Armistitiul de Craciun: O zi de pace in mijlocul razboiului. Cum au sarbatorit Craciunul trupele germane si cele britanice pe front in 1914

Armistitiul de Craciun, in cadrul caruia trupele britanice, germane si franceze au lasat armele deoparte si s-au bucurat de sarbatori a devenit simbolul pacii intr-un razboi devastator. Armistitiul de Craciun a reprezentat o incetare a focului neoficiala pe frontul de vest in preajma Craciunului din 1914, in Primul Razboi Mondial. In saptamana din preajma sarbatorilor, soldatii germani si cei britanici au iesit din transee, si-au urat „sarbatori fericite” si au stat de vorba.

In unele zone, barbatii au schimbat alimente si suveniruri, iar in ziua de Craciun au avut loc ceremonii funerare comune si schimburi de prizonieri.

Soldatii au cantat colinde si au jucat fotbal, oferind una dintre cele mai durabile imagini ale unui armistitiu. In ciuda pacii generale si a dorintei soldatilor de a se bucura de sarbatori, luptele au continuat in unele regiuni

Aproximativ 100.000 de trupe britanice si germane au fost implicate in armistitiul neoficial de pe frontul de vest. Primul armistitiu a inceput in ajunul Craciunului din 1914, atunci cand trupele germane au decorat zona din jurul transeelor lor din regiunea Ypres din Belgia.

Nemtii au pus lumanari pe transeele lor si un brad impodobit, continuand apoi sarbatoarea cu colinde de Craciun. Britanicii le-au raspuns cu colindele lor traditionale si le-au urat adversarilor „Craciun fericit”.

La scurt timp dupa aceea, trupele s-au deplasat in zona neutra si au facut schimb de cadouri: tutun, alimente, alcool si suveniruri, precum palarii.

In multe sectoare, armistitiul a durat doar in noaptea de Craciun, in timp ce pentru altii acesta a tinut pana in ziua de Anul Nou.

Astazi, Armistitiul de Craciun este vazut ca unul dintre putinele momente frumoase ale Marelui Razboi in care au fost ucisi 14 milioane de oameni.

Ultimul supravietuitor al armistitiului, Sgt. Alfred Anderson a murit in anul 2005, la varsta de 109 ani.

The New York Times relata ca o parte dintre scrisorile, jurnalele si memoriile celorlalti participanti fac rezumatul unui armistitiu care a devenit simbolul pacii in timpul perioadelor lungi de violenta:

Armistitiul a izbucnit spontan in multe locuri. Albert Moren isi aminteste o scena din Ajunul Craciunului in apropiere de satul francez La Chapelle d’Armentières:

• „A fost o noapte cu o luna frumoasa, gheata pe pamant, alb peste tot. La aproximativ 7 sau 8 seara era o multime de agitatie in transeele germane si erau aceste lumini- nu stiu ce erau. Ei au cantat -. Nu voi uita niciodata, este unul dintre cele mai importante momente din viata mea. M-am gandit, ce sunet frumos…”

Puscasul britanic Graham Williams din Brigada a cincea si-a reamintit de „raspandirea starii de spirit„

• „Apoi, brusc, au inceput sa apara lumini de-a lungul parapetului german, care in mod evident erau brazii, impodobit cu lumanari aprinse, care au ars constant in aerul rece…Prima oara germanii au cantat una dintre colindele lor si dupa aceea noi am cantat una de-a noastra. Am inceput sa cantam „O Come, All Ye Faithfull” si nemtii ni s-au alaturat imediat in cantec. Si m-am gandit…acesta este intr-adevar un lucru extraordinar- doua natiunii sa cante acelasi colind pe timp de razboi”.

Colindele comune l-au inspirat pe Capitanul german Josef Sewwald sa faca un gest indraznet:

• „Am strigat la dusmanii nostri ca nu vrem sa tragem si ca am vrea sa facem un armistitiu de Craciun. Am spus ca voi veni din partea mea si vom putea vorbi unii cu altii. La inceput a fost un moment de tacere, apoi am mai strigat inca o data, i-am invitat si britanicii au strigat „nu trageti”. Apoi, un barbat a iesit din transee, am facut si eu acelasi lucru si ne-am dat mana- cu prudenta!”

Inamicii au devenit prieteni

• „Am dat mana, ne-am urat Craciun Fericit si am inceput sa avem conversatii de parca ne stiam de ani de zile[…] Ce priveliste- grupuri de germani si britanici intinsi pe tot frontul. Din intuneric auzeam rasete si vedeam lumini. Un neamt i-a aprins tigara unui scotian si invers, schimband suveniruri”, imi aminteste Cpl. John Ferguson.

In ziua de Craciun, unii germani si britanici au organizat inmormantari comune pentru mortii lor

• „Parintele nostru a aranjat rugaciunile si psalmii, iar un interpret le-a scris in limba germana. Au fost citite mai intai in engleza de parintele nostru, iar apoi in germana de un baiat. A fost un moment extraordinar”, spunea Lt. Arthur Pelham Burn.

Soldatii au jucat fotbal in zona neutra

• „In cele din urma, englezii au adus o minge de fotbal din transee si in scurt timp a urmat un meci plin de viata. Cat de minunat, dar si cat de ciudat a fost. Ofiterii englezi au simtit la fel. Craciunul, sarbatoarea iubirii, a reusit sa aduca impreuna dusmanii”, isi amintea Locotenentul german Kurt Zehmisch

Inevitabil, ambele parti au fost obligate sa se intoarca in transee (in unele zone, armistitiul s-a incheiat pe 26 decembrie)

• „La 8.30 am tras trei gloante in aer si am pus steagul pe care scria pe parapet. Un german a pus un steag pe care scria . Ne-am salutat si ne-am intors in transee. El a tras doua gloante in aer si razboiul incepuse din nou”, isi amintea Capitanul britanic Charles „Buffalo Bill” Stockwell.