Liberal Democrat din Moldova; Dorin Chirtoacă, Partidul Liberal; Ivan Diacov, Partidul Politic „Partidul Nostru”; Vladimir Cebotari, Partidul Democrat din Moldova; Octavian Țîcu, Partidul Politic „Partidul Unității Naționale”; Serghei Toma, Partidul Politic „Partidul Oamenilor Muncii”; Vladimir Țurcanu, Partidul Politic „Partidul Popular Românesc”; Boris, Volosatîi, Partidul Politic „Democrația Acasă”; candidatura lui Ruslan Codreanu, independent, este încă neînregistrată – se așteaptă o decizie finală în acest sens a Comisiei Electorale Centrale a R. Moldova).
A devenit relativ clar că prima șansă teoretică o au Andrei Năstase (blocul ACUM) și candidatul Partidului Socialiștilor, Ion Ceban, cei care și-au disputat această poziție și la ultimul scrutin (mai 2018). Datele cercetărilor sociologice diferă foarte mult, ca întotdeauna în R. Moldova.
Cel mai recent sondaj relativ credibil până în prezent privind intențiile de vot la scrutinul de la 20 octombrie a.c. de la Chișinău, realizat de compania Date Inteligente, evaluează la cca 25% ratingul electoral al lui Ion Ceban și la cca 18,7% cel al lui Andrei Năstase. Impredictibilitatea votului este însă ridicată, după cum evidențiază înșiși autorii cercetării sociologice („La acest moment eşechierul de dreapta e foarte fragmentat, sunt foarte mulţi candidaţi. Nu există un pol care îl susţine foarte clar pe Andrei Năstase. Situaţia ar putea să se schimbe în turul doi, depinde cum evaluează campania. Poate să fie din nou o polarizare…”, Mihai Bologan, directorul companiei Date Inteligente, citat de Radio Europa Liberă Moldova). Potrivit altui sondaj, realizat de Asociația Sociologilor și Demografilor din Republica Moldova în perioada 11–20 septembrie 2019, 35,3% dintre cetățeni ar vota cu Ion Ceban, 30,1% – cu Andrei Năstase, 2,1% – cu Valeriu Munteanu, 1,4% – cu Dorin Chirtoacă, 5,3% – cu alți candidați. Sondajele actuale pot prezenta însă erori semnificative: sunt (suspectate de a fi) realizate la comandă politică, intervievează eșantioane reduse numeric, iar dinamica actualei campanii este extrem de rapidă pe ultima turnantă; mai mult, cca un sfert din electorat este încă indecis, iar suprizele pot fi majore.
În acest context, nu este exclus ca unul dintre candidații pro-europeni de pe flancul drept al politicii să realizeze o surpriză pe ultima sută de metri a campaniei și să îl devanseze pe Andrei Năstase, intrând în turul al doilea cu Ion Ceban. Din această perspectivă, mai bine plasați par a fi candidații Octavian Țîcu, Valeriu Munteanu, Dorin Chirtoacă, Boris Volovatîi, Vladimir Țurcanu (notă: enumerarea este aleatorie).
Pe de altă parte, situația față de ultimul scrutin diferă substanțial. La alegerile respective, populația pro-europeană și pro-românească a Chișinăului s-a mobilizat exemplar în favoarea lui Andrei Năstase, spre a se evita alegerea socialistului Ion Ceban. S-a evitat de facto această alegere, dar primarul Chișinăului, ales legitim, a fost împiedicat să își exercite atribuțiile printr-un mecanism de fraudă juridică și politică la care Bruxellesul a devenit, prin non-acțiune, complice moral (mandatul lui Andrei Năstase a fost invalidat de către Judecătoria Centru a capitalei, în urma unui recurs al Partidului Socialiștilor). La aceste alegeri, există o întreagă garnitură de candidaturi din partea formațiunilor pro-europene și pro-românești, dintre care cei mai relevante sunt cele menționate mai sus.
În pofida unor dese apeluri la unitate pe segmentul pro-european și pro-românesc prin retragerea candidaților fără șanse și sprijinirea unui candidat unic în zona de exprimare pro-europeană și pro-românească, unitatea scontată nu s-a realizat. Candidații de orientare pro-europeneană și pro-românească își vor distribui voturile unei importante părți a electoratului din Chișinău, reducând totodată șansele lui Andrei Năstase de a atinge un rating electoral similar celui care i-a adus victoria de facto la ultimul scrutin; similar, candidatura lui Andrei Năstase va fi reușit să deterioreze semnificativ șansele unui candidat din zona pro-europeană și pro-românească de a intra în finală cu Ion Ceban.
