Ce este Fâșia Gaza, bucata de pământ de unde a izbucnit războiul din Israel
Fâșia Gaza este unul dintre locurile din lume unde este cel mai greu să trăiești. Înainte de războiul izbucnit sâmbătă erau atacuri dese, erau probleme cu apa și electricitatea, iar economia era pusă „la pământ” de blocadă. Care este povestea zonei Gaza și care au fost momentele cheie din istoria sa.
Gaza, teritoriu mic, mize mari
Fâșia Gaza este un teritoriu de 360 kmp, având 40 km lungime și 10 km lățime. Este unul dintre locurile din lume cu cea mai mare densitate a populației, pentru că cele mai multe estimări indică 2,3 milioane de locuitori, în timp ce la polul opus estimările mai prudente indică 1,8 milioane.
Gaza City este cel mai mare oraș, cu 400.000 de locuitori, în timp ce alte două orașe importante sunt Khan Younis (200,000 de locuitori) și Rafah (150,000).
În 2009, președintele francez de atunci, Nicolas Sarkozy, califica acest teritoriu ca fiind „cea mai mare închisoare sub cerul liber”, iar acest citat revine adesea când se vorbește despre fâșia locuită de palestinieni.
Teritoriul a fost sub dominația Imperiului Otoman din anul 1517 până la Bătăliile de la Gaza din 1917, când armatele britanice au alungat armata otomană. În urma Primului Război Mondial întregul teritoriu al Palestinei s-a aflat între anii 1918 – 1948 sub mandat britanic.
Un episod mai puțin cunoscut al zonei Gaza s-a petrecut acum două secole și ceva, fiindcă Napoleon Bonaparte, în campania sa din Egipt și Levant (1798-1801), a avut o tabără în Gaza și încă există palatul de piatră (Qasr al-Bacha) unde împăratul francez ar fi petrecut trei nopți.
Acest teritoriu a căpătat formă după armistițiul care, în 1948, a dus la cererea statului Israel. În primii 19 ani, Gaza a fost administrată de Egipt, dar în 1967 fâșia a fost ocupată de israelieni, după ceea ce a rămas în istorie sub numele de „Războiul de șase zile”.
Zona Gaza este situată în vestul coastei maritime mediteraneene și cuprinde o parte a Palestinei istorice, având granițe cu Egiptul pe o lungime de 11 kilometri în sud-vest și cu Israelul în nord și est, pe o lungime de 51 de kilometri.
Sursa foto: SAID KHATIB / AFP / Profimedia
În anul 1987 a izbucnit Intifada, revolta populației contra ocupației israeliene, în mai multe tabere de refugiați. În acea perioadă a luat ființă și organizația islamistă Hamas care a devenit tot mai violentă și a pus pe prim plan lupta armată, nedorind să recunoască sub niciun mod legitimitatea statului Israel. Hamas are ca „dușman de moarte” statul Israel și multe dintre distrugerile cauzare de israelieni prin atacuri asupra fâșiei Gaza au venit ca reacție la atacurile violente inițiate de militanții Hamas.
A doua Intifadă a izbucnit în anul 2000, iar efectul a fost că Israelul a împuținat masiv numărul de permise de trecere acordate palestinienilor. Statul Israel a bombardat și demolat în 2001 aeroportul din Gaza, la trei ani de când începuse să funcționeze.
În anul 2005, armata israeliană și-a retras unilateral trupele din Gaza, și a evacuat toate așezările agricole evreiești pe care Israelul le-a creat în anii de ocupație. Spațiul aerian și accesul maritim au rămas însă sub control israelian.
O parte importantă a populației de palestinieni din Gaza trăiește în opt tabere de refugiați. Unele tabere au fuzionat cu orașele din apropiere, altele sunt de sine stătătoare. Condițiile de trai sunt foarte grele în aceste tabere Cele mai mari tabere de refugiați sunt Jabaliya (peste 100.000 de oameni), Rafah, Shati și Nuseirat. Datele indică faptul că aproximativ 60% dintre palestinienii din fâșia Gaza sunt refugiați.
Israelul a construit un gard metalic de-a lungul graniței cu Gaza și există doar două treceri oficiale, puternic fortificate, pe unde oameni și bunurile pot să traverseze dintr-un teritoriu către celălalt. La unul dintre punctele de frontieră trec în medie cam 200 de oameni/zi. La aceste treceri au fost atacuri violente ale militanților palestinieni.
Blocada care ține de 15 ani
Israelul s-a retras în 2005 din Gaza, dar păstrează controlul asupra granițelor terestre și maritime ale fâșiei. Granița Gazei cu Egiptul este și ea închisă, fiind foarte rar deschisă, pentru ajutor umanitar și pentru trecerea oamenilor în pelerinaj religios.
În toamna lui 2007, după ce Hamas a preluat controlul în fâșia Gaza, acest teritoriu a fost declarat de statul Israel ca fiind o „entitate ostilă” și a fost impusă o blocadă economică ce persistă de atunci. Față de 2005, totalul importurilor a fost la sub un sfert și foarte puține produse au mai ajuns către locuitorii din Gaza. Cele care sunt au prețuri mari pentru puterea de cumpărare redusă a locuitorilor.
