Inactivitatea fiscala: Ce au intentionat autoritatile si la ce rezultate au ajuns. Demersurile in justitie din UE ar putea avea impact semnificativ pentru companii

Toate companiile din Romania care nu si-au dedus TVA pentru tranzactiile cu parteneri inactivi fiscal, fie din proprie initiativa, fie pentru ca li s-a refuzat acest drept de catre autoritati, ar putea avea sansa sa isi recupereze retroactiv sumele platite bugetului, reiese din propunerea avocatului general facuta Curtii de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) in cauza C-101/16 din 31 mai 2017.

Opinia avocatului general emisa in urma unei cereri de pronuntare a unei hotarari preliminare formulata de Curtea de Apel Cluj se incheie astfel „propun Curtii (…) sa raspunda dupa cum urmeaza: Directiva 2006/112/EC privind sistemul comun de TVA trebuie sa fie interpretata ca opunandu-se regulilor nationale care dau dreptul, chiar si acolo unde nu au fost constatate situatii de evaziune fiscala sau pierderi de venituri bugetare, de a refuza sistematic si definitiv deducerea TVA in cazul unui contribuabil care a platit TVA pentru tranzactiile incheiate cu un operator declarat inactiv potrivit acestor reguli, in ciuda faptului ca declararea inactivitatii operatorului in cauza, care depinde de existenta unui risc de evaziune fiscala, este usor accesibil public oricarei persoane impozabile din respectivul stat membru”.

Sansele ca propunerea sa fie preluata intr-o decizie a CJUE sunt mari daca privim ce s-a intamplat istoric in cazuri similare. Deciziile CJUE sunt obligatorii pentru instantele romanesti. La randul sau, Codul fiscal prevede ca in domeniul TVA si al accizelor, autoritatile fiscale si alte autoritati nationale trebuie sa tina cont de jurisprudenta CJUE.

Care va fi impactul pentru companii

Impactul va fi resimtit atat de companiile care au pierdut dreptul de deducere a taxei, cat si de buget care ar putea fi obligat sa returneze sume importante. De ce? Pentru ca numarul de inactivi fiscal reprezinta aproape un sfert din numarul total de persoane juridice inregistrate, conform datelor publicate de ANAF in ultimii doi ani.

In aceste circumstante, o societate oricat ar fi de diligenta cu partenerii de business este expusa riscului sa incheie una sau mai multe tranzactii de acest tip. Practica ultimilor ani arata ca situatiile in care inspectorii fiscali au taiat dreptul de deducere pentru tranzactiile cu operatori economici inactivi au fost foarte frecvente.

Mai mult, exista cazuri in care autoritatile anuleaza dreptul de deducere pentru toate entitatile dintr-un circuit tranzactional care poate implica zeci de operatori, multi dintre ei neintrand vreodata in relatie directa si, evident, neavand posibilitatea de a se verifica reciproc.

Motivul invocat este ca acest tip de tranzactii cu inactivi sunt asociate cu evaziunea fiscala, respectiv cu frauda de tip carusel in care se folosesc societati fantoma pentru a sustrage taxa aferenta unor tranzactii fictive. Reglementarile legale romanesti in materie sunt, in acest context, foarte stricte. Potrivit art 11 din Codul fiscal atat societatile declarate inactive, pe baza unor criterii enumerate de Codul de procedura fiscala, cat si beneficiarii lor pierd automat dreptul de deducere a TVA si a cheltuielilor la calculul impozitului pe profit pentru tranzactiile incheiate.

Pe de alta parte, conditiile pentru declararea inactivitatii fiscale vizeaza in principal indisciplina si neconformarea fiscala care nu au de fiecare data drept cauza intentia de evaziune. Astfel, criteriile care atrag inactivitatea fiscala sunt: neindeplinirea pe parcursul unui semestru calendaristic a niciunei obligatii declarative; sustragerea de la control prin declararea unui domiciliul fiscal neidentificabil, nefunctionarea la domiciliul fiscal declarat; inactivitatea temporara inscrisa la registrul comertului; durata de functionare a societatii expirata; lipsa organelor statutare ale societatii; durata detinerii spatiului cu destinatia de sediu social expirata.

Tranzactii cu parteneri inactivi: prezumtia indiscutabila de participare la evaziune fiscala

In opinia la care fac referire, avocatul general explica de ce se opune directivei europene refuzul sistematic si definitiv al autoritatilor romane de a acorda drept de deducere a TVA persoanelor care au avut tranzactii cu parteneri inactivi fiscali.

De exemplu, acesta spune ca dreptul de deducere este regula conform directivei comunitare, iar refuzul poate aparea exceptional si ar trebui sa aiba in vedere dovezi privind evaziunea fiscala sau neplata taxei la buget.