Cele două mize simplificate ale alegerilor de la Chișinău par a fi devenit astfel următoarele: prima – cine va intra în turul al doilea al alegerilor alături de Ion Ceban, Andrei Năstase sau unul dintre candidații pro-europeni de mai sus; a doua – dacă mobilizarea electoratului pro-european și pro-românesc de la Chișinău pentru contracandidatul lui Ceban, indiferent care va fi acesta, va reuși să producă, precum la alegerile anterioare, frumoasa surpriză de a evita alegerea unui primar pro-rus al Chișinăului.
Se poate aprecia în prezent că riscul alegerii unui primar pro-rus al Chișinăului este mai ridicat decât oricând. Socialiștii au “vânt din pupa” de la Moscova și Berlin, iar pro-europenii și pro-românii din Chișinău își vor împărți/distribui voturile într-un mod sinucigaș. Din cauza compromisului politic al blocului ACUM cu socialiștii lui Igor Dodon, care defilează “acum” nestingheriți pe toată lungimea politicii interne și externe a R. Moldova, de la Președinție la tribuna ONU, de la Moscova la Berlin, de la Bălți la Paris, de la Cahul la Tiraspol etc., Andrei Năstase nu mai este frecventabil pentru o parte a electorilor pro-europeni și pro-români de la Chișinău. Ambiguitatea politico-electorală a lui Andrei Năstase, cea de figură simultan pro-europeană și pro-românească, a fost soluționată în ultimele luni în cheie simplificată: numărul record de candidaturi pro-românești evidențiază că acesta nu mai poate prelua în mod credibil mesajele și așteptările populației pro-românești de peste Prut, mai ales după derapajele pro-rusești ale coaliției temporare (ACUM-PSRM) de la putere de la Chișinău.
În acest context, prima șansă o are, teoretic, candidatul socialist (deci pro-rus) Ion Ceban, iar scorul pe care îl va obține acesta în primul tur îl va situa, cel mai probabil, pe prima poziție. Favoritul sondajelor, Ion Ceban, se prezintă ca un cosmopolit, un soi de liberal deghizat al socialiștilor; pe fond, acesta are grade de libertate reduse față de politica extrem de cunoscută a partidului lui Dodon, care produce rinocerizări masive și rapide la nivel politic, pe întreg teritoriul electoral de peste Prut.
Schema semiotică a scrutinului de la Chișinău este, în acest sens, relativ clară: electoratul din capitala R. Moldova are de ales între un socialist pro-rus, un candidat autohtonist cu retorică pro-europeană sau 3-4 candidați de orientare pro-europeană și pro-românească cu șanse relative (în total, sunt 8 candidați de pluton pe această zonă; dinamica electorală cea mai amplă, cu șanse reale de creștere, o înregistrează în ultimele zile Octavian Țîcu).
Câștigătorul scrutinului este dat de amploarea mobilizării anti-PSRM în al doilea tur, acolo unde cei mai bine plasațicontracandidați ai lui Ceban mizează că ar putea mobiliza o resursă electorală majoritară, pe modelul ultimelor alegeri (din 2018).
În modesta mea opinie, unul dintre candidații proaspeți de pe culoarul de dreapta pro-european și pro-românesc, indiferent cine va fi acesta, are șanse mai mari de mobilizare a electoratului pasiv în turul al doilea decât Andrei Năstase.Andrei Năstase este erodat de imperfecțiunile puterii executive actuale de la Chișinău și nu mai exercită magnetismul electoral din mai 2018. Întreg electoratul dezamăgit al blocului ACUM, în creștere semnificativă în ultimele luni, de când blocul și-a asumat guvernarea, este în căutarea unei figuri politice noi. Rata dezamăgirii în blocul ACUM pare a fi mai mare, în momentul de față, decât pariul continuității și fidelității față de ceea ce va fi însemnat blocul ACUM în mai 2018. În urmă cu 16 luni, Andrei Năstase călărea calul alb al anticorupției și dezoligarhizării țării, promițând și proclamând totodată un oraș ferit de intemperii post-sovietice. Astăzi, aceste intemperii vor fi ajuns la poarta cetății. Iar Andrei Năstase pare a nu avea instrumentele necesare pentru a opri la poarta Chișinăului soldații ideologici ai Kremlinului.
În perioada următoare, nu vor fi retrageri substanțiale din cursa electorală care să modifice paradigma acestor alegeri. În turul I se vor confrunta trei vectori politici și geopolitici dominanți – schimbarea ideologică și geopolitică roșie, reprezentată de mirajul nostalgic post-sovietic, convertită de la comunism la socialism (Ion Ceban), de la roșu aprins la roșu difuz; alegerea unui staroste cu mize prioritar interne, combaterea corupției și dezoligarhizarea instituțiilor (Andrei Năstase); alegerea și reconfigurarea cursului pro-european și pro-românesc în Capitală, ca model ce poate fi re-exportat ulterior pe întreg teritoriul R. Moldova și ca semnal simbolic/geopolitic ferm de menținere a orientării populației R. Moldova pentru integrare europeană.
- Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro