Grupul reunit Divertis, despre umorul de trei secunde în era TikTok și cum se mai râde în România: Râsul nu este o bubă socială

Divertis se reunește după 15 ani, la Sala Palatului din București, pe 18 noiembrie. “Spectacolul nostru nu este un spectacol de nostalgie. Noi facem ce am făcut mereu: mușcăm de fund politicienii, indiferent care ar fi ei”, au spus membrii grupului umoristic Cristian Grețcu și Toni Grecu, într-o discuție cu jurnalistul Eugen Istodor. 

• În ciuda glumelor, meme-urilor la modă pe net, Divertis, grupul înființat în 1981 și reunit recent, a descoperit, în turneul său național, o Românie ignorată de presă, de social media, de politicieni.

Cristian Grețcu și Toni Grecu au vorbit cu jurnalistul HotNews despre realitățile românești și despre cum hazul de necaz a ajuns o necesitate într-o lume afectată de lipsă de umor, dar și despre noul spectacol de la Sala Palatului și publicul tânăr. 

„Noi mușcăm de fund politicienii”

– Până la urmă, ce înjurături nu v-ați tras unii altora ca împăcarea să fie posibilă, iată, după atâta timp?
– Cristi Grețcu: Adevărul este că nu ne-am înjurat deloc. Niciodată n-am vorbit urât unii de ceilalți, pentru că am fost într-un moment de impas al unei prietenii adevărate. Noi, chiar așa am pornit. Mai întâi ne-am împrietenit unii cu alții și după aia am devenit, ca să zic așa, parteneri în Divertis.

Primii din Divertis au fost Doru Antonesi și Florin Constantin, prieteni. În 1981, eu m-am împrietenit cu Toni Grecu, inițial în grupul lui Dan Bacinschi. Apoi, au venit Vali Gora, Silviu Petcu. Eram în Iașiul universitar de atunci. Și Divertisul așa cum îl știm a unit găști de la Politehnică. Greu de gândit altfel Divertisul fără prietenia noastră. Era să se rupă filmul nu de la cenzură, ci de la repartiții. Fiecare dintre noi terminam și eram aruncați cu repartiție în diverse locuri din țară. Cum să mai fim Divertis? Cum să mai facem umor? Adio turnee. Pe diploma mea scria inginer de mașini și mi-am luat repartiție la Giurgiu, la Fabrica de Mobilă. Și mi-am spus: eu și Toni vom fi aproape unul de altul. Vom rămâne prieteni, vom umbla cu Divertis-ul prin lume. Știam că nu voi performa cu ingineria, umorul îmi intrase în vene.

– Aveați umor, vreau să zic Grețcu, personal?
– Cristi Grețcu: Știi, eu am avut un talent de actorie mai degrabă. Eu veneam în Divertis după o ”carieră” de actor, în liceu. Am jucat în chestii clasice. Nu umorul mă caracteriza, ci o anumită versatilitate. 

–“Sunteți” Iliescu, cum ați ajuns să interpretați Ion Iliescu?
– Cristi Grețcu: În primul rând, l-am studiat și mi-am dat seama că dintre toți colegii din Divertis, eu aș putea să-l impersonalizez pe acest personaj politic. Dar confirmarea a venit într-o zi când am fost invitat la o serbare a revistei VIP. VIP dădea niște premii pe vremea aia.

M-am dus la petrecere, invitat de proprietarul VIP, de Aurel Borșan. Vino și tu, hai să mai stăm de vorbă, mai bem un pahar. Și stăteam la locul meu, când vine agitat Cristi Brancu, redactorul șef VIP, la mine: ”băi, Cristi, ajută-mă! Vine Ion Iliescu! S-a anunțat acum. Nu știu ce să fac. I-am dat un premiu dar nu credeam că vine.” Am urcat pe scenă și de atunci am interpretat Ion Iliescu. Am apărut în fotografii împreună cu Președintele. Curând, m-am trezit invitat la Cotroceni, nici nu am crezut că e adevărat. Era nu știu ce festivitate de premiere, firme străine, investitori veniți în România. Și am dat premiile împreună cu Ion Iliescu. 