Nu au mai ajuns destule produse de strictă necesitate, iar economia zonei Gaza a fost paralizată, fiindcă exporturile au scăzut aproape de zero. Au fost săpate tuneluri pe sub graniță, pentru ca unele produse să ajungă în Gaza, dar ele nu aveau cum să fie o soluție.
Numărul de permise de trecere acordate palestinienilor din Gaza de către statul Israel a fost în 2021 și 2022 la un nivel foarte redus în comparație cu anul 2000 (de peste 50 de ori mai puține).
Publicația Washington Post a scris recent un articol despre viața din Gaza, subiectul fiind…măgarii. De ce? Fiindcă, din cauza blocadei comerciale, nu au prea mai putut ajunge vehicule și a ajuns foarte puțin combustibil pentru cele existente, așa că Gaza City, spre exemplu, este un oraș unde măgarii și căruțele sunt de bază la tracțiune în toate activitățile zilnice, de la transportul alimentelor, până la activitățile de salubrizare.
Și măgarii sunt însă din ce în ce mai greu de găsit, iar prețul unui animal poate ajunge spre 1.000 de dolari, după ce și aducerea de măgari în zona Gaza devine tot mai complicată. Totul a pornit, se pare, de la tot mai multe plângeri cum că animalele ar fi fost maltratate și prost îngrijite.
Sunt mari probleme cu apa și electricitatea în Gaza, pentru că atacurile au distrus rețelele de alimentare cu apă și au fost destule cazuri în care apa de băut s-a amestecat cu cea din canalizare. Apa potabilă este o raritate.
Nu sunt destui bani pentru a fi refăcută rețeaua de alimentare cu apă și ar fi nevoie și de pompe noi, care însă au nevoie de curent electric pentru a funcționa. Curentul este însă o mare problemă, iar penele de curent apăreau des și au avut efecte grave, de la elevii care nu aveau cum învăța seara, până la mâncarea ce se strica în frigiderele ce nu mai funcționau.
Generatoarele sunt o soluție pentru puțină lume, deoarece sunt scumpe, zgomotoase și au nevoie de motorină pentru a funcționa, iar motorina nu prea se găsește, fiindcă și ea este pe lista „articolelor” interzise în fâșia Gaza.
Din cauza blocadei, palestinienii din zona Gaza au rămas aproape total fără acces către cel mai mare oraș apropiat, Ierusalim, unde se găsesc spitale mai bune, facultăți mai bune și locuri de muncă mult mai promițătoare.
Peste 55% dintre palestinienii din Gaza trăiesc sub pragul sărăciei și șomajul în rândul tinerilor este la 63%, arată datele Palestinian Central Bureau of Statistics.
Este interzisă și aducerea materialelor esențiale de construcții, cum ar fi cimentul sau fierul, așa că nu se pot repara construcțiile distruse și nu se prea pune problema să fie construite ansambluri rezidențiale noi.
Infrastructura din Gaza a fost distrusă grav de atacurile israeliene ce au venit ca răspuns la cele efectuate de gruparea islamistă Hamas de-a lungul ultimilor 15 ani. Spre exemplu, 126 de case au fost distruse în 2012, după atacurile israeliene cu rachete, iar în 2014 au fost uciși peste 2.000 de palestinieni în 50 de zile.
Hamas – O scurtă istorie a organizației teroriste
Organizaţia palestiniană Hamas a lansat sâmbătă un atac surpriză din Gaza asupra Israelului, într-una dintre cele mai grave escaladări ale conflictului israeliano-palestinian din ultimii ani.
Hamas, sau (în unele cazuri) aripa sa militară, este desemnată grupare teroristă de către Israel, Statele Unite, Uniunea Europeană și Regatul Unit, precum și de alte state.
Hamas, sau Mişcarea de Rezistenţă Islamică, a fost fondată în 1987, în timpul primei Intifada sau revolte palestiniene. Este susţinută de Iranul şiit şi împărtăşeşte ideologia islamistă a Frăţiei Musulmane din Egipt.
Hamas conduce Fâşia Gaza din 2007, după un scurt război civil cu forţele loiale mişcării Fatah, condusă de preşedintele Mahmoud Abbas, care se află în Cisiordania şi care conduce de asemenea Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei (OEP).
Femei musulmane în Gaza / Sursă foto: dpa picture alliance / Profimedia
Hamas refuză să recunoască statul Israel şi s-a opus în mod violent acordurilor de pace de la Oslo, negociate de Israel şi OEP la mijlocul anilor 1990.
Preluarea controlului asupra Fâşiei Gaza de către Hamas a urmat victoriei sale în alegerile parlamentare palestiniene din 2006 – ultima dată când acestea au avut loc.
De atunci, au avut loc numeroase runde de conflicte cu Israelul, implicând adesea atacuri cu rachete ale Hamas din Gaza în Israel şi atacuri aeriene şi bombardamente israeliene asupra Gaza.
Patru conflicte grave au avut loc între Israel și Hamas din 2007 până acum: în 2008, 2009, 2014 și 2021.
Surse: Reuters, AFP, Al Jazeera, Washington Post, BBC, Le Monde
INTERVIURILE HotNews.ro