In schimb, regulile romanesti stabilesc cu privire la toate persoanele impozabile care incheie tranzactii supuse TVA cu operatori inactivi o prezumtie indiscutabila de participare la evaziune fiscala, arata sursa citata. Prin urmare, aceste reguli nationale merg dincolo de obiectivul de a combate evaziunea si de a colecta TVA la buget.

Masura este considerata disproportionata pentru ca refuzul este definitiv. Avocatul general mentioneaza ca de la 1 ianuarie 2017 Codul fiscal a fost modificat pentru a permite deducerea taxei dupa ce contribuabilul este reactivat fiscal.

Merita precizat ca modificarea a fost introdusa in legislatie in urma deschiderii unei proceduri EU-Pilot 8399/16 de catre Comisia Europeana care a impus autoritatilor romane sa acorde dreptul de deducere. Insa prevederea este aplicabila pentru situatiile care apar dupa data de 1 ianuarie 2017 intrucat legile nu opereaza retroactiv.

La momentul initierii modificarii, autoritatile romane au admis ca sistemul TVA in cazul persoanelor care au codul de TVA anulat este deosebit de drastic, dar au solicitat limitarea efectelor temporale ale masurii, respectiv sa nu existe obligatia de a acorda dreptul de deducere pentru trecut.

Insa, avocatul general propune CJUE in opinia din 31 mai sa refuze aceasta cerere a guvernului roman explicand ca ea ar fi justificata doar daca ar exista conditii severe care ar impiedica aplicarea acesteia, nefiind cazul acestei situatii.

O alta referire a avocatului general este despre registrul contribuabililor inactivi publicat de ANAF. Desi considera ca cerinta impusa contribuabililor sa verifice lista inainte de a incheia tranzactii pentru a verifica statutul partenerilor nu este excesiva, arata ca nerespectarea acestei obligatii nu inseamna ca persoana taxabila nu ar putea sa obtina de la operatorul inactiv asigurari ca operatiunile nu au legatura cu evaziunea si ca TVA va fi varsata la buget.

Concluzii

Asa cum arata opinia citata anterior, directiva de TVA prevaleaza asupra legislatiei nationale, iar autoritatile romane trebuie sa tina seama de aceasta in demersurile lor. In caz contrar pot aparea efecte nedorite atat pentru companii, cat si pentru buget. Daca CJUE va prelua in decizie propunerea avocatului general, si este foarte posibil sa se intample acest lucru, atunci companiile vor avea de castigat pentru ca vor putea sa recupereze din sumele platite ca urmare a pierderii dreptului de deducere, iar bugetul risca sa fie afectat negativ.

Este stiut ca frauda la TVA din Romania este cea mai mare din Uniunea Europeana, conform ultimelor date disponibile in 2016 – diferenta dintre suma potentiala de colectat si cea reala (VAT gap) fiind de 40%. Astfel se explica probabil reglementarile drastice si procedurile administrative nu de putine ori contestate – de tipul formularului de inregistrare in scopuri de TVA sau refuzul sistematic al dreptului de deducere a taxei – desi intreg mediul de consultanta a avertizat, inca de la introducerea acestor masuri, ca incalca principiile europene in materie de TVA.

Lupta cu evaziunea trebuie sa continue, insa pana acum nu par sa fi fost gasite mecanismele adecvate, iar masurile de acest fel luate fara considerarea principiilor europene si care afecteaza negativ tot mediul economic nu pot sa duca decat la piedici puse contribuabililor si, pana la urma, la obligarea statului roman sa remedieze situatia cu costuri semnificative.

In final ce am obtinut: O situatie vadit gresita, o colectare mai mare in trecut, dar care acum trebuie platita inapoi, inclusiv cu dobanzi semnificative. Mai mult, situatia a necesitat si va necesita alocarea de resurse costisitoare atat din partea contribuabililor, cat si a statului care cheltuieste sume importante anual din cauza contestatiilor, a actiunilor in instanta etc si un impact nesemnificativ asupra evaziunii din moment ce gap-ul la TVA nu a scazut.

Dupa toate aceste eforturi financiare si umane de ambele parti, statul ar putea fi nevoit sa rectifice aceste masuri si sa le plateasca contribuabililor afectati banii retinuti pe nedrept.

Poate e momentul sa realizam ca avem nevoie de masuri solide pe termen mediu si lung si totodata legale pentru a combate frauda, in loc de masuri adhoc, contrare mediului de business corect si principiilor europene care nu aduc beneficii pe termen lung, ci din contra incurca si contribuabilul si statul. Mediul de business a sustinut mereu aceasta abordare impotriva evaziunii pentru ca doar asa economia Romaniei devine mai atractiva, mai competitiva si cu un climat corect pentru business. Iar prima grija a statului in ceea ce priveste combaterea fraudei fiscale ar trebui sa fie tocmai construirea unui sistem care ajuta contribuabilii corecti si reduce numarul contribuabililor fraudulosi.

Un articol semnat de Vlad Boeriu, Partener Deloitte Romania