„S-au pierdut niște trenuri de cultură care au trecut pe lângă mulți dintre contemporanii noștri”

– A avut umor Iliescu? 
– Cristi Grețcu: Ăsta ți se pare ție umor? Este un simț al umorului, da. Băsescu cred că a avut un simț al umorului cu adevărat. Nu ne gândim acum cu ce efecte a făcut el glume. 

–Trump râde mult.
– Cristi Grețcu: Mie mi se pare Trump un fel de Băsescu. Noi făceam Animal Planet la Antena 1 pe vremuri și replica cea mai bună pe care o pot da și acum este cea de atunci pusă în gura lui Băsescu, acum merge și la Trump: ”băi, ce mai râd la glumele mele!” 

– Ce umor mai puteți practica acum când lumea se amuză pe net cu meme, când stand-up comedy-ul rupe Sala Palatului?
– Cristi Grețcu: Spectacolul nostru nu este un spectacol de nostalgie. Noi facem ce am făcut mereu: noi mușcăm de fund politicienii, indiferent care ar fi ei. Cu meteahna și publicul astea am rămas. 

– Ce e umorul?
– Cristi Grețcu: Domnule, de ce să râd la gluma asta, se întreabă unul. Mie nu mi se pare umor. Păi, nu râde, dar nici nu te supăra dacă trei prieteni de lângă tine o să râdă. Toată povestea se duce spre educația din ziua de astăzi. S-au pierdut niște trenuri de cultură care au trecut pe lângă mulți dintre contemporanii noștri. O să dezvălui un moment din momentul lui Ghighi Bejan. Ceasul prostiei ticăie astăzi: tik-tok, tik-tok. 

„Românii, din 1990 încoace, au rămas cu aceleași frici, cu aceleași neîmpăcări”

– Oameni bătrâni, vă mai țineți de glume acuma. 
– Toni Grecu: Dar eu nu fac glume! Divertis-ul nu adună oamenii la o bere. Dacă ar fi așa, ne-am duce doar noi și am râde între noi pe rupte. După vreo 15 ani de pauză, timp în care fiecare a evoluat în felul lui, ne-am readunat să facem ce ne place. Nu să refacem anii 90, absolut deloc. Nici să intrăm în concurență cu cineva. Este loc pentru toți aici. Nu mă interesează aspectul comercial al problemei.

Am ajuns în momentul la care și eu și colegii mei facem ce ne place pur și simplu. Am avut show la Cluj, la Oradea și vreau să spun că am avut o surpriză. Cu toții am avut o surpriză uriașă. Reacția publicului este incredibilă. Oameni au venit să se distreze, să râdă și să se conecteze la genul nostru de comedie. Cam jumătate din public e public proaspăt. 

– Public tânăr?
– Toni Grecu: Publicul foarte tânăr nu este interesat de comedie politică și nici de comedie socială. E foarte clar că publicul foarte tânâr este interesat de comedia hormonală specifică vârstei. Glumele politice sunt pentru oamenii care au deja un organ critic dezvoltat. Este vorba deci de un public care preferă umorul mai rafinat. Este vorba de o experiență de viață mai mare.

Ce vreau să spun? A existat mereu un public potențial, de o calitate extrem de bună, care este foarte interesat de acest tip de abordare a comediei. Este o Românie uitată de televiziuni, ignorată de politicieni. Mass-media este orientată spre comercial. Politicienii nu vor să stârnească valurile critice. Este un public care a trecut prin, totuși, toate experiențele politice posibile. 

– Ce doare în România? 
– Toni Grecu: În spectacolul ăsta găsești de la teoria conspirației până la inteligența artificială, subiecte care dor. Școala este un subiect care doare în România. Școala, prostia care este atât de prezentă în spațiul public, poate mai mult ca niciodată. Politica este făcută de oameni care sunt cu totul și cu totul nepotriviți pentru funcțiile pe care le au. 

– De fapt, fundamental oamenii s-au schimbat din 90 până acum? 
– Toni Grecu: Nu. Au rămas cu aceleași frici, cu aceleași traume, cu aceleași griji, cu aceleași neîmpăcări, Avem mult mai multe lucruri pe care să le comandăm pe net, la magazinele online. Să ne punem o întrebare: în anul 1999, un bilet la un spectacol Divertis a costat 2 dolari. Astăzi costă 14 euro sau 16 euro. Câți dintre voi sunteți mai fericiți, de șapte sau opt ori? În spectacolul ăsta abordăm publicul dintr-o perspectivă pe care n-am mai încercat-o până acum, prin dialog direct. 

– Ați râs cu publicul vostru ani de zile în România. Ați ajuns cinici? 
–Toni Grecu: În zona asta nu suntem. Nu poți face umor cu cinism. Sunt poate accente. Comedia pe care o practicăm noi este o comedie destul de aspră, dar nu este nerușinată.

„Râsul nu este o bubă socială pe care trebuie s-o storci cu orice preț”

– Stați departe de cinisme, de răutăți, Divertișii au suflete bune. 
– Toni Grecu: Suntem niște oameni destul de la locul lor și cu destul de mult simț al măsurii, ca să putem să judecăm cum se cade realitatea din jurul nostru și să-i găsim acele defecte care să devină subiect de glumă. 

– Cum v-ați păstrat sufletele, realitățile românești n-au fost fericite.
– Toni Grecu: Suntem martorii evoluției acestei țări și cred că nu spun aiureli, consider că libertatea pe care ne-o imaginam în 1990, după Revoluție, nu înseamnă deloc cu libertatea care e în 2024.

România este destul de afectată, dacă nu, foarte afectată, în ceea ce privește intervenția intereselor politice, economice în instituțiile media. Cel puțin post-pandemie, lucrul ăsta se vede extraordinar de clar, umorul a dispărut din media importantă a României. Și au rămas doar niște emisiuni de omor castrat, fără vână, fără atitudine. Glume ușurele despre noi, despre prostia noastră, despre familie. Repet, mă refer la media importantă, care contează. 

Nu-i un lucru care se întâmplă doar în România. Stai să ne înțelegem, umorul are de suferit în toată Europa. Cultura nouă are această tendință de a face totul după normele empatiei și compasiunii, ceea ce așează umorul în paranteză complet. Adică, umorul e oricum ofensator, de ce să ne complicăm? 

– Dar e umorul nou, de Tik Tok.
– Toni Grecu: Este umorul de 3 secunde. E umorul fizic de 3 secunde, nu poți fi profund în 3 secunde. Nu e un angajament social ca să spun așa, nu e o implicare în ceva. Divertis face comedie implicată, face comedie asumată, nu face glume de râs. Noi nu facem glume de râs. Erau glumele de pe vremea lui Ceaușescu, toate se terminau cu ”pampam”.  Noi suntem aproape de hazul de necaz, atât de românesc. 

– Vin dictatorii în jur. Uite-l pe Trump. Putin a rezolvat-o cu comedia politică. 
– Toni Grecu: Am o carte preferată ”Eu Supremul”. E vorba de un dictator din America de Sud. Primul lucru pe care îl făcea dimineața, când se trezea El Supremul, era să meargă în Centrul Capitalei, să vadă ce caricaturi nerușinate s-au mai făcut pe seama lui. Vedea și înnebunea. 

– Cum e povestea asta? Totuși, în anii 90 râdeam de minorități 
– Toni Grecu: Sunt de acord că lucrurile s-au schimbat. Să faci glume cu etnici e ofensator și e bine că e așa. Eu n-aș mai face deloc. Au fost în anii 90. ”La revedere!” lumea s-a schimbat și trebuie să fim corecți. Dar asta e un lucru de bun simț deja.

Râsul nu este o bubă socială pe care trebuie s-o storci cu orice preț. Din contra, râsul face parte din sistemul imunitar al unei societăți. O societate care nu are voie să facă comedie din motive politice, din motive de cenzură, e o societate ciuntită, care are probleme, e o societate care intră în depresie. Popoarele vesele sunt sănătoase la cap și au bun simț. 

– În timp ce noi discutam aici, la bulgari, la Sofia, John Malkovich e alungat cu pietre pentru că a pus o comedie de Bernard Shaw. Reprezentația e interzisă în seara asta. A intervenit Armata. 
– Aici intervine prostia. Când interzici o carte, când interzici un spectacol, când dai cu pietre în actori înseamnă că societatea aia este bolnavă și nu are umor. Doamne ferește!